Homeowners lose appeal; damages cut and sewage construction order upheld

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal sub nr. x/2016, reclamanţii A. ŞI B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L., ca prin hotărârea ce se va dispune în cauză să fie obligată pârâta să realizeze canalizarea prin vacumare în sistem ROE VAC, iar acesta să fie integrat în sistemul de canalizare al cartierului, conform proiectului de execuţie; au mai solicitat obligarea pârâtei la repararea prejudiciului cauzat.

Prin sentinţa civilă nr. 1877 pronunţată în data de 13 noiembrie 2018, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal a admis, în parte, cererea formulată de reclamanţii A. ŞI B., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L., în sensul că, a admis în totalitate primul capăt de cerere şi a obligat pârâta S.C. C. S.R.L. să realizeze canalizarea prin vacuum în sistem ROE VAC cu integrare în sistemul de canalizare-cartier, conform proiectului de execuţie; a admis, în parte, capătul secund al cererii formulată de reclamanţi şi a obligat pârâta S.C. C. S.R.L. la repararea prejudiciului în cuantum de 94.758,30 RON (potrivit raportului de expertiză completare II).

Totodată, a admis, în parte, cererea privind plata cheltuielilor de judecată şi a obligat pârâta S.C. C. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.500 RON, respectiv 1.000 RON onorariu expert şi 1.500 RON onorariu avocat; a respins, în rest, pretenţiile formulate.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, pârâta S.C. C. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând admiterea apelului şi schimbarea în tot a sentinţei apelate, în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 7 mai 2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a respins ca fiind neutilă, neconcludentă şi nepertinentă soluţionării cauzei proba cu contraexpertiză construcţii solicitată de apelanta-pârâtă S.C. C. S.R.L.

Prin decizia nr. 309 din data de 13 iunie 2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de pârâta S.C. C. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1877 din data de 13 noiembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal, în contradictoriu cu reclamanţii A. şi B.; a schimbat, în parte, sentinţa atacată, în sensul că a redus cuantumul despăgubirilor admise la fond, de la 94.758,30 RON, la 35.520,30 RON, la care a rămas obligată apelanta-pârâtă; a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

Împotriva deciziei nr. 309 din data de 13 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă au declarat recurs reclamanţii A. şi B..

Totodată, pârâta S.C. C. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 309 din data de 13 iunie 2019 şi a încheierii de şedinţă din data de 7 mai 2019, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

Recurenţii-reclamanţi A. şi B. au invocat, în motivarea recursului formulat, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Cât priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., au apreciat că hotărârea pronunţată cuprinde motive contradictorii, întrucât, deşi instanţa de apel recunoaşte că S.C. C. S.R.L. trebuia să execute un sistem de canalizare ROE VAC la locuinţa recurenţilor-reclamanţi, aceasta a schimbat, fără aprobarea proprietarilor acest sistem de canalizare într-un sistem gravitaţional, care a fost executat greşit din punct de vedere tehnic, astfel că, în prezent, sistemul de canalizare constă într-o conductă legată la patru camine tehnice, care preia scurgerile celor 4 case şi le deversează într-un cămin tip fosă septică, ce trebuie golit prin vidanjare .

Au susţinut că a fost corectă soluţia primei instanţe, care a obligat pârâta la realizarea sistemului de canalizare ROE VAC pentru întreg cartierul şi a acordat despăgubiri, astfel încât, cu banii obţinuţi, recurenţii-reclamanţi să efectueze lucrările necesare de refacere a aşa zisului sistemului de canalizare existent (gravitational), astfel cum s-a reţinut şi în Raportul de Expertiză Tehnică Completare II, întocmit de expert D. .

În concluzie, au apreciat greşit argumentul instanţei de apel, că s-a fi impus pârâtei o dublă sancţiune, întrucât la acest moment, la faţa locului nu există nici un sistem de canalizare, nici ROE VAC, nici gravitaţional, aspect reţinut, de altfel, de instanţa de apel.

Dimpotrivă, au arătat că, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, sistemul de canalizare existent nu este funcţional, ci trebuie refăcut, până la efectuarea celui ROE VAC pentru întregul cartier.

Or, suma de 55001,30 RON, pe care instanţa de apel a redus-o din cuantumul despăgubirilor, reprezintă tocmai costul materialelor, lucrărilor şi manoperei necesare pentru rezolvarea temporară a sistemului de canalizare în sistem gravitational (care, aşa cum s-a arătat, nu este functional) şi nu costul realizării unui sistem de canalizare în sistem ROE VAC, care presupune realizarea unei staţii de colectare cu pompe de vid, conducte de legătura cu toate căminele din cartier, pompe de evacuare, vas de colectare ape uzate, detectoare de nivel, un panou de comandă, precum şi efectuarea unor cămine de colectare stradale, costurile fiind pe măsură, astfel că nu poate fi vorba de sancţionare dublă de către prima instanţă a pârâtei, cu atât mai mult cu cât, în anul 2015, recurentei-pârâte i s-a pus în vedere de către Garda Naţională de Mediu să finalizeze în termen de 24 de luni sistemul tip ROE VAC, însă nu l-a realizat nici până în prezent.

Au apreciat că, în acest context, subzistă şi motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanţa de apel pronunţând hotărârea cu încălcarea dispoziţiilor privitoare la răspunderea contractuală, întrucât recurenta-pârâtă şi-a încălcat angajamentele asumate prin antecontractul şi contractul de vânzare cumpărare - construire locuinţe şi prin avizele emise pentru realizarea locuinţelor.

În acelaşi sens, recurenţii-reclamanţi au considerat că instanţa de apel a aplicat greşit şi prevederile H.G. nr. 1213/2006 privind stabilirea procedurii cadru de evaluare a impactului asupra mediului şi pentru aprobarea listei proiectelor publice sau private supuse acestei proceduri, întrucât recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. a obţinut Avizul de Mediu nr. PH-6 din data de 12 februarie 2008 în baza acestui act normativ, fiind specificat un sistem de canalizare prin vacumare în sistem ROE VAC.

Revenind la motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au precizat că anumite obligaţii băneşti au fost stabilite în mod eronat în sarcina apelantei, deoarece acestea nu au fost asumate contractual, astfel că hotărârea instanţei de apel cuprinde motive străine de natura cauzei.

Contrar susţinerii instanţei de apel, în sensul că, în contractul de vânzare cumpărare nu ar fi prevăzută obligaţia plantării unor pomi, recurenţii-reclamanţi au arătat că în Anexa 1 - Specificatii tehnice casă tip E - Mansardabil a Antecontractului de vânzare cumpărare, la pct. 17 lit. c) se prevede:

"plantarea unor pomi".

Mai mult decât atât, au susţinut că denumirea "Ansamblu Rezidenţial" presupune existenţa unor spaţii de depozitare, alei, parcuri, spaţii verzi, perdea de arbuşti la intrarea în cartier, benzi de accelerare şi decelerare, astfel cum se prevede şi în Regulamentul Ansamblului Rezidenţial.

În acest sens, au arătat că la pct. 3.1.7 din Antecontractul de vânzare-cumpărare semnat de părţi se prevede că promitentul cumpărător se angajează să suporte costurile lucrărilor de întreţinere a spaţiilor de depozitare, alei, parcuri, spaţii verzi, prin urmare, acestea trebuiau, mai întâi, realizate de recurenta-pârâtă, iar preţul stabilit pentru imobilul achiziţionat s-a raportat la faptul că locuinţa se află într-un ansamblu rezidenţial.

A mai precizat că în mod greşit a reţinut instanţa de apel că lipseşte reţeaua de alimentare cu apă pentru consum menajer şi incendiu, în realitate fiind vorba de lipsa apei si rezervorului de apă pentru incendiu, care nu există, deşi au fost prevăzute în proiect.

Recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurenţii-reclamanţii A. şi B., solicitând respingerea recursului declarat de aceştia, ca nefondat şi obligarea recurenţilor-reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată.

Întâmpinarea formulată a fost comunicată recurenţilor-reclamanţi, care au formulat răspuns la întâmpinare.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, recurenţii-reclamanţi A. şi B. au formulat întâmpinare la recursul declarat de recurena-pârâtă S.C. C. S.R.L., invocând excepţia nulităţii acestei căi de atac. În subsidiar, au solicitat respingerea recursului declarat de recurenta-pârâtă, ca nefondat.

Întâmpinarea formulată a fost comunicată recurentei-pârâte, iar aceasta nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor.

Prin încheierea din 6 martie 2020, a fost analizat raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, s-a dispus comunicarea raportului către părţi şi s-a pus în vedere acestora că au posibilitatea să depună în scris puncte de vedere în termen de 10 zile de la data comunicării, asupra raportului întocmit.

Recurenţii-reclamanţi au depus un punct de vedere asupra raportului întocmit, prin care a reiterat excepţia nulităţii recursului declarat de pârâtă şi a solicitat admiterea în principiu a recursului său.

Prin decizia nr. 1195 din 26 iunie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis excepţia nulităţii recursului declarat de recurenta-pârâtă şi a anulat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 309 din 13 iunie 2019 şi încheierii din 7 mai 2019 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă; a admis în principiu recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva aceleiaşi decizii şi a stabilit termen pentru soluţionarea recursului la data de 23 septembrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

Cu titlu preliminar este necesar a fi subliniat că recursul reprezintă o cale de atac extraordinară a cărui trăsătură esenţială este înscrisă în partea introductivă a art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., anume aceea că permite realizarea unui control judiciar limitat la aspectele de nelegalitate (a deciziei atacate pe această cale) care sunt susceptibile de încadrare în cazurile de casare reglementate prin pct. 1-8 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Astfel, instanţa de recurs nu poate analiza aspecte pe care părţile ce promovează această cale de atac înţeleg să le invoce cu depăşirea limitelor în care este permis controlul judiciar, respectiv acele critici care tind a reliefa greşita interpretare a probelor sau lipsa de temeinicie a judecăţii realizate de instanţa ierarhic inferioară.

Având în vedere aceste rigori legale ce se impun în judecata recursului, Înalta Curte constată că nu pot forma suportul unei analize, în această etapă procesuală, criticile expuse de recurenţii-reclamanţi cu privire la modul în care instanţa de apel a analizat probele (înscrisurile) şi cele referitoare la situaţia de fapt stabilită în urma acestei analize a probatoriului administrat în etapele procesuale anterioare.

Se constată că recurenţii au invocat incidenţa în cauză a motivului de nelegalitate reglementat prin art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., normă care se referă la situaţia "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei." Acest motiv vizează, prin conţinutul său, nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) pct. b) teza ultimă din C. proc. civ.

În susţinerea acestui motiv de recurs recurenţii-reclamanţi arată că, printr-o motivare contradictorie, instanţa de apel a apreciat eronat că pârâtei i s-ar fi impus o dublă sancţiune, întrucât la acest moment, la faţa locului nu există niciun sistem de canalizare, nici ROE VAC, nici gravitaţional, iar suma de 55001,30 RON, pe care instanţa de apel a redus-o din cuantumul despăgubirilor, reprezintă tocmai costul materialelor, lucrărilor şi manoperei necesare pentru rezolvarea temporară a sistemului de canalizare în sistem gravitaţional (care, aşa cum s-a arătat, nu este functional) şi nu costul realizării unui sistem de canalizare în sistem ROE VAC.

Art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. impune ca hotărârea, în considerente, să menţioneze obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinute de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Procedând la verificarea îndeplinirii acestei obligaţii de către instanţa de apel, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de apel este temeinic motivată, atât în fapt, cât şi în drept.

Astfel, deşi în ceea ce priveşte situaţia de fapt, instanţa de apel a confirmat că tot ceea ce a reţinut prima instanţă corespunde realităţii, în privinţa interpretării capătului accesoriu al acţiunii, instanţa de apel a constatat că în mod greşit tribunalul a obligat la despăgubiri intimata-pârâtă pentru realizarea aceluiaşi sistem de canalizare prin vacuumare în sistem ROE VAC, context în care a reţinut corect că nu este vorba de o obligaţie alternativă, astfel că pârâta nu putea fi obligată atât la edificarea canalizării prin vacuum în sistem ROE VAC cu integrare în sistemul de canalizare cartier, cât şi la plata costului acestei realizări tehnice a canalizării, fiind vorba de o obligaţie dublă, atât în natură cât şi prin echivalent bănesc.

Contrar susţinerilor recurenţilor-reclamanţi, Înalta Curte constată că instanţa de apel şi-a expus argumentat raţionamentul juridic şi a răspuns de o manieră logică şi coerentă aspectelor de fapt şi de drept supuse dezbaterii judiciare în apel, hotărârea recurată îndeplinind cerinţele impuse de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Printr-o altă critică subsumată motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au susţinut că instanţa de apel a apreciat în mod greşit că anumite obligaţii băneşti au fost stabilite în mod eronat în sarcina intimatei-pârâte, deoarece acestea nu au fost asumate contractual, astfel că hotărârea instanţei de apel cuprinde motive străine de natura cauzei.

Această critică nu poate fi reţinută, întrucât se constată că în cadrul verificării situaţiei de fapt stabilite de prima instanţă, instanţa de apel a reţinut că despăgubirile acordate au fost greşit calculate întrucât în cuantumul acestora au fost incluse în sarcina pârâtei şi obligaţii băneşti care nu au fost stabilite prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat de părţi.

Înalta Curte apreciază că această argumentare respectă structura raţionamentului logico-juridic, iar succesiunea argumentelor curţii de apel este aptă să demonstreze concluzia cu privire la valoarea despăgubirilor reale şi certe, fiind excluse lucrările şi obligaţiile care nu au fost contractate bilateral cu reclamanţii, neavând la bază un temei legal şi care nu afectau în mod direct locuinţa acestora.

De fapt, aceste critici tind să combată constatări de fapt ale instanţei de apel şi au vocaţia de a repune în discuţie chestiuni de fapt rezultate din interpretarea probelor administrate, astfel că instanţa de recurs nu poate trece la examinarea temeiniciei lor.

Ca urmare, faţă de argumentele anterior prezentate nu se poate reţine o contradicţie între considerentele expuse în justificarea raţionamentului instanţei de control judiciar sau o motivare străină de natura cauzei, situaţie care exclude incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ.

Recurenţii-reclamanţi au invocat incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât consideră că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile privitoare la răspunderea contractuală, deoarece intimata-pârâtă şi-a încălcat angajamentele asumate prin antecontractul şi contractul de vânzare cumpărare - construire locuinţe şi prin avizele emise pentru realizarea locuinţelor, aplicând greşit şi prevederile H.G. nr. 1213/2006 privind stabilirea procedurii cadru de evaluare a impactului asupra mediului şi pentru aprobarea listei proiectelor publice sau private supuse acestei proceduri.

Deşi invocă motivul de casare evocat, critica privind greşita aplicare de către instanţa de apel a dispoziţiilor legale, inclusiv a clauzelor din contractul de vânzare-cumpărare, la situaţia de fapt dovedită prin probe concludente şi necontestate, cu valoare autentică, se referă la o restabilire a situaţiei de fapt şi vizează netemeinicia deciziei recurate, invocându-se doar formal încălcarea unor norme legale.

Referitor la încălcarea normelor din H.G. nr. 1213/2006 privind stabilirea procedurii cadru de evaluare a impactului asupra mediului şi pentru aprobarea listei proiectelor publice sau private supuse acestei proceduri, recurenţii-reclamanţi nu indică în concret normele din H.G. încălcate şi modalitatea în care nu au fost respectate, astfel că această susţinere nu reprezintă o critică de nelegalitate a deciziei recurate.

Aşa fiind, nu pot fi analizate celelalte susţineri de fapt din motivele de recurs, întrucât acestea nu pot fi obiect valabil al recursului, dat fiind că recursul este o cale extraordinară de atac prin care se realizează exclusiv un control judiciar de legalitate, pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, în baza criticilor susceptibile de încadrare în oricare dintre ipotezele de casare.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţi, în cauză nefiind întrunite niciuna dintre ipotezele de nelegalitate invocate de acestea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei nr. 309 din 13 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2020.