Inadmissibility of cassation appeal against final dismissal of set-aside action for commercial arbitration award under pre-2017 procedural law

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 13 iunie 2016 pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, reclamanta A. S.A. GALAŢI, societate în insolvenţă, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., obligarea acesteia la plata sumei de 410.831,80 RON, reprezentând rest rămas de achitat în sarcina pârâtei din contravaloarea facturilor fiscale nr. x/26.04.2013, nr. y/26.04.2013, nr. z/10.05.2013 şi nr. 100381/10.05.2013, ca urmare a intervenirii compensării legale.

Prin sentinţa arbitrală nr. 26 din 28 februarie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional a respins apărarea pârâtei B. S.A. privind invaliditatea clauzei compromisorii, ca neîntemeiată; a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâta B. S.A., ca neîntemeiată; a admis cererea de arbitrare a reclamantei A. S.A. GALAŢI şi a obligat pârâta B. S.A. la plata către reclamanta A. S.A. GALAŢI a sumei de 410.831,80 RON cu titlu de lucrări executate şi neachitate. A obligat pârâta B. S.A. la plata sumei de 23.993,97 RON reprezentând cheltuieli de arbitrare, din care 814 RON taxă de înregistrare şi 23.179,97 RON taxă arbitrală.

La 4 mai 2018, B. S.A. a formulat, în temeiul art. 608 alin. (1) lit. a) şi h) C. proc. civ., acţiune în anulare împotriva sentinţei arbitrale nr. 26 din 28 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, care a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub număr de dosar x/2018

Prin sentinţa civilă nr. 22/F din 2 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea în anulare formulată de petenta B. S.A., în contradictoriu cu intimata A. S.A.

Împotriva sentinţei civile nr. 22/F din 2 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, B. S.A. a declarat recurs, solicitând admiterea căii de atac, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Recurenta se raportează prin motivele de nelegalitate invocate la dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. care prevăd că hotărârea poate fi casată când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Se susţine, în esenţă, nelegalitatea sentinţei atacate motivat de aplicarea greşită a prevederilor Regulamentului CE nr. 1346/2000 şi încălcarea dispoziţiilor art. 1270 C. civ.

Intimata A. S.A. prin administrator special C. şi prin administrator judiciar D. a formulat întâmpinări prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenta a depus răspuns la întâmpinări.

În cauză a fost întocmit, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., raportul asupra admisibilităţii recursului, în cuprinsul căruia s-a apreciat că recursul este inadmisibil.

Prin încheierea din 15 mai 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părţi, cu menţiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Recurenta B. S.A. a formulat un punct de vedere la raport, prin care a arătat că recursul este admisibil deoarece dispoziţiile art. 27 C. proc. civ., care statuează faptul că hotărârile rămân supuse căilor de atac sub care a început procesul, fac trimitere la momentul la care fost învestită curtea de apel cu acţiunea în anulare, respectiv 4 mai 2018, şi nu la data învestirii unui tribunal arbitral cu o cerere de arbitrare.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 23 septembrie 2020.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acelaşi act normativ, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a analiza, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii recursului, faţă de care constată următoarele:

Dispoziţiile art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalităţii căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea în limitele competenţei atribuite prin lege fiind de ordine publică.

În speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 613 C. proc. civ. privind judecata acţiunii în anulare, în forma în vigoare la data introducerii acţiunii arbitrale, respectiv la 13 iunie 2016.

Potrivit dispoziţiilor art. 613 alin. (4) C. proc. civ., "Hotărârile curţii de apel, pronunţate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului", alin. (3) din text referindu-se la hotărârea de admitere a acţiunii în anulare:

"Admiţând acţiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală şi, …".

Din interpretarea per a contrario a acestor dispoziţii, rezultă că hotărârile prin care a fost respinsă acţiunea în anulare nu sunt susceptibile a fi atacate cu recurs, atare hotărâre nemaifiind susceptibilă de altă cale de atac, ea fiind definitivă.

În speţă, recurenta-reclamantă B. S.A. a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 22/F din 2 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, hotărâre cu caracter definitiv, pronunţată în condiţiile art. 608 alin. (1) C. proc. civ., în soluţionarea acţiunii în anularea hotărârii arbitrale, sentinţă prin care fusese respinsă ca neîntemeiată acţiunea în anulare formulată de aceeaşi parte împotriva sentinţei arbitrale nr. 26 din 28 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.

Or, în raport cu prevederile legale evocate, se constată că această hotărâre are caracter definitiv de la pronunţarea sa, conform dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 coroborate cu art. 613 alin. (4) din C. proc. civ., şi, prin urmare, sentinţa dată în acţiunea în anularea hotărârii arbitrale nu întruneşte condiţia cerută de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., situaţie în care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în această ipoteză exercitarea căii extraordinare de atac fiind inadmisibilă.

Prin art. 11 din O.U.G. nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi a unor acte normative conexe, introdus prin punctul 2 din Legea nr. 17/2017, începând cu 24.03.2017, s-a stipulat că:

"La articolul 613, alin. (4) se modifică şi va avea următorul cuprins: (4) Hotărârea curţii de apel prin care se soluţionează acţiunea în anulare este supusă recursului".

În aceste condiţii, devine incidentă dispoziţia tranzitorie privind legea procesuală aplicabilă, respectiv, art. 27 C. proc. civ., care prevede că:

"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

Astfel, această nouă formă a textului art. 613, alin. (4) C. proc. civ. nu este aplicabilă în prezenta cauză, în condiţiile în care procesul arbitral a început la 13 iunie 2016, iar Legea nr. 17/2017 din 17 martie 2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi a unor acte normative conexe, a fost publicată în Monitorul Oficial la 21 martie 2017, fiind aplicabilă acţiunilor arbitrale introduse după intrarea în vigoare a legii de modificare.

Pentru argumentele expuse, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 22/F din 2 aprilie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 22/F din 2 aprilie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2020.