Labor damage recovery claim: inadmissibility of cassation review due to finality of labor court decisions

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2020

Analizând actele de la dosar şi decizia atacată, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia I civilă la 07.07.2017, reclamantul Spitalul Judeţean de Urgenţă Neamţ a chemat în judecată pe pârâţii A. şi B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâţii la plata către reclamant a sumei de 116.673 RON, reprezentând prejudiciu stabilit de Curtea de Conturi în executarea contractului de management nr. 10503/20022 din 28.08.2013, cu titlu de majorări de întârziere, conform deciziei nr. 52/31.07.2014.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 253 din Codul muncii, O.G. nr. 119/1999, Legea nr. 500/2002 şi Ordinul nr. 1792/2002.

La termenul din 13.02.2018, Tribunalul Neamţ, secţia I civilă a disjuns acţiunea formulată de reclamant împotriva pârâtului B. şi înregistrarea într-un dosar separat, conform art. 107 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.

Prin sentinţa civilă nr. 259/C/13.02.2018, Tribunalul Neamţ, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul Spitalul Judeţean de Urgenţă Neamţ, în contradictoriu cu pârâtul A., în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ, avându-se în vedere natura civilă a contractului de management nr. 10503/20022 din 28.08.2013.

Prin sentinţa civilă nr. 2472/17.05.2018, Judecătoria Piatra Neamţ a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Curţii de Apel Bacău, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 52/13.06.2018, a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ.

Prin sentinţa civilă nr. 1197/C/6.11.2018, Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, invocată de pârâtul A., a admis acţiunea şi a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 58.336,5 RON, cu titlu de prejudiciu.

Împotriva sentinţei, pârâtul A. declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 444/05.06.2019, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a admis apelul pârâtului, a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a respins acţiunea reclamantului ca nefondată.

Împotriva acestei decizii, reclamantul Spitalul Judeţean Neamţ a declarat recurs, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată curţii de apel.

Prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut că instanţa de apel nu a făcut o analiză corectă a condiţiilor de atragere a răspunderii patrimoniale.

Cu privire la prejudiciu, recurentul a susţinut că în cauză sunt suficiente elemente care conturează existenţa şi cuantumul acestuia.

Astfel, se arată că în urma controlului efectuat de Camera de Conturi Neamţ, prin decizia nr. 52/2014 au fost constatate neregularităţi cu privire la modul în care s-a derulat contractul de proiectare şi execuţie de lucrări nr. x/25.04.2013, în sensul că a fost făcută în mod nelegal plata în avans a facturii nr. x/15.11.2013 privind suma de 1.001.085 RON, în contextul în care comisia de audit a constatat că doar o parte din materiale se aflau la locul investiţiei, o parte se aflau în custodia constructorului asociat, iar unele materiale şi echipamente nu au fost identificate.

Recuperarea prejudiciului în sumă de 116.673 RON s-a dispus prin Hotărârea Comitetului Director nr. 65/2016, care a fost comunicată ordonatorului de credite şi care nu a formulat obiecţiuni.

Or, instanţa de apel a constatat lipsa caracterului cert al prejudiciului, deoarece această hotărâre nu emană de la ordonatorul principal de credite, Consiliul Judeţean Neamţ, care avea obligaţia determinării valorii prejudiciului.

La analizarea îndeplinirii condiţiilor de atragere a răspunderii patrimoniale, relevante sunt şi dispoziţiile art. 5 din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, iar caracterul ilicit al faptei ar fi trebuit analizat în raport cu obligaţiile intimatului, ce decurg din contractul de management, cât şi dispoziţiile specifice domeniului economico-financiar.

Prin semnarea situaţiilor de plată şi a procesului-verbal de custodie de intimat, în lipsa complinirii celorlalte cerinţe impuse de lege, conduc la neîndeplinirea sarcinilor de serviciu de către acesta, fapt ce a condus la prejudiciul reţinut de Camera de Conturi Neamţ.

Cu privire la legătura de cauzalitate, recurentul a susţinut că aceasta rezultă din materialitatea faptelor, natura atribuţiilor intimatului şi natura prejudiciului.

De altfel, prejudiciul constatat prin Decizia nr. 52/2014 a Camerei de Conturi Neamţ nu s-ar fi produs în lipsa faptei culpabile a intimatului, care a semnat situaţiile de plată şi procesul-verbal de custodie.

Referitor la vinovăţie, recurentul a arătat că aceasta aparţine managerului unităţii sanitare, respectiv intimatului, prin raportare la constatările Curţii de Conturi şi atribuţiile reglementate prin Contractul de management şi celelalte dispoziţii legale.

Intimatul A. a formulat întâmpinare, prin care a susţinut în principal că motivele invocate de recurent nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pe fondul recursului, după prezentarea detaliată a situaţiei de fapt, a susţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile necesare antrenării răspunderii patrimoniale şi că decizia instanţei de apel este temeinică şi legală, motiv pentru care solicită respingerea căii extraordinare de atac.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Ulterior, Înalta Curte a dispus şi întocmirea unui supliment la raport, care a fost comunicat părţilor.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ., la art. 457.

Obiectul prezentului litigiu dintre reclamantul Spitalul Judeţean de Urgenţă Neamţ şi pârâtul A. este disjuns din acţiunea formulată iniţial de reclamant împotriva pârâţilor B. şi A., prin care a solicitat obligarea acestora la plata către reclamant a sumei de 116.673 RON, reprezentând prejudiciu stabilit de Curtea de Conturi prin decizia nr. 52/31.07.2014, întemeiată pe art. 253 şi urm. din Codul muncii.

Referitor la atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului A. şi a dispoziţiilor aplicabile, dată fiind calitatea lui de manager în cadrul instituţiei spitaliceşti şi raportat la natura contractului de management nr. 10503/20022 din 28.08.2013, pe rolul instanţei a existat un conflict negativ de competenţă cu privire la instanţa competentă materială să soluţioneze pricina.

Regulatorul de competenţă a stabilit competenţa instanţei de drept material cu motivarea că prima instanţă, Tribunalul Neamţ, a invocat tardiv excepţia necompetenţei materiale, cu nesocotirea prevederilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Prima instanţă a soluţionat cauza în jurisdicţia muncii, în complet de judecată format dintr-un singur judecător şi doi asistenţi judiciari, constituit în baza art. 55 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, chestiune ce nu a fost criticată prin apelul promovat împotriva sentinţei civile, instanţa de apel fiind învestită astfel să soluţioneze un litigiu în materia dreptului muncii, iar aceste dezlegări au intrat sub efectul autorităţii de lucru judecat.

Aşadar, obiect prezentului recurs, decizia nr. 444/05.06.2019 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, îl constituie o hotărâre dată într-un litigiu de muncă, iar instanţa superioară învestită cu soluţionarea apelului s-a pronunţat sub acest aspect, necenzurând chestiunile dezlegate de prima instanţă

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (…) conflictele de muncă şi de asigurări sociale (…)."

În acest sens, art. 214 din Legea nr. 62/2011 prevede că hotărârile prin care se soluţionează cererile referitoare la conflictele individuale de muncă sunt supuse numai apelului.

În raport cu dispoziţiile legale enunţate, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 444/05.06.2019 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, împotriva căreia a fost declarat prezentul recurs, era definitivă încă de la pronunţare, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Prin urmare, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, va respinge recursul ca inadmisibil, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul Spitalul Judeţean de Urgenţă Piatra Neamţ împotriva deciziei civile nr. 444/05.06.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 septembrie 2020.