Unstamped appeal in traffic accident damages litigation: nullity of recourse for failure to pay judicial stamp duty

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Judecătoriei Vînju Mare la data de 8 mai 2018 şi înregistrată sub nr. x/332/25018, reclamanţii A., B., C. şi D. au chemat în judecată pe pârâtele: E. S.A., BIROUL ASIGURATORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA şi FONDUL DE GARANTARE A ASIGURĂTORILOR, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să fie obligate pârâtele la plata în solidar a următoarelor sume de bani:

- 25.000 RON despăgubiri civile cu titlul de daune materiale;

- despăgubiri civile cu titlul de daune morale pentru părţile civile astfel: 1.000.000. RON pentru reclamantul A., 1.000.000. RON pentru reclamantul B., 1.000.000. RON pentru reclamanta C., 1.000.000. RON pentru reclamanta D..

Au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, constând în onorariul de avocat.

În drept, reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 1357 - 1359 C. civ., pe dispoziţiile Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările din România şi ale Legii nr. 132/2017 pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudiciile produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie.

Cauza a fost declinată şi înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi sub nr. x/2018.

Prin sentinţa nr. 42/2019 pronunţată la data de 29 mai 2019, Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea privind pe reclamanţii A. (defunct), B. şi, în calitate de moştenitor al defunctului A., C. şi D., în contradictoriu cu pârâta F. din AUSTRIA, prin corespondent desemnat din România, E. S.A., având ca obiect pretenţii.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii B. ÎN NUME PROPRIU ŞI ÎN CALITATE DE MOŞTENITOR AL TATALUI DEFUNCT A., C. şi D. solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate, în totalitate şi pronunţarea unei noi hotărâri, în sensul admiterii acţiunii formulate.

Prin decizia civilă nr. 768/2019 din data de 15 octombrie 2019, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a admis apelul formulat de reclamanţii B., ÎN NUME PROPRIU şi în calitate de moştenitor al tatălui defunct A., C. şi D., împotriva sentinţei nr. 42 din data de 29 mai 2019 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi BIROUL ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA şi F. DIN AUSTRIA, prin corespondent desemnat din România E. S.A.

A schimbat sentinţa apelată, în sensul că a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul A. (continuată de reclamantul B.) şi de reclamantul B..

A respins capătul de cerere având ca obiect acordarea de daune materiale, ca neîntemeiat.

A obligat intimata-pârâtă F. Austria, prin corespondent în România E. S.A., la plata sumei de 15.000 RON către reclamantul B. şi a sumei de 30.000 RON către A. (acţiune continuată de reclamantul B.), reprezentând daune morale.

A respins acţiunea formulată de reclamantele C. şi D..

Reclamanţii B., C. şi D. au formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 768/2019 din data de 15 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi pronunţarea unei noi hotărâri, în sensul admiterii acţiunii şi obligării intimatei-pârâte F. Austria, prin corespondent E. S.A. la plata sumei de 25.000 RON despăgubiri civile cu titlul de daune materiale şi a despăgubirilor civile, cu titlul de daune morale pentru părţile civile astfel: 1.000.000. RON pentru reclamantul A., 1.000.000. RON pentru reclamantul B., 1.000.000. RON pentru reclamanta C., 1.000.000. RON pentru reclamanta D..

În susţinerea recursului, au invocat dispoziţiile art. 488 alin. (6) şi (8) din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenţii-reclamanţi au reluat toate susţinerile vizând situaţia de fapt incidentă în cauză şi au criticat sentinţa pronunţată de prima instanţă, întrucât, pe de o parte, realizând o apreciere eronată a probelor administrate, instanţa a concluzionat că vina în producerea consecinţelor accidentului rutier aparţine, în proporţie de 70%, defunctului G., iar, pe de altă parte, pentru că nu a avut în vedere faptul că daunele morale şi materiale solicitate au fost pe deplin dovedite cu martorii audiaţi.

A mai susţinut, în esenţă, că în mod greşit a reţinut instanţa întinderea prejudiciului suportat de recurenţii-reclamanţi.

Intimatele-pârâte nu au formulat întâmpinare.

Magistratul-asistent raportor a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, potrivit art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 15 mai 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părţi, cu menţiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 23 septembrie 2020.

Analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 248 din C. proc. civ., completul de filtru a rămas în pronunţare asupra admisibilităţii în principiu a recursului, din perspectiva neachitării taxei judiciare de timbru, excepţie care primează întrucât vizează legala sesizare a instanţei.

Obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru este o obligaţie legală care se impune tuturor persoanelor fizice sau juridice care învestesc instanţele judecătoreşti cu soluţionarea unei cereri sau, cum este cazul în speţă, a unei căi de atac, aspect care se desprinde din dispoziţiile coroborate ale art. 1 şi art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Prin adresele emise prin grija instanţei la data de 6 ianuarie 2020, s-a pus în vedere recurenţilor-reclamanţi obligaţia de a achita taxele judiciare de timbru aferente recursului astfel: recurentului-reclamant B. - suma de 13380,05 RON şi, în solidar cu ceilalţi recurenţi, suma de 777,5 RON; recurentei-reclamante C. - suma de 6802,5 RON şi, în solidar cu ceilalţi recurenţi, suma de 777,5 RON; recurentei-reclamante D. - suma de 6802,5 RON şi, în solidar cu ceilalţi recurenţi, suma de 777,5 RON.

La data de 14 ianuarie 2020, recurenţii-reclamanţi au formulat cerere de reexaminare privind taxa judiciară de timbru, în temeiul dispoziţiilor art. 39 din O.U.G. nr. 50/2013.

Cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru a fost respinsă, ca tardiv formulată, prin încheierea de şedinţă pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 4 februarie 2020.

Prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă.

În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează şi se plătesc anticipat, iar alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 stabileşte că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părţii i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.

Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenţii-reclamanţi nu s-au conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunilor din adrese, încheierea de reexaminare şi raport, acte ce au fost comunicate acestora la 9 ianuarie 2020, 17 februarie 2020, respectiv 25 mai 2020, obligaţie asupra căreia nu s-au conformat nici pentru termenul de astăzi, precum şi faptul că, în cauză, nu operează scutirea legală de obligaţia timbrării, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a da eficienţă dispoziţiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ. şi să dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat de recurenţii-reclamanţi B. în nume propriu şi în calitate de moştenitor al tatălui defunct A., D. şi C. împotriva deciziei nr. 768/2019 din 15 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenţii-reclamanţi B. în nume propriu şi în calitate de moştenitor al tatălui defunct A., D. şi C. împotriva deciziei nr. 768/2019 din 15 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2020.