Social insurance litigation: Inadmissibility of cassation appeal against revision decision where underlying judgment is final under special labor/social security procedural rules

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2020

Analizând actele de la dosar şi decizia atacată, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia I civilă la 13.02.2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele Casa Judeţeană de Pensii Prahova, Trustul Mecanizare Bucureşti - Uzina de Reparaţii Ploieşti, S.C. B. S.R.L., Întreprinderea de Transport Ploieşti şi T.C.M. Prahova, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta Casa Judeţeană de Pensii Prahova să dispună emiterea unei decizii prin care să impună recalcularea orelor suplimentare prestate peste programul de muncă de 8 ore.

Prin sentinţa civilă nr. 1903/08.06.2018, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor Trustul de Mecanizare Bucureşti - Uzina de Reparaţii Ploieşti şi S.C. B. S.R.L., invocată din oficiu şi a respins acţiunea în contradictoriu cu aceste pârâte ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Prin aceeaşi sentinţă, a respins excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Prahova prin întâmpinare şi a respins cererea formulată împotriva acestei pârâte, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, A. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 2506/05.11.2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, hotărâre definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Contestaţia în anulare declarată împotriva acestei decizii, în temeiul art. 503 pct. 2 C. proc. civ. a fost anulată prin decizia nr. 611/06.03.2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă reţinând că a fost declarată peste termenul prevăzut de lege, hotărârea pronunţată având caracter definitiv, conform art. 508 alin. (4) C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat o cerere de revizuire, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 6 şi 9 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 2583/24.10.2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a admis excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu şi a respins ca inadmisibilă revizuirea, reţinând că hotărârea atacată cu revizuire nu evocă fondul; conform menţiunii inserate în dispozitiv şi art. 513 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea este definitivă.

Împotriva deciziei pronunţate în revizuire, A. a declarat recurs, în motivarea căruia a susţinut că în mod nelegal a admis instanţa excepţia inadmisibilităţii, în condiţiile în care s-au depus toate actele, reprezentând înscrisuri noi, dar şi că excepţia nulităţii contestaţiei în anulare nu este întemeiată.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 6 C. proc. civ.

La 06.04.2020, intimata Casa Judeţeană de Pensii Prahova a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Recurentul a formulat punct de vedere la raport, arătând că recursul promovat este admisibil, conform art. 488 C. proc. civ.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ., în art. 457.

Recursul are ca obiect decizia nr. 2583/24.10.2019, prin care Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 611/06.03.2019, prin care aceeaşi instanţă a anulat o contestaţie în anulare formulată împotriva deciziei nr. 2506/05.11.2018, pronunţată de aceeaşi curte de apel în apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 1903/08.06.2018 a Tribunalului Prahova, secţia I civilă.

Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ., "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

În speţă, hotărârea atacată cu revizuire a fost pronunţată într-o contestaţie în anulare.

Conform art. 508 alin. (4) C. proc. civ., "hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".

Decizia împotriva căreia a fost declarată contestaţia în anulare este o hotărâre definitivă, fiind pronunţată într-un litigiu vizând asigurările sociale, materie în care împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel, iar hotărârile curţilor de apel, precum şi cele ale tribunalelor neatacate cu apel sunt definitive, potrivit art. 155 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010. De altfel, art. 483 alin. (2) C. proc. civ., prevede că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile (. . . . . . . . . .) privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale.

Aşadar, cum hotărârea împotriva căreia a fost declarată contestaţia în anulare este una definitivă şi hotărârea pronunţată în soluţionarea contestaţiei în anulare este definitivă.

Aşa fiind, faţă de dispoziţiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., nici decizia pronunţată în revizuire nu este supusă recursului.

Altfel spus, raportat la textul de lege mai-sus citat, decizia nr. 2583/24.10.2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, împotriva căreia a fost declarat recursul nu este susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac, întrucât nici hotărârea împotriva căreia s-a formulat revizuirea nu era supusă, la rândul său, acestei căi de atac.

Prin urmare, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, va respinge recursul ca inadmisibil, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 2583/24.10.2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 septembrie 2020.