Tort Damages Claim Dead; Recurs Annulled for Untimely Grounds of Appeal

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2020

Analizând actele de la dosar şi decizia atacată, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. 1702/110/2015, la 14.05.2015, reclamanţii A., B., C., D. şi E. au chemat în judecată pârâţii S.C. F. S.A., U.A.T. Zemeş prin Primar, Judeţul Bacău, Preşedintele Consiliului Judeţean Bacău, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâţii la plata către reclamanţi a sumei de 870.200 euro, reprezentând daune morale şi materiale, din care suma de 200.000 euro reprezintă daune materiale şi 50.000 euro daune morale pentru A., suma de 1.000 euro reprezintă daune materiale şi 50.000 euro daune morale pentru B., suma de 114.000 euro reprezintă daune materiale, suma de 350.000 euro daune morale şi suma de 400 euro/lunar pentru compensarea reducerii capacităţii de muncă pentru C., suma de 3.500 euro reprezintă daune materiale şi 150.000 euro daune morale pentru E., suma de 1.500 euro constituie daune materiale, 150.000 euro reprezintă daune morale şi o contribuţie de 200 euro/lună până la vindecare şi recăpătarea capacităţii totale fizice şi psihice pentru D., ca urmare a evenimentului produs la 08.12.2010.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1.000 alin. (1) C. civ.

Prin sentinţa nr. 514/10.12.2015, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia autorităţii lucrului judecat a cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. F. S.A. şi a respins acţiunea reclamanţilor formulată împotriva acestei pârâte; a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune formulată în contradictoriu cu pârâţii U.A.T. Zemeş prin Primar, Judeţul Bacău, Preşedintele Consiliului Judeţean Bacău şi a respins acţiunea împotriva acestor pârâţi.

Împotriva sentinţei, reclamanţii au declarat apel principal, iar pârâţii Preşedintele Consiliului Judeţean Bacău şi Judeţul Bacău au declarat apel incident.

Prin decizia nr. 666/30.05.2016, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a admis apelul principal declarat de reclamanţi şi apelul incident promovat de pârâţii Preşedintele Consiliului Judeţean Bacău şi Judeţul Bacău şi a anulat, în parte, sentinţa apelată, în sensul că a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a trimis cauza pentru rejudecarea cererii în despăgubire formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâţii U.A.T. Zemeş prin Primar, Judeţul Bacău şi Preşedintele Consiliului Judeţean Bacău, menţinând dispoziţia cu privire la admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat şi respingerea cererii formulată în contradictoriu cu pârâta F. S.A.

Recursul declarat de pârâta U.A.T. Zemeş prin Primar împotriva deciziei sus menţionate a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 847/19.05.2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017 la 21.07.2017.

Prin sentinţa civilă nr. 1059/26.10.2017, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor, precum şi cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe civile, reclamanţii au declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 360/02.04.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Prin încheierea din 25.04.2018, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a îndreptat eroarea materială strecurată în minuta şi dispozitivul deciziei civile nr. 360/2018, cu privire la calea de atac ce poate fi exercitată împotriva acesteia.

Prin decizia nr. 435/27.02.2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursul declarat de reclamanţi şi a casat decizia recurată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe, fiind reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă sub nr. x/2017* la 20.05.2019.

Prin decizia nr. 637/23.09.2019, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a respins apelul declarat de reclamanţi.

Împotriva acestei decizii, reclamanţii au declarat recurs, la 31.10.2019, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., cu precizarea că motivele de recurs le vor depune printr-un memoriu separat.

Ulterior, la 07.01.2020 recurenţii au înregistrat la dosar memoriul cu motivele de recurs întemeiate pe art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

În motivarea recursului, au susţinut că instanţa de apel nu a făcut o apreciere corectă asupra vinovăţiei intimaţilor de producere a accidentului, în sensul că aceştia nu au respectat normele legale şi de prevenire a catastrofelor, fiind invocat în mod greşit cazul de calamitate naturală şi forţă majoră.

Prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenţii au susţinut că decizia instanţei de apel este motivată într-o manieră contradictorie şi confuză.

Astfel, în totală contradicţie se impută recurenţilor faptul că au omis să indice actele şi faptele juridice ilicite cu privire la angajarea răspunderii civile delictuale a intimaţilor, pentru ca ulterior în cuprinsul hotărârii să se enumere faptele ilicite arătate prin acţiunea introductivă.

Instanţa de apel a analizat unele dintre faptele ilicite indicate de reclamanţi şi a imputat în mod greşit acestora omisiunea de a arăta care sunt normele de drept care prevedeau în sarcina pârâţilor obligaţiile a căror nerespectare se reclamă, ca în final să se reţină omisiunea pârâtei de a executa măsurile preventive.

Recurenţii au mai susţinut că la dosar există probe care atestă omisiunea constând în neîndeplinirea obligaţiilor de funcţionare legală a activităţii petroliere.

În continuare, au mai arătat că dosarul penal nr. x/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti nu are legătură cu prezenta cauză, având în vedere că în penal se urmăresc faptele săvârşite sub incidenţa penală, nu şi consecinţele izvorâte din acestea.

S-a susţinut că motivarea hotărârii recurate este în contradicţie cu decizia nr. 435/27.02.2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă într-un ciclu procesual anterior.

Intimaţii Preşedintele Consiliului Judeţean Bacău şi Judeţul Bacău au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului reclamanţilor şi menţinerea deciziei atacate ca fiind temeinică şi legală, având în vedere că instanţa de apel în mod corect a reţinut că nu sunt întrunite cerinţele atragerii răspunderii civile delictuale.

Intimata U.A.T. Zemeş a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului şi menţinerea deciziei atacate, deoarece motivele de recurs sunt, în linii mari, aceleaşi cu cele indicate în etapa apelului, iar recursul nu este o cale atac devolutivă.

Recurenţii au formulat răspuns la întâmpinări, solicitând respingerea argumentelor invocate de intimaţi, deoarece aceştia dau dovadă de rea-credinţă şi iresponsabilitate faţă de prejudiciile create.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Intimata U.A.T. Zemeş a formulat punct de vedere la raport.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine următoarele:

Cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 487 C. proc. civ. stipulează că recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, iar art. 486 alin. (3) din acest act normativ sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3), ipoteză care nu se regăseşte în cauză, faţă de împrejurarea că nu au fost identificate motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu.

Din actele de la dosar, Înalta Curte constată că decizia din apel a fost comunicată recurenţilor la 15.10.2019, iar declaraţia de recurs a fost formulată la 31.10.2019, în cuprinsul căreia recurenţii au menţionat că vor depune motivele de recurs printr-un memoriu separat înăuntrul termenului de recurs.

În cauză, motivarea recursului a fost realizată abia la 07.01.2020, cu nerespectarea termenului legal de 30 de zile reglementat de art. 485 alin. (1) teza I, coroborat cu art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 487 C. proc. civ., deşi comunicare deciziei recurate a fost efectuată la 31.10.2019.

Neexercitarea dreptului procesual în cadrul termenului imperativ stabilit de lege atrage sancţiunea decăderii, în afară de cazul în care legea dispune altfel, actul de procedură făcut peste termen fiind lovit de nulitate, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Aşadar, criticile recurenţilor dezvoltate prin memoriul separat, depus tardiv, nu pot fi luat în analiză, fiind incidentă sancţiunea nulităţii întemeiată pe art. 489 alin. (1) C. proc. civ., pentru nemotivarea recursului în termenul legal.

Sub acest aspect, se au în vedere şi dispoziţiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., referitoare la obligaţiile părţilor privind îndeplinirea actelor de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător.

Faţă de considerentele expuse mai sus, subliniind că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanţii C., D., B., A. şi E. împotriva deciziei nr. 637/23.09.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 septembrie 2020.