Territorial competence for consumer foreclosure contests involving multiple debtors in different jurisdictions

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2020

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Huedin la data de 20.06.2018 sub nr. x/2018 contestatoarea Banca Comercială A. România S.A. a formulat în contradictoriu cu intimaţii B. şi C. contestaţie privind îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii privind darea în plată iniţiată de aceştia prin intermediul Cabinetului de avocat D., înregistrată la bancă sub nr. x/08.06.2018.

În drept au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 77/2016.

Prin sentinţa civilă nr. 1112 din 08 noiembrie 2018, pronunţată de Judecătoria Huedin s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei invocată de intimaţi şi s-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că între contestatoare şi intimaţi s-a încheiat contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca - EURO nr. 34/07.10.2011, iar împrumutul a fost garantat prin ipotecă imobiliară constituită asupra unor imobile aflate pe raza comunei Agigea, judeţul Constanţa, proprietatea codebitoarei C..

S-a arătat că împotriva debitorilor a fost iniţiată procedura de executare silită pentru recuperarea creanţei rezultate din contractul de credit, fiind deschis dosarul de executare nr. 401/2018 al Biroului Executorului Judecătoresc "E." din raza Curţii de Apel Constanţa.

A reţinut Judecătoria Huedin că în speţă este vorba de doi consumatori în sensul prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 77/2016, care au domicilii pe raza unor judeţe diferite, respectiv în aria de competenţă a Judecătoriei Huedin debitorul B. şi aria de competenţă a Judecătoriei Constanţa debitoarea C..

Instanţa a arătat că în absenţa unui text de lege special care să reglementeze cum se determină instanţa competentă să soluţioneze contestaţia formulată de creditor în baza Legii nr. 77/2016 în caz de pluralitate de debitori (consumatori) cu domicilii sau sedii diferite, devin aplicabile prin analogie, în raport cu dispoziţiile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere caracterul asemănător al ipotezei reglementate de lege cu situaţia din speţa de faţă, dispoziţiile art. 112 C. proc. civ., potrivit cărora "cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia". Acest text de lege reglementează prorogarea legală de competenţă în cazul pluralităţii de pârâţi.

A mai reţinut instanţa, că luând în considerare şi teza finală a art. 5 alin. (3) C. proc. civ., ţinând seama de cerinţele echităţii şi raportat la împrejurarea că debitoarea C. îşi are domiciliul pe raza de competenţă a Judecătoriei Constanţa, imobilele constituie drept garanţii pentru care a fost notificată creditoarea în temeiul art. 5 din Legea nr. 77/2016 se află situate în raza de competenţă a Judecătoriei Constanţa şi dosarul de executare silită este înregistrat pe rolul unui executor judecătoresc din raza Curţii de Apel Constanţa, Judecătoria Constanţa devine instanţă competentă teritorial să soluţioneze contestaţia.

Învestită prin declinare, Judecătoria Constanţa a pronunţat sentinţa civilă nr. 4297 din 19 iunie 2020, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată de intimaţi şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Huedin, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate s-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite "În termen de 10 zile de la data comunicării notificării emise în conformitate cu dispoziţiile art. 5, creditorul poate contesta îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de prezenta lege", iar conform prevederilor alin. (2) "Cererea se judecă în procedură de urgenţă, cu citarea părţilor, de judecătoria în circumscripţia căreia domiciliază consumatorul".

Textul de lege stabileşte o competenţă teritorială exclusivă a instanţei în circumscripţia căreia domiciliază consumatorul, competenţă pe care părţile nu o pot înlătura.

Instanţa a apreciat că, în absenţa unor prevederi speciale în Legea nr. 77/2016 care să reglementeze modalitatea prin care se determină instanţa competentă în caz de pluralitate de debitori cu sedii sau domicilii diferite în situaţia contestaţiei introduse de creditor, sunt aplicabile, prin analogie, prevederile art. 112 şi art. 116 din C. proc. civ.

S-a constatat că în cauza dedusă judecăţii, contestatoarea a ales între cele două instanţe deopotrivă competente în raport de prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 şi art. 112 alin. (1) din C. proc. civ., stabilind prin cererea de chemare în judecată competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la domiciliul debitorului B., respectiv Judecătoria Huedin.

Ca atare, această instanţă a fost legal învestită prin manifestarea de voinţă a contestatoarei exprimată în acord cu prevederile art. 116 din C. proc. civ., astfel încât nu mai avea posibilitatea de a admite excepţia necompetenţei teritoriale invocată de intimaţi prin întâmpinare.

Totodată, instanţa a reţinut că împrejurarea că imobilele constituie drept garanţii pentru care a fost notificată creditoarea în temeiul art. 5 din Legea nr. 77/2016 se află situate în raza de competenţă a Judecătoriei Constanţa şi dosarul de executare silită este înregistrat pe rolul unui executor judecătoresc din raza Curţii de Apel Constanţa, nu pot constitui motive întemeiate pentru stabilirea competenţei teritoriale a instanţei, în condiţiile în care acestea nu sunt criterii avute în vedere de legiuitor.

În egală măsură, s-a apreciat că nu se poate vorbi nici de cerinţele echităţii în sensul prevederilor art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., cât timp există dispoziţii legale care reglementează criteriile în funcţie de care se stabileşte competenţa teritorială a instanţei în caz de pluralitate de debitori cu sedii sau domicilii diferite în situaţia contestaţiei introduse de creditor în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 77/2016, iar prevederile art. 116 din C. proc. civ. dau dreptul reclamantului de a alege între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Pentru aceleaşi motive, instanţa a reţinut nici argumentele aduse de contestatoare prin notele scrise depuse la data de 27.05.2019 în sensul respingerii excepţiei necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Constanţa.

Chiar dacă prin invocarea excepţiei intimaţii săvârşesc un abuz de drept procesual, în condiţiile în care chiar ei au invocat anterior necompetenţa acestei instanţe în faţa Judecătoriei Huedin, acest fapt nu este un motiv pentru respingerea excepţiei şi reţinerea cauzei spre judecare.

Având în vedere considerentele expuse, Judecătoria Constanţa a apreciat că Judecătoria Huedin este instanţa competentă să soluţioneze cauza.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competenţă este o contestaţie formulată de Banca Comercială A. România S.A. privind îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii privind darea în plată iniţiată de intimaţii B. (împrumutat-titular credit) şi C. (codebitor), înregistrată la bancă sub nr. x/08.06.2018.

În speţă, instanţele în conflict au considerat, în mod corect, că sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în circumscripţia căreia domiciliază consumatorul.

De asemenea, s-a constatat că, în absenţa unor prevederi speciale în Legea nr. 77/2016 care să reglementeze modalitatea prin care se determină instanţa competentă în caz de pluralitate de debitori cu sedii sau domicilii diferite în situaţia contestaţiei introduse de creditor, sunt aplicabile, prin analogie, dispoziţiile art. 112 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia, text legal ce reglementează prorogarea legală de competenţă în cazul pluralităţii de pârâţi.

În speţă, contestatoarea Banca Comercială A. România S.A. a ales să sesizeze Judecătoria Huedin, ca instanţă de la domiciliul debitorului B., titular al contractului de credit şi, în consecinţă, prin alegerea făcută, în considerarea dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., care dau posibilitatea reclamantului să aleagă între mai multe instanţe, însă cu condiţia ca acestea să fie deopotrivă competente, a învestit în mod legal Judecătoria Huedin cu soluţionarea cauzei, stabilind în mod definitiv competenţa teritorială în favoarea acesteia.

În acest context, nu pot fi reţinute aspectele invocate de Judecătoria Huedin referitoare la faptul că împrumutul a fost garantat prin ipotecă imobiliară constituită asupra unor imobile aflate pe raza comunei Agigea, judeţul Constanţa, proprietatea codebitoarei C. şi nici faptul că împotriva debitorilor a fost iniţiată procedura de executare silită pentru recuperarea creanţei rezultate din contractul de credit, fiind deschis dosarul de executare nr. 401/2018 al Biroului Executorului Judecătoresc "E." din raza Curţii de Apel Constanţa.

Prin urmare, odată sesizată în mod legal de către reclamantă instanţa competentă de la domiciliul unuia dintre consumatori, în temeiul dispoziţiilor art. 116 din C. proc. civ., nici pârâţii din cauză, nici instanţa de judecată nu pot contesta opţiunea acesteia şi nu pot invoca competenţa teritorială alternativă drept temei pentru declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, cu consecinţa încălcării voinţei reclamantei.

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Huedin, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Huedin.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2020.