Reclassification challenge: revision dismissed as inadmissible, res judicata unaffected by jurisdiction reasoning.

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2020

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia I civilă la­­­­­­­ 10 aprilie 2019 sub dosar nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Suceava şi Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, a solicitat admiterea excepţiei de nelegalitate a Ordinului nr. 757/08.08.2013 al Directorului General al ANCPI, prin care s-a decis începând cu data de 09.08.2013 reîncadrarea reclamantei în funcţia de registrator de carte funciară gr. I, gradaţia 5, clasa totală de salarizare 85, la Serviciul Publicitate Imobiliară, Compartimentul (BCPI) Câmpulung Moldovenesc din cadrul OCPI Suceava; anularea Deciziei nr. 66/316 din 23.01.2019 a Directorului B. al OCPI Suceava, în baza căreia a fost emis Actul adiţional nr. x/23.01.2019 la CIM nr. 68/01.03.2005, cu aplicabilitate din data de 01.01.2019 - decizie menţinută prin Adresa nr. x/11.03.2019 şi, ca efect al admiterii excepţiei de nelegalitate, consecinţa fiind redobândirea de către reclamantă a funcţiei de conducere de registrator coordonator în cadrul OCPI Suceava - BCPI Câmpulung Moldovenesc, solicitând să se dispună stabilirea şi plata în favoarea sa a drepturilor salariale cuvenite funcţiei de conducere, prin raportare la nivelul de salarizare maxim în plată aferent funcţiei de conducere similare din cadrul OCPI, cu obligarea OCPI Suceava la emiterea deciziei de reîncadrare salarială şi a Actului adiţional la CIM în mod corespunzător şi cu plata diferenţelor de drepturi între cele cuvenite şi cele încasate ulterior datei de 01.01.2019, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, plus dobânda legală; precum şi acordarea cheltuielilor de judecată.

Tribunalul Suceava, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 70/2020 din 3 februarie 2020 a respins ca neîntemeiată excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţie invocată prin întâmpinările formulate de către pârâţii Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Suceava şi Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară; a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Suceava faţă de cererea reclamantei referitoare la excepţia de nelegalitate a Ordinului Directorului General al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 757/08.08.2013 şi ca fiind lipsită de obiect faţă de cererea reclamantei referitoare la celelalte capete de cerere; a admis excepţia inadmisibilităţii invocării în prezentul litigiu a excepţiei de nelegalitate a Ordinului Directorului General al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 757/08.08.2013 şi, în consecinţă, respinge, ca atare, excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 757/08.08.2013 a Directorului General al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară; a respins ca neîntemeiată acţiunea având ca obiect "anulare act", formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Suceava şi Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. a promovat apel solicitând admiterea acestuia, anularea hotărârii atacate, iar în rejudecare, prin evocarea fondului, să se admită acţiunea.

Prin decizia civilă nr. 315 din 30 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a fost respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 70/2020 din 3 februarie 2020 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la 3 august 2020, A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând în principal, revizuirea deciziei civile nr. 315 din 30 iunie 2020 pronunţată de către Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă şi, în subsidiar (numai în măsura în care instanţa va aprecia că efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a fost încălcat de sentinţa primei instanţe), a sentinţei civile nr. 70/2020, pronunţată la 3 februarie 2020 de către Tribunalul Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

În motivare, revizuenta A. susţine că decizia a cărei revizuire se solicită, încalcă autoritatea de lucru judecat, sub aspectul pozitiv al acesteia, de care se bucură decizia nr. 3841 din 5 decembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014, în sensul că, deşi această instanţă a soluţionat deja problema calificării Ordinului nr. 757/08.08.2013 al Directorului general al ANCPI ca fiind un act administrativ unilateral cu caracter individual, ulterior, instanţele învestite cu excepţia de nelegalitate a acestuia au apreciat că ordinul nu are un asemenea caracter.

In ceea ce priveşte admisibilitatea cererii de revizuire, revizuenta susţine că pentru a opera aspectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, în prezenta cauză trebuie îndeplinite cumulativ trei condiţii, respectiv: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive; identitatea de părţi; identitatea de chestiune litigioasă.

Astfel, referitor la cele două decizii, arată că acestea sunt definitive, în ambele cauze a existat identitate de părţi, iar ultima condiţie, care implică existenţa unei identităţi de chestiune litigioasă este de asemenea îndeplinită, în raport cu dispoziţiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă".

În acest context, revizuenta consideră că statuarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014, prin decizia nr. 3841 din 5 decembrie 2017, în sensul că "Ordinul nr. 757/08.08.2013 emis de directorul general al ANCPI, contestat de reclamantă are natura unui act administrativ unilateral cu caracter individual care priveşte modificarea raporturilor de muncă, având consecinţe directe asupra contractului de muncă al intimatei-reclamante" reprezintă, în ansamblu, un considerent decisiv, sprijinind soluţia din dispozitiv, acesta înglobând concluzia la care instanţa a ajuns cu privire la natura juridică a ordinului şi a litigiului, ulterior raţionamentul continuând în acelaşi sens, instanţa stabilind că:

"în aceste condiţii obiectul litigiului vizează un conflict de muncă astfel cum acesta este definit de art. 231 din Codul Muncii".

Aşadar, fără a se stabili natura ordinului şi obiectul litigiului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu putea soluţiona recursurile formulate în cauză şi, chiar dacă considerentele referitoare la natura juridică a ordinului nu se regăsesc şi în dispozitivul deciziei, această împrejurare nu este de natură a nega caracterul de considerent decisiv al statuării, faţă de obiectul recursului o asemenea recunoaştere neputând fi realizată prin dispozitivul hotărârii.

Astfel, chiar şi în situaţia în care s-ar aprecia că statuările Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din decizia nr. 3841/2017 nu ar avea caracter de considerent decizoriu sau decisiv, acestea tot ar dobândi autoritate de lucru judecat la momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, respectarea ulterioară a acestora fiind obligatorie de către alte instanţe învestite cu aceeaşi problemă de drept.

Prin urmare, în acord cu opinia susţinută în doctrină, toate categoriile de considerente sunt apte să dobândească autoritate de lucru judecat, singura modalitate de a preveni dobândirea acestui caracter (în special în cazul considerentelor decizorii şi supraabundente) fiind aceea a exercitării căilor de atac aflate la dispoziţia părţii interesate. Toate considerentele cuprinse într-o hotărâre judecătorească definitivă dobândesc autoritate de lucru judecat împreună cu soluţia din dispozitiv; asupra celor statuate prin intermediul acestor considerente nu se poate reveni şi, cu atât mai mult, nu poate fi dispusă o soluţie aflată în contradicţie.

Având în vedere aceste susţineri, revizuenta apreciază că decizia a cărei revizuire se solicită încalcă funcţia pozitivă a autorităţii de lucru judecat de care se bucură decizia nr. 3841/2017 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014, întrucât Curtea de Apel Suceava nu numai că nu a continuat raţionamentul juridic stabilit de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dar a şi tranşat din nou, în mod diferit, această problemă, în sensul că a considerat, în acord şi cu prima instanţă, că Ordinul nr. 757/08.08.2013 nu este un act administrativ unilateral cu caracter individual deoarece nu a fost emis în regim de putere publică.

Aşa fiind, revizuenta consideră că este admisibilă cererea de revizuire formulată, sens în care solicită, în principal, anularea deciziei civile nr. 315/2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, ca urmare a încălcării efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, în condiţiile art. 513 alin. (4) C. proc. civ., iar în subsidiar (numai în măsura în care instanţa apreciază că aspectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a fost încălcat de către sentinţa civilă nr. 70/2020, pronunţată la data de 03.02.2020 de către Tribunalul Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019), anularea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Suceava, de asemenea ca urmare a încălcării efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Înalta Curte, analizând cererea de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat, constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Motivul de revizuire invocat de revizuent - art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - prevede că "revizuirea poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu, adică să fi existat triplă identitate de elemente: părţi, obiect şi cauză; hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate nu în acelaşi proces, ci în procese diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Raţiunea reglementării revizuirii prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorităţii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi; în atare situaţie executarea hotărârilor fiind imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar depăşirea acestei situaţii creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

În speţă, se constată că prin cererea de revizuire s-a solicitat anularea deciziei civile nr. 315 din 30 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019, întrucât aceasta intră în contradicţie cu decizia civilă nr. 3841 din 5 decembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014, având în vedere că motivarea celor două hotărâri cuprinde considerente contradictorii referitoare la natura juridică a Ordinului nr. 757/08.08.2013 emis de directorul general al ANCPI.

Cererea de revizuire formulată de revizuenta A., întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., stabileşte că revizuirea poate fi cerută dacă "există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Prin urmare, în cazul admiterii cererii de revizuire întemeiate pe acest motiv, instanţa care soluţionează cererea de revizuire, conform art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., nu poate decât să anuleze cea din urmă hotărâre, astfel că art. 509 alin. (1) pct. 8 din acelaşi act normativ are în vedere numai încălcarea, de către instanţa care a pronunţat cea de-a doua hotărâre, a efectului negativ al autorităţii de lucru judecat, care presupune, conform art. 431 alin. (1) din cod, tripla identitate de elemente: părţi, obiect şi cauză.

Totodată, se reţine, din analiza cererii de revizuire formulată de revizuenta A. că aceasta a fost întemeiată pe prevederile art. 513 alin. (4) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin intermediul art. I, pct. 61 din Legea nr. 310/2018, care prevăd că:

"dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre şi, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat".

De asemenea, una dintre condiţiile revizuirii pentru motivul reglementat în art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., reţinută în doctrină şi jurisprudenţă, este ca autoritatea de lucru judecat să nu fi fost invocată în al doilea proces sau, dacă a fost invocată, instanţa să nu se fi pronunţat asupra ei. Cu alte cuvinte, este necesar ca autoritatea de lucru judecat a celei de-a doua hotărâri să nu includă şi soluţia asupra excepţiei autorităţii lucrului judecat a primei hotărâri.

În speţă, pretinsa autoritate de lucru judecat a fost invocată de pârâţii Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Suceava şi Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, în cadrul cererii soluţionate prin sentinţa civilă nr. 70/2020 din 3 februarie 2020 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin decizia a cărei revizuire se cere, respectiv decizia civilă nr. 315 din 30 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, iar instanţa de apel a ţinut cont de ea, astfel cum rezultă în mod expres din cuprinsul considerentelor acesteia.

Astfel, potrivit considerentelor deciziei civile nr. 3841/05.12.2017 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014 "Ordinul nr. 757/08.08.2013 emis de directorul general al ANCPI, contestat de reclamanta are natura unui act administrativ unilateral cu caracter individual care priveşte modificarea raporturilor de muncă, având consecinţe directe asupra contractului de muncă al intimatei-reclamante. În aceste condiţii obiectul litigiului vizează un conflict de muncă, astfel cum acesta este definit de art. 231 din Codul Muncii".

În cadrul deciziei civile nr. 315 din 30 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019 s-a reţinut: în acord cu judecătorul de primă instanţă, Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară a emis, prin organele sale de conducere, actul unilateral cu caracter individual reprezentat de Ordinul nr. 757/2013 însă, actul emis de către pârâtă nu este emis în regim de putere publică, ci reglementează unele raporturi specifice în calitate de angajator faţă de angajata reclamantă, în cadrul cărora, reclamanta nu are calitatea de funcţionar public, ci contractual, astfel că se apreciază că ordinul atacat nu are natura unui act administrativ. Deşi actul în discuţie este emis de o autoritate publică, nu se poate spune şi că emiterea s-a făcut în regim de putere publică, pentru a fi considerate îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru ca documentul în discuţie să capete natura clamată de apelantă.

Aşadar, prin decizia civilă nr. 3841/05.12.2017 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014, instanţa s-a pronunţat asupra competenţei materiale a Curţii de Apel Suceava, pentru a stabili competenţa materială a instanţei, pe baza normelor de drept incidente în materia de drept respectivă, în speţă, dreptul muncii, iar nu cu privire la natura ordinului emis în cauză.

În acest context, se constată că, argumentul de care se foloseşte revizuenta şi anume că Ordinul 757/2013 este un act administrativ cu caracter individual nu sprijină soluţia instanţei, întrucât independent de natura ordinului, raţionamentul avut în vedere de Înalta Curte a fost materia care privea litigiul şi în urma căreia a constatat, în mod corect, faptul că acesta aparţine conflictelor de muncă şi nu dreptului administrativ.

Aceasta deoarece, în condiţiile în care, Înalta Curte ar fi considerat că Ordinul nr. 757/2013 este un act administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ şi fiscal nr. 554/2004, ar fi respins excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal invocată de pârâţi, considerând-o competentă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte a constatat că natura litigiului este din sfera conflictelor de muncă, iar nu din categoria contenciosului administrativ, motiv pentru care a procedat la casarea sentinţei atacate şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Suceava, secţia I civilă.

Din coroborarea aspectelor menţionate se constată că între hotărâri, nu există contrarietate, toate cele trei instanţe calificând Ordinul nr. 757/2013 ca fiind un act unilateral cu caracter individual emis în reglementarea raporturilor de muncă pe care ANCPI le are cu revizuenta.

Prin urmare, se constată că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate ce rezultă din prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., întrucât prin cererea de revizuire se apreciază că există contrarietate între hotărâri, însă o astfel de contrarietate trebuie să fie între dispozitivele hotărârilor vizate în cauză, iar nu între considerente şi dispozitiv, or prin cererea de revizuire promovată în acest dosar sunt vizate tocmai considerentele sentinţei civile nr. 70/03.02.2020 şi ale deciziei nr. 315/30.06.2020, pronunţate din dosarul nr. x/2020, iar nu soluţiile pronunţate de aceste instanţe în dispozitivele hotărârilor în cauză, care, de altfel, nu sunt potrivnice faţă de cele definitive din dosarul înregistrat iniţial cu nr. x/2014.

Aşadar, din analiza pretinsei contrarietăţi a considerentelor rezultă că, în realitate, aceasta nu există, iar calea extraordinară de atac a revizuirii, astfel cum aceasta a fost exercitată, în forma în vigoare a C. proc. civ., nu permite remedierea încălcării efectului pozitiv al autorităţii lucrului judecat.

Aşa fiind, în raport cu dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 315 din 30 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 315 din 30 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimaţii AGENŢIA DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ (ANCPI) şi OFICIUL DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ (OCPI) SUCEAVA.

Cu recurs la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2020.