Time-barred appeal against rejection of constitutional referral under Law 47/1992

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2020

Analizând actele de la dosar şi încheierea atacată, reţine următoarele:

Prin încheierea din 14.07.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017 a fost respinsă cererea formulată de petentul A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 446 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri, A. a declarat recurs, solicitând instanţei să constate că recursul său este promovat în termenul legal, cu atât mai mult cu cât pronunţarea încheierii nu a fost făcută în şedinţă publică, astfel încât să aibă cunoştinţă de dispozitiv şi să o exercite în termenul de 48 de ore de la pronunţare.

În motivarea recursului, a susţinut că a fost încălcată procedura în desfăşurarea şedinţei de judecată, în sensul că părţile nu au fost citate, iar motivele de fapt şi de drept invocate în cererea de sesizare a Curţii Constituţionale nu au fost supuse în prealabil dezbaterii contradictorii, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

A mai arătat că excepţia de neconstituţionalitate a art. 446 C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010 se referă la noua judecată de către instanţa de apel care a pronunţat hotărârea casată, iar în caz de admitere a excepţiei soluţia rejudecării pricinii ar fi fost determinată în mod fundamental.

Or, prin respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, singura instituţie abilitată să efectueze controlul de constituţionalitate, este, în fapt, un pretext fără acoperire legală, cu aceiaşi consecinţă de nulitate a încheierii pronunţate.

În final, recurentul a arătat că în cazul în care instanţa nu va admite recursul său, înţelege să formuleze cerere de revizuire, susţinând că dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale încalcă principiul priorităţii dreptului Uniunii Europene, reglementat la art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României.

În drept, îşi întemeiază demersul pe dispoziţiile art. 13 din C.E.D.O., art. 147 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, obligatorie din punct de vedere juridic începând cu 01.12.2009, jurisprudenţa C.E.D.O., art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr. 13/2008.

Analizând excepţia tardivităţii cererii de recurs, invocată de intimată, conform art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o admită, pentru următoarele considerente:

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea afecta ordinea de drept şi principiul securităţii raporturilor juridice dezlegate prin proceduri definitiv judecate.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prescrise de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Obiectul recursului vizează dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale dispusă prin încheierea din 14.07.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017.

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, împotriva hotărârii de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale se poate declara recurs în termen de 48 de ore de la pronunţare.

Calculul termenului pe ore este reglementat de art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit căruia când termenul se socoteşte pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare.

În cauză, încheierea recurată a fost pronunţată la 14.07.2020, iar cererea de recurs a fost promovată la 12.08.2020, rezultând, astfel, că termenul de 48 de ore de la pronunţare reglementat de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 a fost depăşit.

Neexercitarea dreptului procesual în cadrul termenului imperativ stabilit de lege atrage sancţiunea decăderii, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit art. 6 paragraf 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor termene procedurale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.

Cum în cauză, recurentul nu a pretins şi nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, Înalta Curte urmează să admită excepţia tardivităţii, invocată din oficiu, şi să respingă ca tardiv recursul declarat de recurentul A..

În ce priveşte cererea de revizuire formulată în subsidiarul recursului, Înalta Curte o va disjunge şi o va trimite departamentului Registratura generală, în vederea repartizării aleatorii, conform Secţiunii a 2-a intitulată "Înregistrarea şi repartizarea cererilor adresate instanţelor, circuitul dosarelor" art. 94-113 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va disjunge cererea de revizuire şi va respinge ca tardiv recursul formulat de recurentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Disjunge cererea de revizuire formulată de A. împotriva încheierii din 14.07.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017 şi o trimite departamentului Registratura generală, în vederea repartizării aleatorii.

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 14.07.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017.

Respinge cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 septembrie 2020.