Insurance dispute resolved: Arad Court held competent over fire-damage claim under alternative jurisdiction.

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă se constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad, secţia Civilă la data de 01.10.2019 sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., obligarea pârâtei la plata sumei de 40.000 RON reprezentând indemnizaţia despăgubire, dobânda legală calculată de la data înregistrării cererii până la plata efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, a arătat, în esenţă, că la data de 07.05.2018 în imobilul situat în com. Vladimirescu, jud. Arad, s-a produs un incendiu având drept consecinţă distrugerea unor mijloace fixe şi a unui stoc de marfă, pentru care reclamanta avea încheiată la societatea pârâtă poliţa de asigurare seria x nr. x/28.12.2018, motiv pentru care s-a procedat la avizarea daunei, însă pârâta a refuzat înaintarea unei oferte de despăgubire.

Pârâta a depus întâmpinare la data de 22.11.2019, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Arad, în motivarea căreia a arătat că societatea pârâtă are sediul în Bucureşti, această instanţă fiind competentă să soluţioneze cererea, conform art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 175/20.01.2020 Judecătoria Arad, secţia Civilă a constatat necompetenţa teritorială a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reţinând că aceasta este instanţa competentă faţă de prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 11.03.2020, care la data de 15.07.2020 a invocat excepţia necompetenţei teritoriale.

Prin sentinţa civilă nr. 3878 din 15 iulie 2020, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Arad, a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă şi a suspendat din oficiu judecata cauzei. Totodată, a dispus trimiterea dosarului instanţei imediat superioare şi comune, anume Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, conform art. 115 alin. (1) pct. 2 şi 3 C. proc. civ. şi art. 116 din acelaşi cod, s-a reţinut, în esenţă, că Judecătoria Arad, ca instanţă în raza căreia se află bunurile asigurare/în raza căreia s-a produs riscul asigurat a devenit competentă să soluţioneze cererea de chemare în judecată prin alegerea făcută de reclamant, care, dintre instanţele ce erau alternativ competente, a înţeles să învestească această instanţă cu soluţionarea cererii sale.

Astfel, s-a reţinut, Judecătoria Arad trebuia să constate că este competentă a soluţiona cererea, alegerea de competenţă pe care a făcut-o reclamanta neputând fi înlăturată prin invocarea, de către pârât, a excepţiei teritoriale relative, pentru că altfel s-ar eluda prevederile art. 116 C. proc. civ.

În consecinţă, prin alegerea exprimată de reclamantă prin introducerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Arad, această instanţă a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu şi nu se poate declara necompetentă.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Arad, secţia Civilă competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ. conform căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediu pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.

Regula înscrisă în textul de lege anterior menţionat se aplică ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o altă instanţă competentă din punct de vedere teritorial. Totodată, părţile sunt libere să agreeze de comun acord să se judece la o altă instanţă.

Reclamanta a învestit instanţa cu o acţiune în despăgubiri, în baza unei poliţe de asigurare încheiate cu pârâta B. S.A., pentru distrugerea unor mijloace fixe şi a unui stoc de marfă urmare a unui incendiu produs în imobilul situat în com. Vladimirescu, jud. Arad.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială în materie de asigurări, art. 115 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte că cererea privitoare la despăgubiri se va putea introduce şi la instanţa în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul asiguratului, bunurile asigurate şi locul unde s-a produs riscul asigurat.

Aşadar, potrivit textului de lege menţionat, în materie de asigurare competenţa teritorială de soluţionare a cauzelor nu este una exclusivă, ci alternativă.

Art. 116 C. proc. civ. prevede că în toate cazurile de competenţă teritorială alternativă, alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente aparţine reclamantului.

Prin urmare, litigiul este guvernat de norme juridice ce instituie o competenţă alternativă, iar opţiunea reclamantei, conform art. 116 C. proc. civ., a fost în sensul soluţionării cauzei de către Judecătoria Arad, instanţa în a cărei circumscripţie se află bunurile asigurate/locul unde s-a produs riscul asigurat conform art. 115 alin. (1) pct. 2 şi 3 C. proc. civ.

În egală măsură, este de reţinut că, în toate cazurile de competenţă alternativă, alegerea instanţei aparţine reclamantului, iar odată învestită una dintre instanţele competente teritorial, opţiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acţiunii s-a fixat în mod definitiv competenţa teritorială a instanţei respective.

Aşadar, instanţa nu mai poate să se dezînvestească prin declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, din oficiu, ori la cererea pârâtului şi nici chiar reclamantul nu mai poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanţe competente.

Ca atare, în raport de dispoziţiile legale menţionate şi, având în vedere că bunurile asigurate/locul unde s-a produs riscul asigurat se află pe raza localităţii Vladimirescu, jud. Arad, competenţa teritorială a instanţei se determină în raport cu opţiunea reclamantei, care a fost în sensul soluţionării cauzei la Judecătoria Arad, fiind la alegerea acesteia sesizarea instanţei de la sediul pârâtei ori sesizarea instanţei prevăzute la art. 115 alin. (1) C. proc. civ.

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2020.