Competence for appeal against judgment clarification in labor disputes: Supreme Court declinatory transfer to Court of Appeal

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2020

Analizând actele de la dosar şi decizia atacată, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă la 06.12.2009, reclamantele A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Hunedoara, lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 86/30.10.2008 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, în sensul că, drepturile salariale indexate cu procentul de 5% au fost şi rămân incluse în indemnizaţia brută de încadrare a reclamantelor, cu efectuarea cuvenitelor menţiuni în carnetele de muncă.

În drept, au invocat art. 2811 C. proc. civ. de la 1865, art. 400 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865.

Prin încheierea civilă nr. 6/23.01.2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a admis cererea petentelor şi a lămurit dispozitivul sentinţei civile nr. 86/30.10.2008, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, în sensul că drepturile salariale indexate cu procentul de 5% au fost şi rămân incluse în indemnizaţia brută de încadrare a reclamantelor.

Împotriva acestei încheieri, pârâtul Tribunalul Hunedoara a declarat recurs, solicitând admiterea şi modificarea încheierii recurate, în sensul respingerii cererii ca inadmisibilă, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. de la 1865.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 316, raportat la art. 298 şi art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Petentele A. şi B. şi-au întemeiat cererea de lămurire a înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului sentinţei civile nr. 86/30.10.2008 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2008, pe dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ. de la 1865.

Conform acestui text de lege, "în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice".

Totodată, potrivit art. 2813 alin. (1) C. proc. civ. "încheierile pronunţate în temeiul art. 281 şi art. 2811, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 2812, sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor potrivnice ori completarea".

Textul legal precitat statuează asupra regimului juridic al căilor de atac, în sensul că hotărârea dată asupra îndreptării/lămuririi/înlăturării dispoziţiilor potrivnice sau completării unei hotărâri este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea lămurită, îndreptată sau completată.

Astfel, hotărârea de lămurire, îndreptare sau completare este susceptibilă de a fi cenzurată de aceleaşi instanţe competente să soluţioneze căile de atac îndreptate împotriva hotărârilor a căror lămurire, îndreptare sau completare s-a cerut.

În speţă, litigiul dedus judecăţii, soluţionat prin sentinţa a cărei lămurire s-a cerut, este guvernat de legislaţia muncii, situaţia invocată de petente vizând drepturile salariale ce le revin în baza raportului de muncă de la ordonatorii de credite pârâţi.

Instanţa supremă constată că atât hotărârea de primă instanţă, cât şi hotărârea pronunţată în temeiul art. 2811 C. proc. civ. de la 1865 au fost soluţionate de către curtea de apel, competenţa materială de la data soluţionării în primă instanţă, stabilită potrivit dispoziţiilor art. I alin. (1) din O.U.G. nr. 75/2008, păstrându-se şi în cazul cererii de lămurire de dispozitiv.

De asemenea, potrivit art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 75/2008, "recursul împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de curţile de apel se judecă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie".

Prin decizia nr. 104/2009, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală şi a constatat că dispoziţiile art. I şi II din O.U.G. nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei sunt neconstituţionale.

Astfel, art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 75/2008, prin care s-a stabilit competenţa de soluţionare a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de curţile de apel în cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit O.U.G. nr. 27/2006, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost declarat neconstituţional prin decizia mai sus precizată, iar prin articolul unic pct. 1 din Legea nr. 76/2009 a fost abrogat.

În urma abrogării art. I şi art. II din O.U.G. nr. 75/2008 prin Legea nr. 76/2009, recursul declarat împotriva hotărârii în primă instanţă de curtea de apel a fost soluţionat tot de curtea de apel, în complet format din trei judecători.

Identitatea de raţiune care se desprinde din examinarea dispoziţiilor art. 2811 şi art. 2813 C. proc. civ. impune, aşadar, ca şi în cazul recursului exercitat împotriva hotărârii de lămurire a dispozitivului competenţa de soluţionare a acestei căi de atac să se determine similar şi să revină tot curţii de apel, care a soluţionat şi recursul declarat împotriva hotărârii de fond.

Prin urmare, regimul juridic care guvernează căile de atac declarate împotriva unei hotărâri care a făcut obiectul unei cereri de lămurire guvernează, pentru identitate de raţiune, şi competenţa materială de soluţionare a recursului declarat împotriva hotărârii pronunţate cu privire la cererea de lămurire.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 316, raportat la art. 298 şi art. 137, cu referire la art. 97, la art. 2811 şi art. 2813 C. proc. civ., văzând şi articolul unic pct. 1 şi pct. 2 din Legea nr. 76/2009, Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:

Declină în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia recursul declarat de pârâtul Tribunalul Hunedoara împotriva încheierii civile nr. 6/23.01.2020, pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 septembrie 2020.