Cassation Appeal Annulled for Failure to Identify Valid Casation Grounds in Moral Damages Dispute

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2020

Analizând actele de la dosar şi decizia atacată, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia a II-a civilă la 30.07.2018, reclamanţii A., în nume propriu şi în calitate de curator al minorului B. şi C. au chemat în judecată pe pârâta S.C. D. S.A., prin Sucursala Timişoara, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata următoarelor sume, cu titlu de daune morale: 250.000 euro, echivalentul în RON la cursul B.N.R. din ziua plăţii, pentru A., în nume propriu; 400.000 euro, echivalentul în RON la cursul B.N.R din ziua plăţii, pentru B., prin reprezentant legal, tutore A. şi 150.000 euro, echivalentul în RON la cursul B.N.R. din ziua plăţii, pentru C., sume la care se adaugă penalităţi de întârziere de 0,2%/zi, calculate de la data producerii accidentului auto din 17.09.2017 până la data introducerii cererii de chemare în judecată şi în continuare până la plata efectivă a sumelor.

În drept, au invocat dispoziţiile art. 2.223-2.225, art. 1.357-1.358 C. civ., Norma A.S.F. 20/2017, Legea nr. 132/2017.

Prin sentinţa civilă nr. 341/PI/LP/2.04.2019, Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta la plata către reclamanţi a următoarelor sume, cu titlu de diferenţe daune morale: reclamantei A. suma de 82.700 euro, reclamantului B. suma de 89.000

1 euro şi reclamantului C. suma de 8.500 euro; a respins în rest acţiunea şi a obligat pârâta la plata către reclamanţi a sumei de 5.063 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, S.C. D. S.A., prin Sucursala Timişoara a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 686/A/25.09.2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a luat act de renunţarea la judecarea apelului formulat în contradictoriu cu intimatul-reclamant B., a admis apelul declarat în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi A. şi C. şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că diminuat suma acordată cu titlu de diferenţe de daune morale intimatei-reclamante A. la 32.700 euro; au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei apelate.

Împotriva deciziei din apel, A. a declarat recurs.

În motivare, a arătat că decizia atacată este nemotivată şi a fost dată cu încălcarea normelor de drept material; a invocat, astfel, motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Subsumat motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a susţinut că hotărârea instanţei de apel este lipsită de substanţă, iar considerentele sunt sumar expuse; astfel, nu se regăsesc motivele pe care se întemeiază si nici nu sunt identificate criteriile de apreciere a cuantumului daunelor morale.

Mai mult, a arătat că lipseşte argumentarea instanţei de apel cu privire la diminuarea drastică a daunelor morale, nefiind prezentat niciun argument sau criteriu concret şi fără să se fi administrat vreo probă din care să reiasă că suma acordată de instanţa de fond constituie o îmbogăţire fără justă cauză sau este exagerată.

În acest context, a prezentat parţial considerentele deciziei recurate, cu privire la acest aspect şi a subliniat că, deşi a fost de acord cu argumentele şi criteriile avute în vedere de prima instanţă la acordarea daunelor morale în cuantum de 100.000 euro, curtea de apel a diminuat valoarea acestora la jumătate, fără să arate în baza căror criterii a stabilit că suma iniţială este excesiv de mare, iar suma de 50.000 euro este justificată.

De asemenea, a arătat că din motivarea instanţei de apel nu rezultă dacă valoarea de 50.000 euro a fost stabilită prin raportare la sumele acordate de instanţele naţionale în situaţii similare şi în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie şi nici elementele obiective pe baza cărora a realizat cuantificarea daunelor morale.

Or, raportat şi la art. 16 din Constituţie, o instanţă poate să acorde daune morale într-un cuantum diferit de cel stabilit de alte instanţe, dacă apreciază că împrejurările speţei respective o impun, pentru că, altfel, s-ar îngrădi libertatea de decizie a judecătorului cauzei.

A subliniat recurenta că din cuprinsul deciziei recurate nu rezultă că instanţa de apel a realizat o analiză a jurisprudenţei relevante în materie, prin verificarea unor cazuri concrete, pentru a identifica situaţii similare în care, aplicându-se criteriile create pe cale jurisprudenţială, s-au determinat anumite valori ale prejudiciului, acestea constituind o marjă de apreciere pentru instanţa aflată în situaţia de a statua în "echitate" cu privire la cuantificarea despăgubirilor morale.

Potrivit recurentei, aprecierea judecătorului privind evaluarea daunelor morale este subiectivă, pe când criteriile care au stat la baza cuantumului despăgubirilor trebuie să fie obiective şi pot forma obiectul controlului instanţei de recurs.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a arătat că art. 26 lit. b) pct. (iii) din Norma specială A.S.F. nr. 20/2017 nu mai impune, în cazul decesului unor persoane, criteriul acordării despăgubirilor nepatrimoniale în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România, astfel că instanţa de apel era obligată să arate în baza căror criterii şi-a format propria convingere.

La 31.01.2020 intimata S.C. D. S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii; în subsidiar, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.

La 13.02.2020, intimaţii persoane fizice au formulat întâmpinare, prin care au solicitat admiterea recursului.

La 16.03.2020, recurenta a răspuns la întâmpinarea formulată de S.C. D. S.A.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Analizând excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ. recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

De altfel, simpla relatare a situaţiei de fapt care a stat la baza generării litigiului dintre părţi nu este suficientă pentru a constitui o motivare a recursului, deoarece această cale de atac nu vizează situaţia de fapt şi nu are caracter devolutiv, astfel că recurenta trebuie să îşi exprime nemulţumirea în tiparele fixate de lege.

În cauză, recurenta a indicat în mod expres motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., potrivit cărora casarea unei hotărâri se

3 poate cere atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Analiza motivelor de recurs relevă că nu au fost formulate critici concrete împotriva deciziei din apel, care să poată fi circumscrise celor două motive de recurs invocate, recurenta urmărind să obţină o nouă evaluare a fondului pretenţiilor şi a materialului probator, incompatibilă cu natura nedevolutivă a căii de atac exercitate.

Prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a criticat dispoziţia de diminuare a cuantumului despăgubirilor, susţinând că motivarea este insuficientă, deoarece lipseşte argumentarea instanţei de apel cu privire la diminuarea drastică a daunelor morale, că nu a fost prezentat niciun argument sau criteriu concret şi fără să se fi administrat vreo probă din care să reiasă că suma acordată de prima instanţă constituie o îmbogăţire fără justă cauză sau este exagerată, şi că instanţa nu a făcut o analiză a jurisprudenţei relevante în materie.

Toate aceste afirmaţii ale recurentei subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. reprezintă aspecte de nemulţumire cu privire la diminuarea cuantumului daunelor morale, prin prisma cărora se urmăreşte obţinerea unei noi evaluări a pricinii sub aspect probatoriu.

Astfel, recurenta a invocat în mod formal acest motiv de recurs, având în vedere că nu critică decizia recurată din perspectiva ipotezelor reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., ci critică motivarea deciziei recurate sub aspectul temeiniciei, arătându-şi nemulţumirea cu privire la diminuarea despăgubirilor solicitate.

Deşi cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cel în cauză, în plan fizic, psihic şi afectiv, importanţa valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, motiv pentru care nu se poate reţine o eventuală nemotivare a deciziei în cazul în care partea solicitantă nu este mulţumită sub aspectul cuantumului acordat.

Din conţinutul cererii de recurs se mai observă că, deşi invocă încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile speţei, fiind arătat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta indică art. 26 lit. b) pct. (iii) din Norma specială A.S.F. nr. 20/2017 şi relevă obligaţia instanţei de apel de a arăta criteriile pentru care şi-a creat propria convingere constând în diminuarea despăgubirilor, acest motiv fiind invocat formal.

Nici aceasta nu este o critică veritabilă, în măsura în care recurenta nu arată cum se reflectă aplicarea sau interpretarea greşită a legii în raport de considerentele instanţei de apel.

4 În realitate, prin promovarea prezentului recurs, recurenta urmăreşte să supună examinării o nouă evaluare a situaţiei de fapt, care să conducă la majorarea cuantumului daunelor morale acordate, aspecte de netemeinicie ce nu mai pot fi puse în discuţie în această etapă procesuală.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sens procedural, respectiv atunci când nu se arată şi nu se dezvoltă motivele de nelegalitate. Aceasta este situaţia în speţă, din moment ce susţinerile recurentei vizează aspecte de netemeinicie ale deciziei recurate sub aspectul cuantumului daunelor morale, deşi recursul nu are caracter devolutiv.

Prin urmare, aceste susţineri nu pot face obiectul analizei în calea extraordinară de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Faţă de considerentele expuse mai sus, subliniind că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 686/A/25.09.2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 septembrie 2020.