Negative jurisdictional conflict resolved: Ialomița Tribunal validly chosen under Article 127(2¹) for salary discrimination suit.

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomiţa, secţia civilă la 21.01.2020, sub nr. x/2020, mai mulţi reclamanţi printre care şi reclamanţii A., B., C. şi D. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Constanţa, Tribunalul Constanţa şi cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa:

- să recunoască starea de discriminare în care se află reclamanţii din punct de vedere salarial în raport cu alţi angajaţi din cadrul Ministerului Justiţiei (consilierii de probaţiune în Direcţia Naţională de Probaţiune), respectiv uniformizarea modului de calcul al salariilor prin recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente ale lor raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605.225 RON, începând cu data de 20.01.2017 până la 31.12.2017 sau la zi, pentru personalul care a fost salarizat prin raportare la V.R.S. şi după 31.12.2017, cuantum ce cuprinde majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G. nr. 20/2016;

- să repare prejudiciul creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale, reprezentat de diferenţa salarială rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare, începând cu 20.01.2017 până la zi, şi în continuare, inclusiv după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare reprezentat de neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze;

- să oblige pârâţii Curtea de Apel Constanţa şi Ministerul Justiţiei la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare prin obligarea pârâţilor la plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, pentru perioada 20.01.2017 şi pentru viitor;

- să actualizeze sumele stabilite mai sus cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale calculate, începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanţilor până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.

Reclamanţii au mai precizat că prin cererea de chemare în judecată nu solicită emiterea unor noi decizii de salarizare cu titlu retroactiv, ci doar recunoaşterea stării de discriminare şi repararea prejudiciului cauzat prin maniera de aplicare a legii, de către pârâţi.

În drept, au invocat O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2015, O.G. nr. 57/2015, Legea nr. 293/2015, O.U.G. nr. 20/2016, Legea nr. 153/2017, art. 1.531 şi art. 1.535 C. civ., art. 166 Codul Muncii, Deciziile nr. 36/04.06.2018 şi nr. 56/17.09.2018 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale, art. 253 alin. (1) şi (2), art. 266, art. 270, art. 272 şi art. 275 din Codul Muncii, art. 208, art. 210 şi art. 216 din Legea nr. 62/2011, art. 6 alin. (4), art. 2.517, art. 2.526 C. civ., precum şi prevederile art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cele statuate prin decizia nr. 21/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu privire la posibilitatea solicitării dobânzii penalizatoare pentru un interval de 3 ani anterior introducerii cererii de chemare în judecată, decizia nr. 23/26.09.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, dar şi raţionamentul dezvoltat prin decizia nr. 11/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recurs în interesul legii, cu referire la chestiunea prejudicială a conceptului de "salariu avut", aplicabil mutatis mutandis, Decizia nr. 23/26.09.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, actele normative indicate în cuprinsul cererii.

La termenul din 15.06.2020, Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă a disjuns cauza cu privire la reclamanţii A., B., C. şi D., în calitate de agent procedural, aprod şi şofer în cadrul Judecătoriei Medgidia, formându-se dosarul nr. x/2020.

Prin sentinţa civilă nr. 447F/15.06.2020, Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut că reclamanţii au calitatea de agent procedural, aprod şi şofer în cadrul Judecătoriei Medgidia şi că nu le sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. care se referă numai la situaţia judecătorilor, procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor care îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în prima instanţă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, la 23.06.2020.

Prin sentinţa civilă nr. 1766/05.08.2020, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomiţa; a constatat ivit conflict negativ de competenţă, a suspendat judecarea pricinii şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere decizia nr. 290/26.04.2018 pronunţată de Curtea Constituţională, publicată în Monitorul Oficial nr. 638/23.07.2018 şi că, în cauză, raportat la calitatea de pârât a Tribunalului Constanţa, sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1), cu trimitere la art. 127 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., situaţie în care reclamanţii în mod legal au investit Tribunalul Ialomiţa cu soluţionarea prezentei acţiuni, având opţiunea de a alege una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitate şi cu care înţelege să se judece în prezenta cauză.

În această situaţie, faţă de alegerea reclamanţilor, Tribunalul Ialomiţa nu putea să îşi decline competenţa de soluţionare a cauzei către Tribunalul Constanţa, ce este parte în dosar, iar dispoziţiile legale de referinţă, anterior enunţate, au incidenţă în cauză, prevalând faţă de art. 269 alin. (2) din Codul muncii, coroborat cu art. 210 din Legea nr. 62/2011, dată fiind funcţiunea normei statuate de art. 127 C. proc. civ. şi anume aceea de înlăturarea oricărei suspiciuni de soluţionare părtinitoare a cauzei datorate calităţii părţii.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 21.08.2020.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomiţa, pentru următoarele considerente:

În speţă, Tribunalul Ialomiţa a fost învestit să se pronunţe asupra cererii prin care reclamanţii A., B., C. şi D. au chemat în judecată pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Constanţa, Tribunalul Constanţa, şi cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând, în esenţă, recunoaşterea stării de discriminare şi repararea prejudiciului cauzat prin maniera de aplicare a legii, de către pârâţi.

Conflictul negativ de competenţă a fost generat de interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea; (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii; (21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz."

În speţă, Tribunalul Constanţa are calitatea de pârât, împrejurare ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (21) C. proc. civ., astfel că nu prezintă relevanţă calitatea reclamanţilor de agent procedural, aprod, respectiv şoferi la Judecătoria Medgidia.

Reclamanţii au învestit cu soluţionarea litigiului Tribunalul Ialomiţa, aflat în circumscripţia unei curţi de apel învecinate Curţii de Apel Constanţa, în a cărei circumscripţie se află Tribunalul Constanţa, instanţă competentă, potrivit legii, să soluţioneze cauza.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că aceştia şi-au manifestat opţiunea, în condiţiile art. 127 alin. (2) şi alin. (21) C. proc. civ., determinând astfel competenţa teritorială în soluţionarea cererii de chemare în judecată.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Ialomiţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomiţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 septembrie 2020.