Utility debt claim against management company: appellate decision quashed and remanded for retrial in plaintiff's favor

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2020

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă la 3 septembrie 2018 sub dosar nr. x/2018, reclamanta S.C. CET S.A. Iaşi - prin lichidator judiciar A. SPRL, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor obţinute prin titluri executorii însumând un total de 908.135,79 RON, din care 322.940,40 RON debite, 573.553,93 RON penalităţi şi 11.641,46 RON cheltuieli de judecată. A solicitat reclamanta şi obligarea pârâtei la plata dobânzii legale până la data plăţii şi înfiinţarea popririi asigurătorii pe conturile acesteia.

Prin sentinţa civilă nr. 210/2019 din 12 februarie 2019 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta S.C. CET S.A. Iaşi prin lichidator judiciar A. SPRL Iaşi, pentru lipsa calităţii procesual pasive a pârâtei S.C. B. S.R.L..

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta S.C. CET S.A. Iaşi prin lichidator judiciar A. SPRL Iaşi.

Prin decizia nr. 693/2019 din 25 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă a fost respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta S.C. CET IAŞI S.A. - prin lichidator judiciar A. Iaşi SPRL împotriva sentinţei civile nr. 210/2019 din 12 februarie 2019, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. CET IAŞI S.A. - prin lichidator judiciar A. Iaşi SPRL şi, în temeiul art. 497 raportat la art. 480 alin. (3) C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenta face o amplă prezentare a situaţiei de fapt, apreciind încălcarea de către instanţe a dispoziţiilor legale prevăzute de 22 alin. (2) C. proc. civ. prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei.

În acest context, recurenta consideră că în mod greşit au reţinut instanţele de judecată faptul că prioritar analizei pe fond a cauzei ar trebui stabilită calitatea procesuală pasivă a pârâtei, prin dovedirea de către reclamantă a calităţii de administrator al asociaţiilor de proprietari, câtă vreme, existenţa raporturilor juridice dintre pârâtă şi asociaţiile de proprietari reprezintă o chestiune ce ţine de fondul cauzei. Aspectele relative la modalitatea în care sunt administrate asociaţiile de proprietari care datorează bani recurentei, vinovăţia sau lipsa de vinovăţie în acţiunile privitoare la gestionarea fondurilor acestora sunt chestiuni care vizează soluţionarea fondului cauzei.

Astfel, deşi reclamanta a solicitat instanţelor, ca în virtutea rolului activ şi al prerogativelor pe care legea le conferă acestora, să pună în vedere pârâtei S.C. B. S.R.L. să depună la dosarul cauzei contractele de administrare pe care le are încheiate cu asociaţiile de proprietari şi care se află în posesia sa, instanţele au respins această solicitare, pentru ca în final să pronunţe o soluţie de respingere a cererii pentru lipsa dovezii calităţii pârâtei de administrator al debitorilor reclamantei.

Potrivit reglementărilor în materie şi a principiilor ce guvernează procesul civil, o acţiune nu poate fi respinsă ca nedovedită, atâta timp cât instanţa are la dispoziţie mijloacele legale pentru aflarea adevărului, având posibilitatea de a ordona probe chiar şi din oficiu, acest principiu fiind un deziderat al oricărei proceduri judiciare într-un stat de drept.

Simpla împrejurare că pârâta S.C. B. S.R.L. susţine că nu este în posesia contractelor de administrare nu poate fi acceptată fără rezerve de către instanţa de judecată, cu atât mai mult cu cât, existenţa raporturilor va fi stabilită cu ocazia efectuării unei expertizei contabile, prin care expertul urma să verifice în evidenţele pârâtei dacă aceasta are sau a avut relaţii contractuale cu asociaţiile indicate de recurentă.

Soluţia de respingere a acţiunii pe cale de excepţie, întrucât nu s-ar fi dovedit calitatea procesuală pasivă a pârâtului chemat în judecată ar fi cu atât mai mult una injustă, în condiţiile în care, potrivit art. 430 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească prin care se statuează asupra unei excepţii procesuale are autoritate de lucru judecat. Or, este injust şi inechitabil a se pronunţa o hotărâre care să se bucure de autoritate de lucru judecat prin care să se statueze lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei, hotărâre care să pună pârâta la adăpost şi să producă efecte şi în situaţia în care reclamanta ar intra în posesia contractelor încheiate între pârâtă şi asociaţiile de proprietari.

Prin întâmpinarea depusă la 10 februarie 2020, intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. a solicitat, în principal respingerea recursului ca inadmisibil, faţă de dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. şi în raport cu menţiunea dispozitivului deciziei atacate, în sensul că decizia este definitivă. În subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu menţinerea hotărârii instanţei de apel ca fiind temeinică şi legală, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.500 RON, conform chitanţei aflate la dosar recurs. Totodată, invocă şi tardivitatea declarării recursului, sens în care solicită respingerea recursului ca fiind tardiv formulat.

Prin răspunsul la întâmpinarea intimatei, depus la 2 martie 2020, recurenta solicită înlăturarea susţinerilor acesteia ca nefondate şi admiterea recursului astfel cum a fost formulat în cauză.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 9 aprilie 2020, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 14 aprilie 2020, părţile nedepunând punct de vedere.

Prin încheierea din 2 iulie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. CENTRALA ELECTRICĂ DE TERMOFICARE (CET) S.A. IAŞI - prin lichidator judiciar A. IAŞI SPRL împotriva deciziei civile nr. 693/2019 din 25 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă şi a acordat termen la data de 24 septembrie 2020, cu citarea părţilor.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reţine că recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. CENTRALA ELECTRICĂ DE TERMOFICARE (CET) S.A. IAŞI - prin lichidator judiciar A. Iaşi SPRL este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Cu toate că recurenta nu a indicat explicit motivul de casare reclamat, se poate reţine, din aprecierile sale referitoare la faptul că instanţa de apel, în mod greşit, a considerat ca motiv de respingere a apelului, omisiunea reclamantei de a administra dovezi din care să reiasă identitatea dintre pârâtă şi persoana care îndeplineşte funcţia de administrator al unor Asociaţii de proprietari, (sens în care a mai considerat, la fel ca prima instanţă, că nu se mai impune verificarea îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale invocate prin cererea de chemare în judecată), că ceea ce se invocă în recurs este încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Aceste critici sunt fondate, urmând a fi admise.

Potrivit art. 1357 alin. (1) din Noul C. civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.

În dovedirea raportului de cauzalitate dintre acţiunea reclamată ca având caracter ilicit şi prejudiciu se impune un nivel al certitudinii acestei condiţii, subscrisă noţiunii de răspundere civilă delictuală, fără ca această abordare să deturneze însăşi relaţia cauză-efect invocată de recurentă, cu trimitere la domeniul activităţii intimatei.

Atât prima instanţă cât şi ulterior instanţa de apel au reţinut că reclamanta nu a dovedit existenţa unui raport juridic obligaţional în care pârâta să aibă calitatea de debitor, aşa încât, cererea de chemare în judecată trebuie respinsă pentru lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei.

Această soluţie are în vedere însă fapta ilicită, pretinsă de reclamantă, care are valoarea unei condiţii cauzale care determină prejudiciul reclamat în cauză, iar pentru a cerceta răspunderea civilă delictuală, de natură specială, a unei societăţi despre care s-a susţinut că se ocupă cu administrarea fondurilor băneşti aparţinând unor Asociaţii de proprietari ar fi fost necesară unirea cu fondul a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei ori calificarea amintitei excepţii ca fiind o apărare de fond.

Sarcina probei revine celui care are calitate procesuală activă în manifestarea dreptului la acţiune, potrivit art. 243 din Noul C. proc. civ., iar în cazul răspunderii civile delictuale, aceasta înseamnă că sarcina probei revine victimei prejudiciului, în privinţa existenţei şi întinderii acestuia.

Cu toate acestea, instanţa de apel şi-a însuşit argumentaţia primei instanţe, care nu a încuviinţat probatoriul solicitat de către reclamantă, argumentaţie potrivit căreia, în lipsa unor dovezi concludente cu privire la calitatea de debitor a pârâtei, acţiunea trebuie respinsă pentru lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei.

Procedând astfel, instanţele au afectat raportul de cauzalitate şi, prin acesta, celelalte condiţii ale răspunderii civile delictuale, răspundere invocată de către recurentă.

Faţă de cele expuse, având în vedere şi dispoziţiile legale invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 496 din C. proc. civ. va admite recursul formulat de recurenta-reclamantă S.C. CENTRALA ELECTRICĂ DE TERMOFICARE (CET) S.A. IAŞI - prin lichidator judiciar A. IAŞI SPRL împotriva deciziei civile nr. 693/2019 din 25 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L., va casa decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. CENTRALA ELECTRICĂ DE TERMOFICARE (CET) S.A. IAŞI - prin lichidator judiciar A. IAŞI SPRL împotriva deciziei civile nr. 693/2019 din 25 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L..

Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2020.