Thermal energy subsidy penalty interest: both cassation appeals dismissed, upholding city hall liability and excluding local council from liability

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2020

Analizând actele de la dosar şi decizia atacată, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal la 03.08.2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâţii Municipiul Suceava, prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Suceava, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâţii la plata către reclamantă a sumei de 259.672,67 RON, reprezentând dobânda legală penalizatoare, ca urmare a executării cu întârziere de către Municipiul Suceava a obligaţiei de plată a subvenţiei prevăzute de dispoziţiile art. 3 alin. (4) din O.G. nr. 36/2006 privind unele măsuri pentru funcţionarea sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică a populaţiei.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 7, art. 8 din Legea nr. 554/2004, art. 29, art. 51 din Legea nr. 51/2006, art. 3 şi art. 51 din O.G. nr. 36/2006, art. 3 din O.G. nr. 13/2011, art. 1.272, art. 1.516, art. 1.530 şi art. 1.535 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 799/10.08.2018, Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale funcţionale, invocată din oficiu şi a trimis cauza spre competentă soluţionare, în favoarea secţiei a II-a civile din cadrul aceleiaşi instanţe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia a II-a civilă sub nr. x/2018*.

Prin sentinţa civilă nr. 90/2.04.2019, Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă a admis, în parte, acţiunea reclamantei S.C. A. S.R.L. şi a obligat pârâţii Municipiul Suceava, prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Suceava să-i plătească reclamantei suma de 254.690,94 RON, cu titlu de dobândă legală penalizatoare, precum şi suma de 15.852,35 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că, în cauză, într-adevăr, părţile nu au prevăzut prin contractul nr. x/30104/15.10.2015 daune moratorii, însă aceasta nu înseamnă că pârâtul, pentru efectuarea plăţii cu întârziere a sumelor cuprinse în facturile emise de reclamantă, nu le datorează, ci, dimpotrivă, aşa cum reiese din prevederile art. 1.535 alin. (1) C. civ., acesta datorează daune moratorii în cuantumul prevăzut de lege, respectiv de art. 3 alin. (21) din O.G. nr. 13/2011, potrivit căruia în raporturile dintre profesionişti şi între aceştia şi autorităţile contractante, dobânda legală penalizatoare se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus 8 puncte procentuale.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii Municipiul Suceava, prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Suceava, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 219/28.06.2019, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă a admis apelul pârâţilor, a schimbat, în parte, sentinţa apelată, în sensul că, păstrând dispoziţia de admitere în parte a acţiunii, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Suceava şi respinsă cererea de chemare în judecată, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Suceava, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără legitimare procesuală pasivă. Totodată, au fost păstrate restul dispoziţiilor sentinţei ce nu sunt contrare deciziei.

Pentru a pronunţa astfel, curtea de apel a reţinut că este fondată critica referitoare la incidenţa excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Suceava, având în vedere că pârâtul nu are calitatea de parte în raportul juridic litigios, nefiind titularul obligaţiei de plată a subvenţiei conform art. 3 alin. (4) din O.G. nr. 36/2006.

Instanţa de apel a mai reţinut că pârâtul Municipiul Suceava este titularul obligaţiei de plată, de a suporta din bugetul local diferenţa valorică dintre preţul de producere, transport, distribuţie şi furnizare a energiei termice şi preţul real al energiei termice facturate, stabilit prin hotărârea autorităţilor locale, că plăţile au fost efectuate cu întârzieri considerabile, fiind încălcate sub acest aspect dispoziţiile art. 51 alin. (1) din O.G. nr. 36/2006.

A mai constatat că obligaţia de plată a accesoriilor reiese din dispoziţiile de drept comun ce reglementează executarea contractelor, art. 1.516 alin. (1), art. 1. 530, art. 1.535 alin. (1) C. civ., iar dispoziţiile speciale de la art. 3 alin. (21) din O.G. nr. 13/2011 stabilesc dobânda legală penalizatoare în raporturile dintre profesionişti şi autorităţile contractante, nefiind incidente prevederile de la art. 1 şi art. 2 din O.G. nr. 13/2011.

Împotriva acestei decizii civile au declarat recurs atât reclamanta S.C. A. S.R.L., cât şi pârâtul Municipiul Suceava, prin Primar.

Recursul reclamantei S.C. A. S.R.L. a fost întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta solicitând casarea în parte a deciziei atacate, în sensul respingerii în tot a apelului declarat de pârâţi, cu consecinţa respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Suceava şi menţinerea sentinţei apelate.

După prezentarea situaţiei de fapt, recurenta-reclamantă a susţinut că soluţia instanţei de apel privind admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Suceava este rezultatul aplicării greşite a dispoziţiilor Legii nr. 215/2001 şi a O.G. nr. 36/2006.

Sub acest aspect, a arătat în esenţă că aprobarea încheierii contractului nr. x/30104/15.10.2015 s-a făcut anterior datei de 15.10.2015, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 273/14.10.2015.

Astfel, autoritatea publică deliberativă, respectiv Municipiul Suceava, prin Primar a procedat la încheierea contractului de delegare a gestiunii pe baza hotărârii autorităţii deliberative, respectiv Consiliul Local al Municipiului Suceava, singura autoritate locală în atribuţiile căreia intrau darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică ale comunei, oraşului sau municipiului, precum şi a serviciilor de interes local, în condiţiile legii, conform art. 36 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 215/2001.

Recurenta a mai susţinut că, la nivelul Municipiului Suceava, pentru anii 2016-2017, preţul local pentru populaţie la care s-a facturat energia termică, a fost stabilit prin Hotărârile Consiliului Local al Municipiului Suceava nr. 2/2016, nr. 4/2017 si nr. 134/2017.

În plus, potrivit art. 36 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001, autoritatea publică locală este cea care stabileşte şi aprobă bugetul local şi virările de credite din acesta este consiliul local, astfel entitatea care, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (4) din O.G. nr. 36/2006 trebuie să aloce şi să asigure din bugetele locale subvenţiile reprezentând diferenţă de preţul de facturare pentru populaţie şi preţul pentru producere, transport, distribuţie şi furnizare termică.

Recursul pârâtului Municipiul Suceava, prin Primar se întemeiază pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind solicitată casarea deciziei atacate iar, în rejudecare, respingerea în totalitate a acţiunii.

În motivarea recursului său, a relevat că instanţa de apel a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a deliberativului local, însă a menţinut partea din soluţia tribunalului, prin care s-a dispus plata către reclamantă a sumei de 254.690,94 RON, cu titlu de dobândă legală penalizatoare, cu aplicarea greşită a art. 2 din O.G. nr. 13/2011.

În continuare, recurentul-pârât a redat dispoziţiile cuprinse în art. 1 alin. (3) şi în art. 2 din O.G. nr. 13/2011 şi a concluzionat în sensul că, raportat la situaţia de fapt analizată, respectiv inexistenţa în contracte a clauzelor referitoare la penalităţi, dublate de lipsa unui înscris constatator al acestora, dobânda aplicată ar fi trebuit să fie cea legală, iar nu cea penalizatoare de la art. 3 alin. (21) din O.G. nr. 13/2011, diferenţa dintre cele două fiind de 8 puncte procentuale.

În acest context, a apreciat că ambele instanţe au făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor O.G. nr. 13/2011, dispunând în sarcina sa un cuantum al penalităţilor mai mare decât cel la care recurenta-reclamantă era îndreptăţită.

Prin întâmpinarea formulată, recurentul-pârât Municipiul Suceava, prin Primar a solicitat respingerea recursului reclamantei, relevând faptul că instanţa de apel a dat o corectă dezlegare excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local Suceava, faţă de faptul că această entitate nu este parte semnatară a contractului, context în care cerinţa impusă de art. 36 C. proc. civ. nu este îndeplinită.

Prin întâmpinare, recurenta-reclamantă a invocat inadmisibilitatea recursului pârâtului, în temeiul art. 488 alin. (2) C. proc. civ., motivat de faptul că, nici în fond şi nici în apel acesta nu a invocat inaplicabilitatea în speţă a art. 3 alin. (21) din O.G. nr. 13/2011 şi nici nu a contestat modalitatea de calcul a dobânzii.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, sens în care a relevat interpretarea aplicarea corectă de către instanţa de apel a art. 3 alin. (21) din O.G. nr. 13/2011 şi stabilirea justă de către aceasta a existenţei obligaţiei Municipiului Suceava, prin Primar de plată a dobânzii legale penalizatoare pentru plata cu întârziere a subvenţiei.

Recurentul-pârât a formulat răspuns la întâmpinarea reclamantei, prin care a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii, arătând că motivele dezvoltate în cadrul recursului său se încadrează în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 06.05.2020, au fost admise în principiu recursurile, stabilindu-se termen în şedinţă publică, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Înalta Curte a luat în examinare recursurile, prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, urmând să le respingă pentru următoarele considerente:

Chestiunea de drept supusă analizei de către recurenta-reclamantă vizează greşita dispoziţie de admitere a excepţiei privind lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Municipiului Suceava, prin prisma căreia se invocă aplicarea eronată a dispoziţiilor Legii nr. 215/2001 şi O.G. nr. 36/2006.

Critica nu poate fi reţinută.

Justificarea calităţii de parte în proces presupune stabilirea persoanelor care îşi dispută sau îşi pot disputa dreptul în litigiu, şi care dobândesc astfel titlul de parte în proces, potrivit art. 36 din C. proc. civ.

În cauză, instanţa de apel a verificat dacă există o identitate între Consiliul Local al Municipiului Suceava şi reclamantă, din perspectiva art. 36 C. proc. civ., în condiţiile în care raportul juridic dedus judecăţii derivă din contractul nr. x/30104/15.10.2015 încheiat între reclamantă şi pârâtul Municipiul Suceava, ca autoritate reprezentativă sau executivă, chiar dacă procedura de încheiere sau executare a contractului se aprobă de consiliul local, ca autoritate deliberativă, potrivit departajării competenţelor administrative.

Articolul 21 din Legea nr. 215/2001 se interpretează în sensul că se recunoaşte calitatea procesuală a consiliului local în acţiunea unde acesta este parte a raportului juridic dedus judecăţii.

Totodată, nici dispoziţiile O.G. nr. 36/2006 nu justifică o altă interpretare, independent de împrejurarea că, potrivit legii, consiliul local este autoritate cu atribuţii deliberative în ceea ce priveşte stabilirea preţului de facturare a energiei către populaţie şi asigură din bugetele locale sumele necesare acoperirii diferenţei dintre preţul de producere, transport, distribuţie şi furnizare a energiei termice livrate populaţiei şi preţul local al energiei termice facturate populaţiei.

Prin urmare, având în vedere că în mod corect a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Municipiului Suceava, dată fiind lipsa unui raport juridic cu reclamanta, Înalta Curte va respinge recursul reclamantei, ca nefondat.

În ceea ce priveşte recursul promovat de recurentul-pârât Municipiul Suceava, prin Primar întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Exercitarea căilor de atac are ca efect punerea în mişcare a controlului judiciar îndeplinit de instanţele superioare asupra hotărârilor instanţelor inferioare şi este guvernată de principiul legalităţii căilor de atac, prevăzut şi de art. 129 din Constituţie, care se referă la elemente precum obiectul căii de atac, subiectele acesteia, termenele de exercitare, ordinea în care acestea se exercită.

Cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, în condiţiile de la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., recursul putând fi exercitat numai pentru motive ce au făcut obiectul analizei instanţei anterioare, şi care, implicit au fost cuprinse în motivele de apel, în situaţia în care atât apelul, cât şi recursul sunt exercitate de aceeaşi parte, iar soluţia primei instanţe a fost menţinută în apel. Aceasta este una din aplicaţiile principiului legalităţii căilor de atac şi se explică prin aceea că, efectul devolutiv al apelului, limitându-se la ceea ce a fost apelat, în recurs pot fi invocate doar critici care au fost aduse şi în apel.

Astfel, numai în acest fel se respectă principiul dublului grad de jurisdicţie, deoarece în ipoteza contrară, s-ar ajunge la situaţia ca anumite apărări, susţineri ale părţilor să fie analizate pentru prima oară de instanţa învestită cu calea extraordinară de atac.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia motivele prevăzute la alin. (1) nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deşi au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.

În cauză, divergenţa poartă asupra dobânzii datorate de pârât, ca urmare a executării cu întârziere a obligaţiei de plată a subvenţiei prevăzute de art. 3 alin. (4) din O.G. nr. 36/2006, reclamanta solicitând obligarea acestuia de a-i plăti o dobândă penalizatoare, în condiţiile art. 3 alin. (21) din O.G. nr. 13/2011.

De cealaltă parte, recurentul-pârât şi-a conturat apărările reclamând că nu datorează nicio dobândă şi că nu poate fi atrasă răspunderea sa contractuală pentru neplata/plata cu întârziere a subvenţiei pentru energia termică livrată populaţiei, deoarece nu există nicio prevedere contractuală în acest sens, chestiune invocată atât în primă instanţă, cât şi în apelul său cu privire la pretenţiile reclamantei la care a fost obligat în primă instanţă.

Din considerentele deciziei recurate reiese că instanţa de apel a făcut aplicarea prevederilor art. 1.516 alin. (1), art. 1.530, art. 1.531 alin. (1) C. civ., având în vedere că părţile nu au stabilit prin convenţie accesoriile aferente subvenţiei achitate cu întârziere, stabilind că pârâta datorează o dobândă legală cu caracter penalizator, conform art. 3 alin. (21) din O.G. nr. 13/2011, menţinând astfel soluţia dată în primă instanţă.

Prin cererea de recurs, recurentul-pârât invocă nelegalitatea deciziei recurate, susţinând că în cauză este aplicabilă dobânda legală remuneratorie prevăzută de art. 2 din O.G. nr. 13/2011, nicidecum dobânda legală penalizatoare reglementată de art. 3 alin. (21) din ordonanţă, între cele două categorii de dobânzi diferenţa fiind de 8 puncte procentuale.

Înalta Curte constată că, în această etapă procesuală a recursului, pârâtul îşi conturează pentru prima dată o nouă apărare, în contextul în care sentinţa civilă a primei instanţe nu a fost criticată în apel sub aspectul modului de calcul al dobânzii din perspectiva celor două temeiuri, art. 2 şi art. 3 alin. (21) din O.G. nr. 13/2011, motiv pentru care nu poate analiza critica recurentului, deoarece invocarea omisso medio a unor motive direct în recurs, nepropuse în apel, nu este permisă.

Faţă de această împrejurare, sesizată şi de recurenta-reclamantă prin întâmpinare, în aplicarea art. 488 alin. (2) C. proc. civ., criticile formulate în recurs cu privire la nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva stabilirii eronate a dobânzii legale penalizatoare în condiţiile de la art. 3 alin. (21) din O.G. nr. 13/2011, în detrimentul dobânzii legale remuneratorii de la art. 2 din aceeaşi ordonaţă, sunt formulate omisso medio, acestea neputând forma obiectul examenului de legalitate în această fază procesuală.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. şi de recurentul-pârât Municipiul Suceava, prin Primar, împotriva deciziei nr. 219/28.06.2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 septembrie 2020.