Inadmissibility of cassation in social insurance disputes due to statutory exclusion of appellate review

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2020

Deliberând asupra admisibilităţii recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, solicitând recalcularea valorii punctului de pensie art. 102, alin. (2), a deciziei nr. 254693 din 28/09/2017, art. 107, alin. (3),(4), din Legea 193/2010, întrucât la calcularea drepturilor de pensie nu s-au valorificat adeverinţa nr. x/2017, adeverinţa nr. x/26.07.2017; adeverinţa nr. x/24.07.2017, diploma de licenţă "zi" cu stagiu de 4 ani - Facultatea de Drept şi Administraţie Publică, diploma de master "zi" 1 an, Facultatea de Drept. Solicită recalcularea punctului de pensie conform calităţii şi cantităţii muncii depuse, repunerea în drepturile legale a cuantumului de pensie, recuperarea drepturilor începând din data 30/08/2017.

Prin sentinţa civilă nr. 3247/04.06.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI; a fost obligată pârâta să emită decizie şi să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului prin valorificarea perioadelor asimilate din intervalele 02.2010-03.2010, 05.2011-08.2011, 12.2012- iulie 2013, începând cu data de 01.02.2019; a fost obligată pârâta să plătească reclamantului diferenţele de drepturi de pensie cuvenite conform sentinţei, începând cu data de 01.02.2019; a fost respinsă acţiunea sub celelalte aspecte ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 232 din 10 februarie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis apelul declarat de reclamantul A., împotriva sentinţei civile nr. 3247/04.06.2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, a schimbat, în parte, sentinţa atacată, în sensul că a obligat-o pe pârâtă să recalculeze, începând cu data de 01.02.2019, drepturile de pensie ale reclamantului prin valorificarea şi a perioadelor asimilate de la data de 01.04.2010 la 11.04.2010, de la data de 12.04.2011 la 30.04.2011, de la 01.10.2013 la data de 30.06.2014 şi să plătească reclamantului diferenţele de drepturi de pensie cuvenite conform sentinţei, astfel cum a fost modificată prin decizie, începând cu data de 01.02.2019; a păstrat în rest dispoziţiile sentinţei apelate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., prin care a solicitat admiterea căii de atac şi anularea în tot sau în parte a hotărârii, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Recurentul arată că, în baza cererii depuse în data 31.08.2017, în vederea pensionării la limită de vârstă, cu o vechime în muncă de 42 ani şi nu 48 ani la care face referire, începând cu data de 28/08/2017, Casa sectorială de pensii Sector 2 a emis în aceeaşi zi, decizia 254693, privind reluarea plăţii anticipată parţială sau indemnizaţie pentru însoţitor, în contradicţie cu ce s-a cerut.

Consideră că pârâta nu a răspuns la toate capetele de cerere, iar instanţa a omis obiectul cauzei cerut de reclamant.

Recurentul precizează că Legea retribuirii nr. 57/1974 face referire la calitatea şi cantitatea muncii şi consideră că baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale echivalează cu o încetare a principiului contributivităţii, având drept consecinţă pe de o parte, nerealizarea scopului avut în vedere, pe de altă parte, crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagiu de cotizare anterior şi ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Recurentul invocă dispoziţiile art. 95 alin. (3) din Legea nr. 19/2000; art. 169 alin. (1),(2),(3), Legea nr. 19/2000; art. 149 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.

Arată că revizuirea pensiilor s-a făcut în două etape, 2009-2011 şi 2011-2014.

Pentru aceste motive cere anularea hotărârii în vederea recalculării valorii punctului de pensie art. 102, alin. (2), a deciziei nr. 254693 din 28/09/2017.

Recurentul susţine că s-au introdus nepermis greşeli materiale în hotărârea dată de instanţă referitor la activitatea universitară, cu privire la anularea în totalitate a vechimii suplimentare, numită perioadă asimilată, invocând art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010.

Totodată, arată că dreptul de opţiune pentru perioada asimilată la pensie aparţine beneficiarului cu referire la art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010 şi nu ca formă imperativă unde legea nu prevede.

În consecinţă, recurentul solicită valorificarea perioadelor menţionate în înscrisurile invocate şi repunerea în drepturi începând din data de 30.08.2017, precum şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti nu a depus întâmpinare.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a analiza, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii recursului invocată din oficiu, faţă de care constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, republicată, stipulând în sensul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

În cauză, litigiul dedus judecăţii are ca obiect cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 13 martie 2019, sub nr. x/2019, prin care reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti la recalcularea drepturilor de pensie, fiind dedus judecăţii un conflict de asigurări sociale.

Potrivit art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "în procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv şi nesoluţionate prin hotărâre pronunţată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum şi în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum şi în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare".

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei.

Prin urmare, obiectul acţiunii introductive se încadrează într-una din ipotezele reglementate de art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât vizează un conflict de asigurări sociale.

Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în conflictele de asigurări sociale, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Totodată, dispoziţiile art. 155 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice prevăd că împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel, iar hotărârile curţilor de apel, precum şi cele ale tribunalelor neatacate cu apel sunt definitive.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării, rezultă că decizia civilă nr. 232 din 10 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 232 din 10 februarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 232 din 10 februarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2020.