Finality of labor dispute judgments barring cassation appeal under Article 483(2) CPC

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2020

Analizând actele de la dosar şi decizia atacată, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia I civilă la 21.02.2019, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta U.M. 01951 Buzău, solicitând ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale neachitate în perioada 2010-2016 şi a ajutorului bănesc cuvenit la data trecerii în rezervă, conform art. 20 alin. (1) şi (2) din Anexa VII, Secţiunea a 3-a din Legea nr. 284/2010, întrucât a încetat cauza legală de suspendare a dreptului începând cu intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, care a abrogat Legea nr. 284/2010, astfel dispoziţia actului normativ în care era prevăzută suspendarea dreptului a devenit caducă, precum şi actualizarea sumelor cuvenite cu indicele de inflaţie de la data plăţii efective şi a dobânzii legale de la data trecerii în rezervă până la plata efectivă.

Prin sentinţa civilă nr. 274/02.04.2019, Tribunalul Botoşani, secţia I civilă a respins excepţia prematurităţii acţiunii; a admis acţiunea şi a obligat pârâta U.M. 01951 Buzău să plătească reclamantului ajutorul stabilit, conform art. 20 alin. (1) şi (2) din Anexa VII - Secţiunea 3 la Legea nr. 284/2010, sumele urmând a fi actualizate în funcţie de indicele de inflaţie, precum şi cu dobânda legală de la data scadenţei până la data plăţii efective.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Ministerul Apărării Naţionale Bucureşti pentru U.M. 01951 Buzău solicitând, în temeiul art. 480 alin. (2) C. proc. civ., admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate, în sensul respingerii acţiunii ca fiind prematur introdusă.

Prin decizia nr. 788/25.09.2019, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a respins excepţia inadmisibilităţii apelului şi excepţia autorităţii de lucru judecat; a admis apelul declarat de pârât, a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că admis excepţia prematurităţii formulării acţiunii şi a respins acţiunea ca prematur formulată.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată curţii de apel.

În motivarea recursului, a susţinut că apelul a fost exercitat de o persoană juridică fără calitate procesuală sau fără capacitate de exerciţiu, deoarece acţiunea a fost promovată împotriva U.M. 01951 Buzău din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, cu entitate juridică, iar apelul a fost declarat de către Ministerul Apărării Naţionale, astfel că nu poate fi considerat ca fiind exercitat de partea îndreptăţită, neavând calitate procesuală.

Recurentul a mai susţinut că apelul promovat, chiar şi de o altă entitate juridică decât pârâta, a fost făcut tardiv, fără respectarea termenului legal de 10 zile de la comunicarea sentinţei civile primei instanţe, chestiune ce a fost ignorată de instanţa de apel.

De altfel, hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, motivarea primei instanţe fiind corectă şi argumentată. În schimb, decizia recurată este motivată ambiguu şi foarte sumar, motivarea fiind rezumată la redarea unor declaraţii sau solicitări ale părţilor, fără a se justifica în concret soluţia dată. Mai mult, instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la toate aspectele sesizate de recurent prin întâmpinare, astfel că a omis să se pronunţe asupra tuturor excepţiilor invocate, cele ale tardivităţii apelului, lipsei capacităţii procesuale a apelantului şi autorităţii de lucru judecat.

În continuare, recurentul a relevat pe larg motivele pentru care apreciază că este îndreptăţit la plata drepturilor neachitate în perioada 2010-2016 şi a ajutorului bănesc cuvenit la data trecerii în rezervă, conform art. 20 alin. (1) şi (2) din Anexa VII, Secţiunea a 3-a din Legea nr. 284/2010.

Intimatul-pârât Ministerul Apărării Naţionale pentru U.M. 01951 Buzău a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, în argumentarea căreia a arătat că hotărârea instanţei de apel este definitivă şi că nu este supusă recursului, potrivit art. 214 din Legea nr. 62/2011 şi art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ., la art. 457.

Recursul are ca obiect decizia nr. 788/25.09.2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă într-un litigiu de muncă.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (…) conflictele de muncă şi de asigurări sociale (…)".

În acest sens, art. 214 din Legea nr. 62/2011 prevede că hotărârile prin care se soluţionează cererile referitoare la conflictele individuale de muncă sunt supuse numai apelului.

Aşadar, faţă de dispoziţiile enunţate, decizia nr. 788/25.09.2019 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, împotriva căreia a fost promovat prezentul recurs, este definitivă încă de la pronunţare, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată şi cu recurs.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 788/25.09.2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 septembrie 2020.