Revision for contradictory decisions inadmissible due to lack of triple identity in corporate division liability claims

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2020

Deliberând asupra revizuirii, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, la 6 ianuarie 2014, sub dosar nr. x/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat instanţei să constate că, creanţa în cuantum total de 3.029.549,74 RON, pe care o are de încasat de la pârâta S.C. B. S.A., în baza sentinţei civile nr. 3379 din 5 decembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Arad, constituie un element de pasiv nerepartizat în proiectul de divizare al acestei societăţi şi să dispună obligarea pârâtei S.C. C. S.A. (rezultată din divizare) la plata creanţei, în solidar cu pârâta S.C. B. S.A.

Prin sentinţa civilă nr. 36 din 10 aprilie 2014, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2014 a fost respinsă acţiunea reclamantei S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.A. şi S.C. C. S.A.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 464 din 1 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2014, în primul ciclu procesual, a fost admis apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 36 din 10 aprilie 2014 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu pârâţii S.C. C. S.A. şi S.C. B. S.A.

A fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că s-a admis în parte acţiunea reclamantei S.C. A. S.R.L. şi s-a dispus obligarea pârâtei S.C. C. S.A. la plata în solidar cu pârâta S.C. B. S.A., a debitului în sumă de 2.821.136,64 RON.

A fost obligată pârâta S.C. C. S.A. la plata către reclamanta S.C. A. S.R.L. a sumei de 70.124,55 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond şi în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. C. S.A., care a solicitat admiterea recursului şi, pe cale de consecinţă, casarea în parte a hotărârii recurate, în ceea ce priveşte admiterea acţiunii în temeiul dispoziţiilor art. 2411 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Prin decizia civilă nr. 1534 din 24 octombrie 2017 pronunţată în dosar nr. x/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis recursul declarat de recurenta-pârâta S.C. C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 464 din 01 iunie 2016 pronunţată Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, a casat decizia atacată şi a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Prin decizia nr. 196 din 4 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în al doilea ciclu procesual, a fost respins apelul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 36 din 10 aprilie 2014 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi S.C. C. S.R.L. şi S.C. B. S.A.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs de reclamanta S.C. A. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 1246 din 2 iulie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2014 a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 196 din 4 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte S.C. C. S.A. şi S.C. B. S.A. prin administrator judiciar D. SPRL şi a obligat recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 28.252,38 RON reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei-pârâte S.C. C. S.A.

Împotriva acestei decizii, la 03.08.2020, a formulat cerere de revizuire S.C. A. S.R.L., solicitând anularea deciziei atacate, întrucât hotărârea ce face obiectul revizuirii încalcă considerentele deciziei nr. 938 din 12 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, fiind astfel încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

În motivarea revizuirii, după prezentarea situaţiei de fapt, revizuenta a invocat prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 Cod procedură privind existenţa a două hotărâri potrivnice, contradictorii, cu caracter definitiv.

Susţine că Înalta Curte, verificând dacă instanţa de apel a interpretat corect normele de drept material, trebuia să analizeze în cuprinsul deciziei atacate, izvorul creanţei revizuentei, data la care aceasta s-a născut, precum şi tipul hotărârii (declarativă/constitutivă) prin intermediul căreia B. S.A. a căzut în pretenţii fată de A. S.R.L.

Revizuenta arată că aceste aspectele, fuseseră deja tranşate în mod definitiv la momentul la care s-a pronunţat hotărârea ce face obiectul prezentei revizuiri. Astfel, prin decizia nr. 938/2019, Curtea de Apel Timişoara a statuat cu autoritate de lucru judecat:

"Curtea subliniază că izvorul creanţei creditoarei nu îl reprezintă Decizia nr. 801/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, ci contractele de execuţie lucrări";"Prin urmare, hotărârea judecătorească pronunţată în litigiul dintre părţi este într-adevăr titlu executoriu (...) însă nu această hotărâre judecătorească este titlu de creanţă. Titlurile de creanţă, care de altfel au stat si la baza pronunţării hotărârii judecătoreşti de condamnare a debitoarei la plata preţului sunt contractele de execuţie lucrări convenite de părţi."

Prin urmare, aşa cum a stabilit şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în primul ciclu procesual, prin decizia de casare, pentru a dezlega problema de drept dedusă judecăţii, trebuia să se lămurească noţiunea de "element de pasiv nerepartizat". De asemenea, instanţa supremă a apreciat că pentru dezlegarea acestei noţiuni, era necesar să se analizeze tipul de hotărâre (declarativ/constitutiv) şi a efectelor pe care acest tip de hotărâre le produce, precum şi dacă la momentul divizării exista un drept de creanţă în patrimoniul revizuentei faţă de societatea B. S.A. şi dacă această creanţă putea fi inclusă în proiectul de divizare.

De altfel, precizează faptul că recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., revizuentă în prezenta cauză, a avut ca motivare analizarea izvorului dreptului de creanţă deţinut de aceasta şi a tipului de hotărâre din cadrul dosarului în pretenţii ce s-a soldat cu obligarea societăţii B. S.A. la plata către a sumei de 2.821.136,64 RON. Astfel, prin recursul formulat, a invocat faptul că elementul de pasiv ce consta în creanţa în cuantum de 2.821.136,64 RON trebuia inclus în proiectul de divizare, dat fiind faptul că acesta exista la data proiectului de divizare, izvorul creanţei sale fiind contractele de execuţie lucrări, iar nu hotărârea judecătorească care este o hotărâre declarativă ce produce efecte retroactive.

Revizuenta consideră că prin decizia nr. 938/2019, instanţa de judecată a răspuns acestor chestiuni care trebuiau analizate în prezentul dosar, în sensul că a hotărât că data la care s-a născut dreptul de creanţă al revizuentei este reprezentat de data semnării contractelor, iar nu de data pronunţării hotărârii judecătoreşti. Totodată, prin faptul că a stabilit că izvorul creanţei sunt contractele, iar nu hotărârea judecătorească, instanţa de judecată a recunoscut efectul declarativ al hotărârii judecătoreşti nr. 801/2016.

Având în vedere că aceste aspecte au fost dezlegate prin hotărâre judecătorească definitivă, apreciază că instanţa învestită cu soluţionarea recursului în prezentul dosar trebuia să aibă în vedere dezlegarea dată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2019, iar că prin respingerea recursului ca nefondat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 1246/2020 a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al hotărârii nr. 938/2019.

Revizuenta susţine că este îndeplinită şi condiţia ca hotărârile să fie pronunţate în dosare diferite, întrucât prima hotărâre al cărei efect pozitiv al autorităţii de lucru judecat este încălcat a fost pronunţată în dosarul nr. x/2019, iar hotărârea atacată cu revizuire a fost pronunţată în dosarul nr. x/2014.

Analizând argumentele invocate în susţinerea revizuirii, subsumate motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Trebuie subliniat că, în cauză, nu sunt aplicabile modificările aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018 din 17 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1074 din 18 decembrie 2018, deci nici forma modificată a art. 513 alin. (4) C. proc. civ. referitoare la încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

În acest sens, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 27 C. proc. civ., hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Or, în cauză, este evident că procesul a început anterior modificărilor legislative prin care a fost extinsă sfera de aplicare a motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Rezultă că, potrivit normelor aplicabile în prezenta cauză, revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: - existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive contradictorii/potrivnice; - hotărârile contradictorii sunt date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; - cea de-a doua hotărâre este pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat (sub aspectul efectului negativ), ceea ce presupune existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză în cele două procese; - hotărârile să fie date în dosare diferite; - în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau instanţa să fi omis a se pronunţa asupra ei; - să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri.

Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat şi are în vedere situaţia în care, prin cea de-a doua hotărâre se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă "constatarea cu întârziere a autorităţii lucrului judecat". Prin această reglementare s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situaţiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze şi neobservându-se existenţa autorităţii de lucru judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispoziţii nu se pot duce la îndeplinire.

Condiţiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea revizuirii întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt întrunite în cauză.

În primul rând, trebuie remarcat faptul că revizuenta a invocat încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, fără a susţine că în cele două procese ce au făcut obiectul dosarelor nr. x/2019 al Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă şi nr. 3/108/2014* al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, ar fi întrunită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

Astfel, este evident şi de necontestat că în cele două dosare au fost soluţionate acţiuni cu un obiect şi cauze diferite:

- în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a fost contestat tabelul preliminar al creanţelor debitoarei S.C. B. S.A., în insolvenţă, întocmit de administratorul judiciar E. SPRL, solicitând instanţei să se dispună înscrierea creditoarei S.C. A. S.R.L. în tabelul de creanţe nu doar cu suma de 2.821.136,64 RON menţionată în titlul executoriu deţinut împotriva debitoarei, ci şi cu suma de 18.704.135,95 RON, reprezentând accesorii la suma menţionată în titlul aferent debitului principal, în temeiul dispoziţiilor art. 111 din Legea nr. 85/2014;

- în dosarul nr. x/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă s-a solicitat atragerea răspunderii solidare a S.C. B. S.A. şi S.C. C. S.A. (rezultată din divizare) la plata creanţei în cuantum total de 3.029.549,74 RON, pe care A. S.R.L. o are de încasat de la pârâta S.C. B. S.A., în baza sentinţei civile nr. 3379 din 5 decembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Arad, constatându-se că aceasta constituie un element de pasiv nerepartizat în proiectul de divizare al acestei societăţi, în temeiul art. 2411 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990.

Nu este îndeplinită nici condiţia identităţii de părţi, având în vedere faptul că societatea C. S.A. nu a fost parte în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în care a fost pronunţată prima hotărâre, în raport de care se invocă autoritatea de lucru judecat.

Prin urmare, nu este îndeplinită cerinţa ca a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat (sub aspectul efectului negativ).

Mai mult, revizuenta nu a înţeles să se prevaleze de eventualul efect al autorităţii de lucru judecat în cadrul rejudecării recursului finalizat prin decizia a cărei revizuire o solicită (decizia civilă nr. 1246 din 2 iulie 2020), deşi la acea dată Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă pronunţase decizia nr. 938 din 12 decembrie 2019, pretins contradictorie.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ.

Conform art. 453 cu referire la art. 452 C. proc. civ., o va obliga pe revizuentă, ca parte căzută în pretenţii, la plata sumei de 14.000 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă S.C. C. S.A., reduse în condiţiile art. 451 alin. (2) din acelaşi cod, reprezentând onorariu de avocat potrivit înscrisurilor de la dosar recurs.

Prezenta instanţă a procedat la reducerea onorariului de avocat, de la suma de 28.888,44 RON la suma de 14.000 RON, în condiţiile textului de lege sus-menţionat, deoarece a apreciat că suma iniţială este nejustificat de mare faţă de activitatea desfăşurată de apărătorul intimatei, constând în depunerea întâmpinării, precum şi în participarea la un singur termen de judecată, cel din 23 septembrie 2020, la care cauza a rămas în pronunţare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1246 din 2 iulie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2014.

Obligă pe revizuenta A. S.R.L. la plata către intimata-pârâtă S.C. C. S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 14.000 RON reprezentând onorariu avocaţial redus.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2020.