Employees' Lapsed Appeal Revived: Peremption Quashed, Railway Pension Claim Remanded

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă la data de 23 decembrie 2014, sub nr. x/2014, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O. au chemat în judecată pârâta SNTFC CFR Călători S.A. - Sucursala de Transport Feroviar de Călători Craiova, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acesteia la eliberarea unor adeverinţe din care să rezulte că reclamanţii şi-au desfăşurat activitatea în condiţii de muncă deosebite în perioada 1.04.2001 - 17.12.2014, precum şi obligarea la plata contribuţiilor legale la fondul de pensii pentru condiţii deosebite de muncă, cu cheltuieli de judecată.

În drept au fost invocate dispoziţiile Ordinului nr. 125/1990 raportat la Ordinul Ministerului Muncii şi Ocrotirii Sociale, al Ministerului Sănătăţii şi al Preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Protecţia Muncii nr. 50/1990 anexa nr. 2, poziţia 210, H.G. nr. 1223/1990 sau Legea nr. 19/2000, H.G. nr. 261/2001, H.G. nr. 246/2007.

2. Prin sentinţa civilă nr. 422 din 4 aprilie 2017, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă în dosarul nr. x/2014, a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtă şi a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanţi.

3. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii.

Prin încheierea de şedinţă din 11 octombrie 2017, cauza a fost suspendată în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea sesizării preliminare formulată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2014, fiind admisă cererea de suspendare formulată de apelanţii-reclamanţi, deoarece s-a apreciat că soluţia pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene va avea influenţă în prezenta cauză.

Prin încheierea de şedinţă din 2 mai 2018, a fost menţinută suspendarea cauzei dispusă prin încheierea de şedinţă din 11 octombrie 2017, avându-se în vedere că nu există nicio cerere de repunere pe rol din partea vreuneia dintre părţi.

La data de 20 februarie 2019 cauza a fost repusă pe rol în vederea analizării condiţiilor perimării, conform dispoziţiilor art. 416 şi urm. C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1509/2019 din 20 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă s-a constatat perimat apelul declarat de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., O. şi N., decedată pe parcursul procesului, continuat de moştenitoarea acesteia P..

În considerentele acestei decizii, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

S-a mai reţinut că, de la data soluţionării sesizării preliminare formulată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2014 (21.03.2018) nu au mai fost îndeplinite acte de procedură în vederea judecării apelului de către partea care justifică un interes în acest sens şi că de la acea dată cauza a rămas în nelucrare din vina apelanţilor, care nu şi-au manifestat voinţa de a continua judecata.

În continuare, instanţa a reţinut că încheierea din data de 02 mai 2018 a fost comunicată părţilor, rezultând că acestea cunoşteau atât temeiul de drept al suspendării, cât şi data până la care era incidentă această măsură, cererea de suspendare fiind formulată de reclamanţii-apelanţi.

Totodată, instanţa de apel a constatat că invocarea dispoziţiilor. art. 418 din C. proc. civ. nu determină o altă soluţie în ceea ce priveşte perimarea pusă în discuţie, reţinând că măsura suspendării nu se mai impunea după soluţionarea sesizării preliminare formulată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2014 şi că de la acel moment se putea solicita continuarea judecăţii, însă apelanţii au rămas în pasivitate.

Având în vedere că, de la data soluţionării sesizării preliminare formulată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2014, a trecut o perioadă mai mare de 6 luni, Curtea a constatat perimat apelul, în temeiul art. 420 C. proc. civ.

4. La data de 25 martie 2019, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. şi O. au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1509/2019 din 20 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Recurenţii-reclamanţi au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, respingerea excepţiei perimării apelului, repunerea cauzei pe rol şi trimiterea dosarului aceleiaşi instanţe în vederea continuării judecăţii.

Recurenţii au susţinut, în sinteză, că dosarul nr. x/2014 al Curţii de Apel Cluj a fost soluţionat definitiv la 25 februarie 2019, astfel încât, în mod greşit Curtea de Apel Piteşti a admis cererea de perimare în dosarul nr. x/2014 la data de 20 februarie 2019, cu 5 zile anterior rămânerii definitive a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2014 al Curţii de Apel Cluj, motiv pentru care nu sunt incidente dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Au considerat recurenţii că, la termenul din data de 02.05.2018, când prezenta cauza, a fost repusă pe rol, din oficiu, pentru verificarea motivelor care au determinat suspendarea în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., dacă, instanţa, a apreciat că aceste motive nu mai sunt justificate ori s-a lămurit cu privire la acestea, trebuia, în conformitate cu art. 244 alin. (1) C. proc. civ., să dispună fixarea unui nou termen de judecată pentru dezbaterea fondului în şedinţă publică.

Recurenţii au invocat prevederile art. 413 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că suspendarea durează până când hotărârea pronunţată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă.

Totodată, potrivit art. 244 alin. (1) C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi apreciază că perimarea nu poate opera, atât timp cât actul de procedură în vederea continuării judecăţii trebuia să fie efectuat din oficiu.

5. La data de 4 iunie 2019, intimata-pârâtă Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători S.A. prin Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Craiova a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei atacate ca fiind legală.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 14 ianuarie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, însă acestea nu au înţeles să îşi exercite acest drept.

Prin încheierea din 31 martie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis în principiu recursul şi a constatat că judecata este suspendată de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul nr. 195 din 16 martie 2020.

Ulterior, cauza a fost repusă pe rol, fixându-se termen de judecată la 29 septembrie 2020.

6. Înalta Curte, analizând decizia atacată în cadrul controlului de legalitate constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Prealabil, se impune precizarea că, deşi recurenţii indică motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 din C. proc. civ., criticile formulate vizează interpretarea şi aplicarea unor norme de procedură, astfel încât recursul urmează a fi analizat prin prisma pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 416 din C. proc. civ., " (1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă. (3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată."

În raport cu dispoziţiile legale anterior redate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului este urmarea culpei procesuale a părţii.

În speţă, se observă că prin încheierea de şedinţă din 11 octombrie 2017, Curtea de Apel Piteşti a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecăţii cauzei aflate în apel, până la soluţionarea sesizării preliminare formulată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2014.

Instanţa de apel a arătat că solicitarea apelanţilor-reclamanţi de suspendare a judecăţii în baza dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., este întemeiată, întrucât soluţia pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este utilă soluţionării cauzei.

Astfel, statuarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene se va impune cu efect obligatoriu în toate cauzele similare de pe rolul instanţelor.

Prin încheierea de şedinţă din 2 mai 2018, a fost menţinută suspendarea cauzei dispusă prin încheierea de şedinţă din 11 octombrie 2017, avându-se în vedere că nu există nicio cerere de repunere pe rol din partea vreuneia dintre părţi.

Potrivit dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. l C. proc. civ., care reglementează suspendarea facultativă, "instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi", iar în conformitate cu dispoziţiile art. 413 alin. (2) C. proc. civ. suspendarea va dura până când hotărârea pronunţată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă.

În cauză, instanţa de apel, în considerarea caracterului obligatoriu al soluţiei pronunţate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, a dispus suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea sesizării preliminare, în temeiul cazului de suspendare facultativă reglementat de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ceea ce exclude o culpă a apelanţilor-reclamanţi în lăsarea cauzei în nelucrare.

În situaţia în care s-a constatat că este necesară suspendarea judecăţii în temeiul unui caz prevăzut de art. 413 din C. proc. civ., potrivit art. 418 alin. (1) coroborat cu art. 413 alin. (2) din C. proc. civ., termenul de perimare este suspendat până la pronunţarea hotărârii definitive în cauza care a provocat suspendarea judecăţii.

Suspendarea cursului perimării potrivit dispoziţiilor legale menţionate anterior, presupune ca perimarea să-şi fi început cursul dintr-o cauză anterioară, ceea ce nu este cazul în speţă.

Apelanţii-reclamanţi nu aveau calitatea de părţi în litigiul în legătură cu care Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a fost sesizată de Curtea de Apel Cluj (dosarul nr. x/2014) şi care a determinat suspendarea judecăţii apelului, astfel încât nu li se putea imputa că nu ar fi formulat cerere de reluare a judecăţii, lipsind culpa procesuală, de esenţa sancţiunii perimării.

Corelând dispoziţiile art. 416 alin. (3) C. proc. civ. cu cele ale art. 415 din acelaşi cod, ce reglementează regulile privind repunerea pe rol a cauzei, se constată că legiuitorul a reglementat în mod diferit, în funcţie de felul suspendării, modul în care are loc reluarea judecăţii.

Atunci când suspendarea a fost dispusă în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., reluarea judecăţii se face din oficiu, chiar şi în lipsa unei cereri de repunere pe rol formulate de partea interesată, de îndată ce are loc pronunţarea hotărârii preliminare de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.

Pentru identitate de raţiune, în acelaşi mod trebuie să se procedeze atunci când instanţa de judecată, apelând la analogia legii, a asimilat o cerere de sesizare în vederea pronunţării hotărârii preliminare, aflată pe rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, unei judecăţi, în sensul avut în vedere de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., şi a suspendat judecata cauzei pe acest temei, faţă de necesitatea interpretării şi aplicării unitare a legislaţiei Uniunii Europene şi a caracterului obligatoriu al deciziilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Se reţine că, deşi atributul suspendării facultative a cauzelor similare este lăsat, exclusiv, la dispoziţia judecătorului, după ce acesta a apreciat că soluţionarea pricinii depinde de modul în care Curtea de Justiţie a Uniunii Europene va răspunde întrebărilor preliminare, instanţa are obligaţia să repună cauza pe rol din oficiu.

Prin urmare, având în vedere dispoziţiile art. 416 alin. (3) din C. proc. civ., întrucât, în contextul analizat, instanţei de apel îi revenea obligaţia de a verifica dacă subzistau motivele avute în vedere la pronunţarea suspendării cauzei prin încheierea de şedinţă din 11 octombrie 2017 rezultă, că în absenţa acestor verificări, dispoziţiile art. 416 alin. (1) din C. proc. civ. privind aplicarea sancţiunii perimării apelului au fost greşit aplicate.

În concluzie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că sunt întemeiate criticile circumscrise motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. şi, în temeiul art. 496 şi 497 din C. proc. civ., va admite recursul formulat, va casa hotărârea recurată şi va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., O. şi P. în calitate de moştenitor al reclamantei N. împotriva deciziei civile nr. 1509/2019 din 20 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, pe care o casează şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2020.