Recusal denial upheld: no disqualifying prior opinion on same case or prejudgment from suspension refusal

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, la 7 mai 2018, sub nr. x/2014/a14, contestatoarea A. a formulat contestaţie, solicitând anularea Hotărârii Adunării Creditorilor din 2 mai 2018, prin care s-a confirmat contractul de tranzacţie încheiat la data de 19 aprilie 2018 între debitoarea S.C. B. S.R.L. şi C. S.A..

În drept au fost invocate prevederile Legii nr. 85/2006.

2. Prin sentinţa civilă nr. 4506 din 12 iulie 2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a fost respinsă excepţia lipsei interesului ca neîntemeiată.

Totodată, a fost respinsă contestaţia formulată de către A., ca neîntemeiată.

3. Împotriva sentinţei civile nr. 4506 din 12 iulie 2018 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi a încheierii de şedinţă din 29 iunie 2018 a declarat apel contestatoarea A., care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. x/2014/a14.

În cursul soluţionării apelului, la 29 ianuarie 2019, contestatoarea A. a formulat o primă cerere de recuzare a doamnelor judecător D. şi E., întemeiată pe dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. l, art. 44 şi urm. din C. proc. civ.

In drept, au fost invocate prevederile art. 42 alin. (1) pct. 1 şi art. 44 şi urm. din C. proc. civ.

La 31 ianuarie 2019, contestatoarea A. a formulat a doua cerere de recuzare împotriva doamnei judecător D., precum şi a doamnei judecător E..

În drept, au fost invocate prevederile art. 42 alin. (1) pct. 1 şi art. 44 şi urm. din C. proc. civ.

4. Prin încheierea de şedinţă din 4 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă au fost respinse cererile de recuzare formulate de contestatoarea A..

5. Prin decizia civilă nr. 270 din 12 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii apelului la încheierea din 29 iunie 2018, ca nefondată. Totodată, a fost respins apelul formulat de contestatoarea A.., împotriva sentinţei civile nr. 4506 din 12 iulie 2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, ca nefondat.

6. Împotriva încheierii de şedinţă din 4 februarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a declarat recurs recurenta A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea încheierii recurate.

În cadrul recursului înregistrat la 12 februarie 2019, după expunerea succintă a cauzei, cu privire la prima cerere de recuzare, recurenta a susţinut că instanţa de apel şi-a exprimat părerea, în prealabil, cu privire la legalitatea încheierii Contractului de tranzacţie, prin decizia nr. 2519/04.12.2018 pronunţată în cadrul dosarului nr. x/2014 al Curţii de Apel Bucureşti.

A arătat recurenta că obiectul celor două dosare este, în esenţă, acelaşi, în ambele dosare instanţa de apel fiind învestită să se pronunţe cu privire la legalitatea condiţiilor în care a fost încheiat contractul de tranzacţie, iar argumentele invocate de către părţi se suprapun în mare măsură.

In condiţiile în care problematica pusă în discuţie în cadrul celor două dosare este identică, tranşarea situaţiei în cadrul dosarului nr. x/2014 al Curţii de Apel Bucureşti înseamnă existenţa unui caz de incompatibilitate care nu ar fi permis completului învestit să judece şi cererea de apel care face obiectul prezentului dosar şi care priveşte, în esenţă, aceeaşi analiză a condiţiilor în care a fost încheiat contractul de tranzacţie.

Cu toate că cele două dosare au avut un obiect diferit, ceea ce trebuia remarcat era faptul că instanţa de apel şi-a exprimat anterior punctul de vedere cu privire la aceeaşi problemă de drept.

Cu privire la cea de-a doua cerere de recuzare, s-a susţinut că, prin pronunţarea asupra cererii de suspendare formulată de recurentă la 29 ianuarie 2019, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, instanţa de apel s-a pronunţat cu privire la primul motiv invocat în cadrul cererii de apel formulate împotriva încheierii din data de 29 iunie 2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. x/2014.

In acest context, recurenta consideră că astfel completul de judecată s-a antepronunţat.

Obiectul dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă vizează contestaţia formulată împotriva Hotărârii Adunării Creditorilor din 02.08.2018, care priveşte aprobarea contractului de asistenţă juridică a SCP F. şi Asociaţii, în vederea asigurării reprezentării debitoarei Timiş în cadrul prezentului dosar.

Recurenta a considerat esenţială suspendarea prezentului dosar până la lămurirea situaţiei mandatului acordat reprezentantului convenţional debitoarei, în alte condiţii existând riscul ca acesta să nu aibă mandat pentru a putea reprezenta debitoarea în prezenta cauză.

Curtea de Apel Bucureşti a reţinut faptul că în cadrul prezentului dosar se analizează doar contestaţia împotriva Hotărârii Adunării Creditorilor prin care s-a confirmat contractul de tranzacţie, fără a observa şi faptul că primul motiv de apel priveşte caracterul de nelegalitate al încheierii de şedinţă din 29.06.2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. x/2014, prin intermediul căreia judecătorul sindic a dispus respingerea cererii de suspendare.

Prin recursul înregistrat la 20 martie 2019, s-a solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii din 4 februarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în raport cu art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

In prealabil, s-a arătat că depunerea prezentei cereri de recurs s-a făcut pentru a se evita punerea în discuţie a unei eventuale prematuritaţi a recursului declarat anterior, la 12 februarie 2019, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din C. proc. civ. care stabilesc că în ipoteza unei hotărâri definitive, încheierea de respingere a cererii de recuzare poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii prin care s-a soluţionat cauza.

Totodată, s-a mai arătat că această cerere de recurs conţine aceleaşi motive de nelegalitate invocate prin cererea înregistrată la 12 februarie 2019.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 14 ianuarie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, însă acestea nu au înţeles să îşi exercite acest drept.

Prin încheierea din 31 martie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis în principiu recursul, stabilind termen de judecată la 31 martie 2020, când a constatat suspendarea judecăţii de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 16 martie 2020.

Ulterior, cauza a fost repusă pe rol, fixându-se termen de judecată la 29 septembrie 2020.

6. Analizând recursul formulat, în conformitate cu dispoziţiile art. 41-53 C. proc. civ. şi ale art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îl va respinge, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) C. proc. civ.:

"judecătorul aflat într-o situaţie de incompatibilitate poate fi recuzat de oricare dintre părti înainte de începerea oricărei dezbateri".

În conformitate cu dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., judecătorul este incompatibil de a judeca "când şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece. Punerea în discuţia părţilor, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) şi (5), nu îl face pe judecător incompatibil".

Din analiza textului de lege invocat rezultă că acest motiv de incompatibilitate vizează exclusiv situaţia în care judecătorul s-a mai pronunţat asupra cauzei deduse judecăţii, ceea ce nu este cazul, iar nu şi situaţia când a mai soluţionat litigii în care s-au invocat aceleaşi chestiuni de drept.

Faţă de cele învederate, în mod corect a reţinut Curtea de Apel Bucureşti, că pentru a fi în ipoteza vizată de art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. trebuie ca judecătorul să îşi spună părerea în legătură cu pricina pe care o soluţionează, părere exprimată în timp ce litigiul este pendinte.

În cauza dedusă judecăţii, în cadrul apelului formulat împotriva sentinţei civile nr. 4506 din 12 iulie 2018 şi a încheierii de şedinţă din data de 29.06.2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. x/2014, recurenta A.. a formulat două cereri de recuzare, ce au fost respinse de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă prin încheierea de şedinţă din 04.02.2019, hotărâre ce formează obiectul prezentului recurs.

Fără a se face o analiză a situaţiei de fapt, este relevant a se menţiona, astfel cum corect a reţinut curtea de apel, că, referitor la cererea de recuzare formulată la data de 29.01.2019 prin care s-a invocat că judecătorii recuzaţi şi-ar fi s-a spus părerea într-un alt dosar, este de remarcat că, dosarul nr. x/2014 al Curţii de Apel Bucureşti, soluţionat prin decizia civilă nr. 2519/4.12.2018, a avut ca obiect apelul principal şi apelul incident formulate împotriva sentinţei civile nr. 2625/4.05.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, prin care judecătorul sindic a confirmat contractul de tranzacţie încheiat la data de 19 aprilie 2018 între debitoarea S.C. B. S.R.L. şi C. S.A..

Dosarul nr. x/2014 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în care s-a formulat cererea de recuzare, are ca obiect apelul împotriva încheierii de şedinţă din data de 29.06.2018 şi a sentinţei civile nr. 4506/12.07.2018 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, sentinţă prin care judecătorul sindic a respins contestaţia potrivit căreia s-a solicitat anularea Hotărârii Adunării Creditorilor din data de 02.05.2018, prin care creditorii au confirmat contractul de tranzacţie încheiat la data de 19 aprilie 2018 între debitoarea S.C. B. S.R.L. şi C. S.A..

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte reţine că în mod corect curtea de apel a constatat că obiectul celor două dosare este diferit, astfel primul dosar vizează confirmarea contractului de tranzacţie de către judecătorul sindic, iar cel de-al doilea o contestaţie împotriva unei hotărâri a adunării generale a creditorilor prin care s-a confirmat contractul de tranzacţie.

Pornind de la faptul că motivele care pot atrage anularea unei hotărâri a adunării generale a creditorilor, astfel cum sunt reglementate de lege, sunt diferite de cele care pot atrage confirmarea sau infirmarea de către judecătorul sindic a tranzacţiei încheiată în speţă, în mod corect a concluzionat instanţa care a soluţionat incidental procedural că judecătorii recuzaţi nu şi-au spus părerea cu privire la soluţia ce urmează a fi pronunţată în prezenta cauză, chiar dacă au respins apelurile formulate împotriva sentinţei civile nr. 2625/4.05.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă.

Pentru aceste motive, critica recurentei în sensul că, deşi cele două dosare au avut un obiect diferit, trebuia remarcat faptul că instanţa de apel şi-a exprimat anterior punctul de vedere cu privire la aceeaşi problemă de drept, nu este fondată.

Nici în ce priveşte soluţionarea cererii de recuzare depusă la data de 31.01.2019 nu poate fi reţinută încălcarea unor dispoziţii legale, curtea de apel constatând corect că suspendarea judecării dosarului din apel nr. x/2014 al Curţii de apel Bucureşti, secţia a V-a civilă până la soluţionarea dosarului nr. x/2018 al Curţii de apel Bucureşti, secţia a V-a civilă este facultativă, iar prin respingerea cererii de suspendare, motivat de faptul că soluţia din acest dosar nu depinde de soluţia ce urmează a fi pronunţată cu privire la hotărârea creditorilor prin care s-a aprobat asigurarea reprezentării debitoarei B. S.R.L. de către SCA F., judecătorii recuzaţi nu şi-au spus părerea asupra cauzei deduse judecăţii în acest dosar, în care se analizează contestaţia împotriva Hotărârii Adunării Creditorilor prin care s-a confirmat contractul de tranzacţie încheiat între debitoare şi C. S.A..

Având în vedere că obiectul celor două dosare este diferit şi că suspendarea solicitată de petentă este facultativă, în cauză nu se poate reţine că doamnele judecător şi-au spus părerea, în concret, asupra cauzei deduse judecăţii în prezentul dosar, nefiind îndeplinite condiţiile de incompatibilitate prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte reţine că, în mod corect, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererile de recuzare depuse la 29.01.2019 şi 31.01.2019.

Este de necontestat că art. 6 paragraf 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, la care şi recurenta a făcut referire, consacră asigurarea şi recunoaşterea, aplicarea universală şi efectivă a obligaţiei de a fi respectate drepturile omului, prin aceea că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege care va hotărî asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil.

Din acest punct de vedere, Înalta Curte constată că, în soluţionarea cauzei, curtea de apel, ţinând cont de toate garanţiile conferite, a reţinut, în mod corect, că judecătorii faţă de care s-a invocat situaţia de incompatibilitate reglementată de dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu au făcut niciun fel de aprecieri asupra fondului apelului cu care au fost învestiţi şi nici asupra soluţiei ce urmează a fi dispusă, încheierea atacată fiind legală.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A.. împotriva încheierii de şedinţă din 4 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2020.