Recourse against labor dispute appeal barred as final under labor dispute jurisdiction rules

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2020

Analizând actele de la dosar şi decizia atacată, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia Civilă, la 10.08.2017, astfel cum a fost modificată la 27.10.2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. COMPANIA NAŢIONALĂ DE TRANSPORTURI AERIENE ROMANE -TAROM S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta la plata către reclamant a sumei reprezentând sporul de 10% pentru condiţii periculoase de muncă, aferent intervalului cuprins între 04.09.2014 - 01.05.2015, precum şi la recalcularea salariilor compensatorii, conform Legii nr. 95/2008.

Prin sentinţa civilă nr. 3706/21.12.2017, Tribunalul Ilfov, secţia Civilă a admis cererea, astfel cum a fost modificată şi a obligat pârâta să plătească reclamantului sporul de condiţii periculoase de muncă în procent de 10% din salariul de bază lunar, pentru perioada 04.09.2014-01.05.2015, să recalculeze salariile compensatorii acordate reclamantului şi să-i plătească diferenţa rezultată, cu luarea în considerare a sporului de condiţii periculoase de 10% şi prin raportare la o vechime de 34 ani desfăşurată în muncă, conform Legii nr. 95/2008.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice.

Prin decizia nr. 4377/09.10.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis apelul şi a schimbat sentinţa apelată, în sensul că a respins ca neîntemeiată acţiunea; a fost obligat intimatul la plata către apelantă a sumei 1.410 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei din apel, A. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei instanţei de apel, pentru o nouă judecată.

În motivare, a arătat, în esenţă, că, în ceea ce priveşte primul capăt de cerere, instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 4 şi 5 din Ordinul nr. 1064/2007 emis de Ministerul Transporturilor pentru aprobarea Normelor metodologice de punere în aplicare a Legii nr. 223/2007.

A subliniat recurentul că instanţa de apel a indicat în mod eronat dispoziţiile art. 42 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 223/2007, lege specială aplicabilă personalului navigant, pentru analizarea drepturilor personalului tehnic, din care a făcut parte, reţinând că salariul de încadrare, astfel cum a fost negociat şi înscris în contractul individual de muncă, reflectă şi sporurile incluse.

În acest context, a susţinut că intimata nu a contestat niciodată lipsa dreptului la acordarea sporului de condiţii periculoase, dar a susţinut, doar teoretic, că l-a inclus în salariu de bază, prin majorările de 29%, 15% şi 25% din perioada 2007-2008, pentru personalul Direcţiei Tehnice, când au fost efectuate ultimele negocieri salariale, fără să poată dovedi însă cu documente contabile sau de altă natură această afirmaţie, care este contrazisă de împrejurarea că instanţele judecătoreşti, prin mai multe hotărâri succesive, au obligat-o să îi achite sporul aferent intervalului 01.05.2007 - 04.09.2014, dar şi de prevederile contractului colectiv de muncă 2012-2014, contractului individual de muncă şi carnetului de muncă.

Potrivit recurentului, instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile Legii nr. 95/2008 şi Legii nr. 263/2010 la acordarea salariilor compensatorii în cauză.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

La 04.03.2020, intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii; în subsidiar, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.

La 12.03.2020, recurentul a răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Recurentul a formulat punct de vedere la raport, susţinând că hotărârea atacată este supusă recursului.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ., la art. 457.

În cauză, recursul are ca obiect decizia nr. 4377/09.10.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale într-un conflict de muncă.

Articolul 214 din Legea nr. 62/2011 prevede că hotărârile prin care se soluţionează cererile referitoare la conflictele individuale de muncă sunt supuse numai apelului.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (…) conflictele de muncă şi de asigurări sociale (…)".

În raport cu dispoziţiile legale enunţate, Înalta Curte constată că decizia nr. 4377/09.10.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, împotriva căreia a fost declarat prezentul recurs, era definitivă încă de la pronunţare, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Prin urmare, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, va respinge recursul ca inadmisibil, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 4377/09.10.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 septembrie 2020.