Judicial aid decision not subject to extraordinary appeal under O.U.G. 51/2008

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 13 ianuarie 2020, petentul A. a solicitat acordarea ajutorului public judiciar sub forma unui avocat plătit de stat, în persoana domnului avocat B..

Prin încheierea din 15 ianuarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma asistenţei prin avocat, în condiţiile prevăzute de art. 6 lit. a) şi art. 23 din O.U.G. nr. 51/2008, formulată de petent.

A stabilit onorariu în cuantum de 627 RON.

A dispus comunicarea încheierii solicitantului şi Baroului Bucureşti, în vederea desemnării unui avocat cu drept de a pleda în faţa instanţei de apel.

A fixat termen pentru continuarea judecăţii la data de 12 februarie 2020, ora 9:00, părţile având termen în cunoştinţă.

La data de 11 februarie 2020, recurentul A. a formulat recurs împotriva încheierii din 15 ianuarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 19 februarie 2019.

Prin cererea de recurs, recurentul-petent a susţinut, pe de o parte, că încheierea atacată a fostdată cu încălcarea normelor de competenţă de oridne publică, deoarece dosarul a fost judecat de o instanţă ce nu era alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, iar pe de altă parte, că examinarea cererii s-a realizat cu nerespectarea regulilor de procedură a căror încălcare atrage sancţiunea nulităţii absolute, deoarece dosarul a fost soluţionat fără citarea petentului.

În cauză a fost întocmit, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., raportul asupra admisibilităţii recursului, în cuprinsul căruia s-a apreciat că recursul este inadmisibil.

Prin încheierea din 15 mai 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părţi, cu menţiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare. Nu s-au depus puncte de vedere asupra raportului întocmit.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 23 septembrie 2020.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acelaşi act normativ, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a analiza, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii recursului, faţă de care constată următoarele:

Recursul are ca obiect încheierea din 15 ianuarie 2020, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma asistenţei prin avocat, în condiţiile prevăzute de art. 6 lit. a) şi art. 23 din O.U.G. nr. 51/2008, formulată de petentul A..

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ.:

"hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

În cauză sunt aplicabile normele prevăzute de O.U.G. nr. 51/2008, care, prin art. 15 alin. (2), prevede că:

"Împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii."

Din coroborarea textelor anterior menţionate, având în vedere obiectul cererii şi soluţia pronunţată de Curtea de Apel, rezultă că încheierea nu face parte din categoriile de hotărâri susceptibile a face obiectul căii de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Este ştiut că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Prin urmare, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 15 ianuarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 15 ianuarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2020.