Inadmissibility of solidary liability challenge in extraordinary appeal for new legal arguments not raised in lower instances

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2020

Analizând actele de la dosar şi decizia atacată, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa, secţia civilă la 27.05.2016, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta cedentă B. ROMÂNIA S.A., pârâta cesionară C. S.a.R.L., prin mandatar cunoscut în ţară D. ROMÂNIA S.R.L., pârâţii E. S.R.L., F. şi G., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună constatarea nulităţii absolute a contractului de credit nr. x.901/30.09.2008 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul restituirii sumei de 9.665 RON.

În drept, au fost invocate prevederile art. 948 şi urm. C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 13200/11.11.2016, Judecătoria Constanţa, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâta B. ROMÂNIA S.A., şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 401/07.03.2018, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei S.C. E. S.R.L. şi, în consecinţă, a respins acţiunea reclamantei formulată împotriva pârâtei S.C. E. S.R.L.

A admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B. ROMÂNIA S.A., S.C. C. S.a.R.L, F. şi G. a constatat nulitatea parţială a contractului de credit nr. x.901/30.09.2008 încheiat între pârâta S.C. B. ROMÂNIA S.A. şi reclamanta A. şi a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul că a obligat pârâta C. S.a.R.L. să restituie reclamantei suma de 800 RON.

A obligat pârâtele B. ROMÂNIA S.A. şi C. S.a.R.L. în solidar la plata sumei de 10.149,18 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. a declarat apel, care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin încheierea din 25.02.2019, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a consemnat schimbarea denumirii pârâtei, din B. ROMÂNIA S.A. în H. S.A.

Prin notele depuse la 02.04.2019, reclamanta a solicitat obligarea intimaţilor şi la restituirea sumei de 3.790,36 RON, ce a fost executată silit în cadrul dosarului nr. x/2010 al B.E.J. I..

Prin decizia civilă nr. 224/06.05.2019, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis apelul reclamantei, a schimbat în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară şi a obligat pârâtele H. S.A. şi C. S.a.R.L să restituie reclamantei A. suma totală de 13.456 RON; a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei civile apelate şi a obligat intimaţii-pârâţi să plătească apelantei cheltuielile de judecată efectuate în apel în cuantum total de 1.828 RON.

Împotriva acestei decizii, pârâta H. S.A. a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Recurenta a criticat decizia instanţei de apel din perspectiva încălcării dispoziţiilor art. 1.443 C. civ., care reglementează solidaritatea între creditori, precum şi că solidaritatea pasivă nu rezultă dintr-o dispoziţie expresă a legii.

Astfel, a susţinut că, în cauză, nu s-a probat existenţa unui acord prin care să se reglementeze solidaritatea pasivă a recurentei, în calitate de creditoare cedentă şi cea a creditoarei cesionare C. S.a.R.L., în sensul ca recurenta să îşi asume expres o obligaţie solidară de restituire a sumelor încasate în baza contractului de credit pe care s-a întemeiat acţiunea.

Totodată, recurenta a susţinut că în cauză nu există izvorul juridic al solidarităţii pasive, aşa cum este reglementat de C. civ., astfel că în lipsa acestuia hotărârea recurată a fost pronunţată cu ignorarea cerinţelor cuprinse în art. 1.443 C. civ.

În final, recurenta a mai arătat că sunt incidente prevederile art. 1.422 C. civ., referitoare la obligaţia divizibilă.

La dosar nu s-a depus întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 06.05.2020, a fost admis în principiu recursul, stabilindu-se termen în şedinţă publică, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Înalta Curte a luat în examinare recursul, prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:

Critica recurentei vizează încălcarea art. 1.443 C. civ., în argumentarea căreia susţine că nu a fost probată existenţa unui acord care reglementează solidaritatea între creditori, precum şi că solidaritatea pasivă nu rezultă dintr-o dispoziţie expresă a legii.

Cu ocazia analizării apelului, în limitele efectului devolutiv, instanţa a verificat legalitatea şi temeinicia sentinţei primei instanţe, prin prisma criticii aduse sentinţei tribunalului referitoare la cuantumul sumei care face obiectul restituirii către reclamantă, în cadrul aplicării efectului juridic al nulităţii absolute parţiale a contractului de credit în ceea ce o priveşte, niciun aspect supus devoluţiunii în apel neluând în analiză caracterul solidar ori divizibil al obligaţiei de plată între debitori. Pe aceste premise, soluţionând apelul, instanţa nu a dat o dezlegare asupra naturii divizibile sau solidare a obligaţiei nici prin considerente, nici în dispozitiv.

Astfel că, orice nelămurire a pârâtei, legată de caracterul solidar sau divizibil al obligaţiei, poate fi solicitată în procedura special reglementată de lege în acest scop, iar nu printr-un recurs a cărui verificare trebuie circumscrisă la dispoziţiile art. 483 şi art. 488 C. proc. civ.

De aceea, criticile recurentei nu pot face obiectul analizei în calea extraordinară de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Faţă de considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul.

Întrucât recurenta-pârâtă H. S.A. este partea care a pierdut procesul, ea va fi obligată, în aplicarea art. 453 C. proc. civ., la plata sumei de 750 RON către intimata-reclamantă A., cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta H. S.A. împotriva deciziei civile nr. 224/06.05.2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Obligă recurenta la plata către intimata A. a sumei de 750 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 septembrie 2020.