Cassation appeal annulled for failing to articulate a substantive violation of Article 1371 Civil Code regarding victims' contributory negligence in a road traffic accident

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, la 2 septembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanţii A. şi B. au chemat-o în judecată pe pârâta C. S.A., solicitând şi citarea intervenientului forţat D., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată să plătească reclamantei suma de 600.000 RON reprezentând daune morale, din care 300.000 RON, după defunctul E. şi 300.000 RON, după defuncta F., iar reclamantului B., suma de 150.000 RON cu titlu de daune morale, după defuncta F..

Totodată, reclamanţii au solicitat şi plata de penalităţi de întârziere în cuantum de 0,2% calculate pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, până la plata efectivă a despăgubirilor, conform art. 36 şi 37 din Ordinul CSA 14/2011, în vigoare la data producerii prejudiciului, şi art. 37 şi 38 din Norma nr. 23/2014.

În susţinerea cererii, reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 2199 C. civ., art. 35 din Ordinul 14/2011, art. 49 şi art. 50 din Legea nr. 136/195, precum şi decizia nr. 29/2009 a ICCJ - Secţiile Unite.

Prin sentinţa civilă nr. 87/C din 30 ianuarie 2018 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. şi B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A..

A fost obligată pârâta C. S.A. să plătească reclamanţilor următoarele sume, cu titlu de daune morale, astfel: reclamantei A., suma de 100.000 RON, în calitate de fiică, după defunctul E. şi respectiv, de 100.000 RON, în calitate de fiică, după defuncta F.; reclamantului B., suma de 40.000 RON, în calitate de frate, după defuncta F.. S-au respins restul pretenţiilor formulate. A fost obligată pârâta să plătească reclamanţilor cheltuieli de judecată parţiale, în cuantum de 1.000 RON, câte 500 RON, fiecărui reclamant.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apeluri reclamanţii A., B. şi pârâta C. S.A., care au fost înregistrate pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2016.

Prin decizia nr. 1639/Ap din 31 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia a II-a civilă au fost respinse cererile de apel formulate de reclamanţi şi de pârâta şi s-au constatat compensate cheltuielile de judecată efectuate de părţi în apel.

Împotriva deciziei nr. 1639/Ap din 31 octombrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia a II-a civilă a declarat recurs pârâta C. S.A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea deciziei atacate.

Prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pârâta a arătat că instanţa de apel a încălcat şi aplicat greşit normele de drept referitoare la contribuţia victimelor la cauzarea ori mărirea prejudiciului, respectiv prin prisma analizării dispoziţiilor art. 1371 din C. civ. şi Decizia nr. 12/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Considerentele instanţei de apel, care conduc la greşita aplicare a prevederilor art. 1371 din C. civ., se referă la faptul că, aparent, nu s-a făcut dovada faptului că în situaţia purtării centurii de siguranţă de către victime, acestea ar fi supravieţuit evenimentului rutier, ceea ce ar presupune o probatio diabolica.

Recurenta-pârâtă a mai arătat că victimele nu au purtat centura de siguranţă şi că au fost încălcate dispoziţiile art. 36 din O.U.G. nr. 195/2002, context în care instanţa de apel ar fi trebuit să diminueze daunele morale acordate de prima instanţă reclamanţilor, corelativ cu gradul de culpă reţinut în sarcina victimelor, în raport cu Decizia nr. 12/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept privitoare la interpretarea şi aplicarea unitară a prevederilor art. 1371 din C. civ.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

La 10 octombrie 2019, după întocmirea raportului, intimaţii-reclamanţi au depus întâmpinare, prin care au solicitat, în esenţă, respingerea recursului şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii instanţei de apel, la 25 octombrie 2019, recurenta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor intimaţilor şi admiterea recursului formulat.

Prin încheierea din 1 octombrie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză, iar prin încheierea din 28 ianuarie 2020 s-a dispus întocmirea unui supliment la acest raport, prin care s-a invocat excepţia nulităţii recursului, şi s-a amânat discutarea admisibilităţii în principiu a recursului la 31 martie 2020.

La 6 martie 2020, recurenta-pârâtă C. S.A. a depus punct de vedere la suplimentul raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat în cauză, arătând, în sinteză, că contrar acestor concluzii, nu invocă greşita stare de fapt şi nu a pus în discuţie fondul pretenţiilor, ci a expus doar consecinţa interpretării greşite a art. 1371 C. civ.

Prin încheierea din 31 martie 2020 a fost admis în principiu recursul, fiind prorogată discutarea excepţiei nulităţii recursului. Totodată, s-a constatat că judecata este suspendată de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul nr. 195 din 16 martie 2020.

Ulterior, cauza a fost repusă pe rol, fixându-se termen de judecată la 29 septembrie 2020, când Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei nulităţii recursului.

Cu titlu prealabil, în ceea ce priveşte apărarea recurentei, menţionată în punctul de vedere la raport, Înalta Curte reţine că scopul raportului este subsumat verificării regularităţii şi admisibilităţii în principiu a recursului.

Potrivit art. 496 C. proc. civ., în cazul în care recursul a fost declarat admisibil în principiu, acesta poate fi admis, respins, anulat ori perimat.

Completul de filtru analizează în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. nulitatea recursului pentru lipsa condiţiilor de formă intrinseci sau extrinseci şi pentru lipsa motivelor de casare. Această analiză este dată în sarcina completului de filtru în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., chiar independent de sesizarea nulităţii recursului în cuprinsul raportului întocmit în cadrul procedurii de filtrare a recursului, în măsura în care, în condiţii de unanimitate de păreri, acestei analize îi succede verificarea legalităţii acestuia.

Astfel, pe de o parte, întocmirea unui supliment la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, nu contravine regulilor privind procedura de filtrare, aşa cum a fost configurată de legiuitor prin art. 493 din C. proc. civ.. Iar, pe de altă parte, analizarea excepţiei nulităţii recursului a fost prorogată pentru un termen ulterior admiterii în principiu a recursului, când părţile au fost citate, în acest mod fiind asigurat dreptul la apărare.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. stipulează că, "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile."

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Alin. (3) al aceluiaşi articol stipulează că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, autorul acestuia trebuind să îşi exprime nemulţumirea în tiparele fixate de lege.

In cauză, recurenta a indicat în mod expres motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Din analiza motivelor de recurs reiese că sub aparenţa aplicării eronate a prevederilor art. 1371 C. civ., recurenta invocă greşita situaţie de fapt reţinută de către instanţa de apel cu privire la contribuţia victimelor la cauzarea ori mărirea prejudiciului din perspectiva nepurtării centurii de siguranţă, aspecte ce au fost evidenţiate în raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, motiv pentru care instanţa de apel ar fi trebuit să diminueze daunele morale.

Or, nu se poate considera că susţinerile recurentei din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Criticile recurentei vizează modul de soluţionare a litigiului în raport cu situaţia de fapt, însă acestea nu pot fi încadrate în motivul de casare indicat.

Aşadar, în lipsa indicării unor motive de recurs de nelegalitate, prin criticile pe care le circumscrie art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta urmăreşte să obţină o nouă evaluare a fondului pretenţiilor şi a materialului probator, incompatibile cu natura nedevolutivă a căii de atac exercitate.

Faţă de dezvoltarea susţinerilor formulate de recurenta-pârâtă, nu poate fi identificată vreo critică concretă în sensul rigorilor prevăzute de dispoziţiile imperative ale art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Întrucât recurenta-pârâtă nu s-a conformat obligaţiei reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să impună aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta C. S.A. împotriva deciziei nr. 1639/Ap din 31 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2020.