Borrowers’ recourse against annulment ruling held inadmissible; bank prevails in CHF loan dispute

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu, secţia Civilă la 21 septembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanţii A. şi B. le-au chemat în judecată pe pârâtele C. S.A. şi C. S.A.- AGENŢIA TÂRGU-JIU, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa:

1. să constate nulitatea absolută a clauzelor de risc valutar stipulate la art. 5 pct. 5.1 şi 5.2 din contractul de credit nr. x din 7 iunie 2007;

2. să dispună stabilizarea cursului de schimb valutar CHF/leu pentru efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, pe toată perioada contractuală;

3. să le oblige pe pârâte la restituirea diferenţelor de curs valutar;

4. să le oblige pe pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile din Legea nr. 193/2000, Legea nr. 296/2004, Regulamentul B.N.R. nr. 4/2005 şi art. 966-970 C. civ. din 1864.

Prin sentinţa civilă nr. 2404/2017 din 24 martie 2017, Judecătoria Târgu-Jiu a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtele C. S.A. şi C. S.A. - AGENŢIA TÂRGU-JIU.

Împotriva sentinţei primei instanţe au declarat apel reclamanţii.

Prin decizia nr. 597/2017 din 25 septembrie 2017, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de apelanţii-reclamanţi A. şi B. împotriva sentinţei primei instanţe, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că: a admis acţiunea; a constatat caracterul abuziv al clauzelor stipulate la art. 5 pct. 5.1 şi 5.2 din contractul de credit nr. x din 7 iunie 2007; a dispus îngheţarea cursului de schimb valutar CHF/leu şi efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit la valoarea de la data închierii contractului pe întreaga perioadă de valabilitate a acestuia urmând ca intimatele să restituie apelanţilor sumele plătite în plus cu dobânda legală aferentă de la data fiecărei reţineri la data restituirii. Totodată, a obligat intimatele la 4.700 RON cheltuieli de judecată în apel către apelanţi.

Împotriva deciziei instanţei de apel, C. S.A. a declarat recurs.

Cererea de recurs a fost înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de către Tribunalul Gorj - prin intermediul Curţii de Apel Craiova, fiind înregistrată la 19 ianuarie 2018, sub nr. x/2016.

Prin decizia nr. 1076 din 22 martie 2018, instanţa supremă a admis excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta C. S.A. BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 597/2017 din 25 septembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Dosarul, astfel declinat, a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, la 28 iunie 2018, sub acelaşi număr de dosar.

Prin decizia nr. 327/2018 din 2 octombrie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a admis recursul declarat de pârâta C. S.A. împotriva deciziei instanţei de apel, pe care casat-o şi, în urrna rejudecării, a respins apelul ca nefondat. Totodată, a constatat ca fiind desfiinţate de drept actele de executare emise în dosarul de executare nr. 1529/2017 al B.E.J. D., obligând pe intimaţii-reclamanţi A. şi B. la plata către recurenta-pârâtă C. S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 100 RON.

Împotriva deciziei instanţei de recurs, A. şi B. au formulat contestaţie în anulare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă la 16 noiembrie 2018, sub nr. x/2018.

Prin decizia nr. 122/2019 din 6 martie 2019, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B. împotriva deciziei instanţei de recurs.

Împotriva deciziei instanţei de retractare, A. şi B. au formulat o cerere intitulată "apel", prin care au solicitat să se dispună schimbarea deciziei atacate, în sensul de a fi respins recursul, în principal, ca inadmisibil, iar, în subsidiar, ca nefondat, cu menţinerea deciziei civile nr. 597/2017 din 25 septembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Gorj, ca temeinică şi legală.

În motivare, autorii căii de atac au formulat critici care vizează, în realitate, decizia instanţei de recurs, solicitând a se avea în vedere că, faţă de cele statuate prin decizia Curţii Constituţionale nr. 454 din 4 iulie 2018 publicată în Monitorul Oficial nr. 836 din 1 octombrie 2018, în mod greşit, excepţia inadmisibilităţii recursului a fost respinsă.

Totodată, în susţinerea inadmisibilităţii recursului promovat de intimata C. S.A. BUCUREŞTI, autorii prezentului demers judiciar invocă şi faptul că, prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018 şi publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 609 din 17 iulie 2018, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

La 18 iunie 2019, cererea intitulată "apel" a fost comunicată intimatelor C. S.A. BUCUREŞTI şi C. S.A. AGENŢIA TÂRGU-JIU, aşa cum atestă dovezile de înmânare aflate la dosar.

La 11 iulie 2019, intimata C. S.A. BUCUREŞTI a depus la dosar, în termen legal, întâmpinare, prin care a solicitat, pe cale de excepţie, respingerea apelului, ca inadmisibil, iar, pe fond, respingerea acestuia, ca nefondat, cu menţinerea deciziei nr. 122/2019 ca legală şi temeinică.

Întâmpinarea a fost comunicată autorilor căii de atac la 22 iulie 2019, aşa cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosar, nefiind formulat un răspuns la aceasta.

Întrucât dosarul a fost înregistrat ca recurs, prin rezoluţia din 8 august 2019, s-a dispus, în baza art. XVII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, coroborat cu art. 493 alin. (2) C. proc. civ., întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., prin încheierea din 19 mai 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus comunicarea raportului către părţi, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) din Cod.

Raportul a fost comunicat părţilor la 25 mai 2020, conform dovezilor de comunicare aflate la dosarul de recurs.

La 2 iunie 2020, recurenţii A. şi B. şi-au exprimat poziţia procesuală prin formularea unui punct de vedere cu privire la raport.

Manifestând dezacord faţă de concluziile raportului comunicat, recurenţii arată că principala critică formulată vizează faptul că instanţa a soluţionat o cauză în condiţiile în care aceasta ar fi avut obligaţia să suspende judecarea acelei pricini până la soluţionarea de către C.J.U.E. a cauzei C-81/2019, conform art. 431 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Totodată, autorii prezentului demers judiciar consideră că se impune suspendarea facultativă a dosarului în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluţionarea cauzei C-81/2019 aflate pe rolul C.J.U.E.

Ulterior, la data de 13 iulie 2020, recurenţii A. şi B. au transmis la dosar o altă corespondenţă formulată faţă de raportul întocmit şi comunicat, de această dată, în contextul pronunţării cauzei C-81/19, arătând că, la data încheierii contractului de creditare, exista Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii, în baza căreia A.N.P.C. a somat E. de practici comerciale incorecte.

Aceştia învederează şi faptul că, la data de 6 februarie 2020, Înalta Curte s-a pronunţat în Dosarul nr. x/2015 (în realitate, dosarul având numărul x/2015, aflat pe rolul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), în sensul respingerii recursului C., arătând că, în calitate de consumatori, se regăsesc în situaţia mai sus expusă, motiv pentru care, instanţa supremă ar trebui să ţină cont de Legea nr. 363/2007, în forma la care aceasta exista la data când a fost încheiat contractul între cele două părţi şi nu cea actualizată în 2019.

Prin rezoluţia din 21 iulie 2020, s-a stabilit termen în vederea examinării recursului, la data de 22 septembrie 2020, în complet de filtru.

La termenul din 22 septembrie 2020, Înalta Curte a luat cauza în pronunţare cu privire la inadmisibilitatea recursului, reţinută prin raportul întocmit în cauză.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Aşadar, legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de lege, neputând fi folosite alte mijloace procedurale în scopul obţinerii reformării sau retractării unei hotărâri judecătoreşti.

Totodată, legalitatea căilor de atac este, în egală măsură, atât un principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, republicată, stipulând în sensul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii, cât şi un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Cu referire la litigiul pendinte, Înalta Curte are în vedere faptul că hotărârea împotriva căreia autorii prezentului demers judiciar s-au îndreptat vizează o decizie pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă în soluţionarea unei contestaţii în anulare formulate de aceiaşi autori împotriva unei decizii pronunţate în recurs.

Având în vedere că art. 508 alin. (4) C. proc. civ. prevede că hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată, în cele ce urmează, va fi analizat în ce măsură autorii prezentului demers judiciar aveau deschisă calea extraodinară de atac a recursului în condiţiile în care hotărârea pronunţată în contestaţie în anulare, respectiv, decizia nr. 122/2019 din 6 martie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, este o decizie definitivă, fiind pronunţată împotriva deciziei nr. 327/2018 din 2 octombrie 2018, prin care Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a admis recursul declarat de apelanta-pârâtă C. S.A.

Întrucât decizia nr. 327/2018 din 2 octombrie 2018 împotriva căreia a fost exercitată contestaţie în anulare nu avea deschisă calea de atac a recursului, rezultă că nici decizia nr. 122/2019 din 6 martie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, pronunţată în contestaţie în anulare, nu are deschisă o atare cale de atac, astfel încât recursul exercitat împotriva unei asemenea decizii este inadmisibil.

Mai mult decât atât, întrucât autorii prezentului demers judiciar pun în discuţie însăşi admisibilitatea recursului declarat de apelanta-pârâtă C. S.A., admis prin decizia nr. 327/2018 din 2 octombrie 2018, instanţa supremă reţine că, în această etapă procesuală, nu mai poate fi pusă în discuţie o eventuală inadmisibilitate a recursului soluţionat prin decizia mai sus amintită, cu atât mai mult cu cât, potrivit documentelor aflate la dosarul cauzei şi a celor consemnate de instanţa de recurs, intimaţii, autori ai prezentului demers judiciar, nu numai că nu au invocat o astfel de excepţie, dar nu au depus nici măcar întâmpinare la recursul formulat de C. S.A. împotriva deciziei din apel, aspect reţinut atât de instanţa de recurs, cât şi de Curtea de Apel - Craiova, secţia a II-a Civilă cu prilejul soluţionării contestaţiei în anulare, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2018

Mai mult decât atât, în ceea ce priveşte admisibilitatea recursului declarat de pârâta C. S.A., instanţa supremă are în vedere că, prin Decizia nr. 874/2018 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din C. proc. civ., în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., cu referire la sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", precum şi a prevederilor art. 521 alin. (3) din C. proc. civ., instanţa de control constituţional a reţinut la paragraful 85 că, " . . . . . . . . . .indiferent de data începerii procesului, în privinţa exercitării căii de atac a recursului, urmează a se aplica cele statuate în considerentul 32 al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, în sensul că toate hotărârile pronunţate după data publicării acestei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, sunt supuse recursului".

Prin urmare, fiind o decizie pronunţată într-o cerere evaluabilă în bani, pronunţată ulterior datei de 20 iulie 2017, la care a fost publicată Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 în Monitorul Oficial, rezultă că decizia nr. 597/2017 din 25 septembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă era susceptibilă de calea extraordinară de atac a recursului, exercitată de pârâta C. S.A.

Cum decizia instanţei de recurs este definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., rezultă că şi decizia instanţei de retractare are acelaşi caracter, conform art. 508 alin. (4) C. proc. civ.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării, rezultă că decizia nr. 122/2019 din 6 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, nu poate forma obiectul căilor de atac de reformare, nefiind susceptibilă de a fi atacată cu apel şi nici cu recurs.

Prin urmare, în condiţiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate în principiu la care se referă art. 483 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în raport de prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenţii-contestatori B. şi A. împotriva deciziei nr. 122/2019 din 6 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii-contestatori B. şi A. împotriva deciziei nr. 122/2019 din 6 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 septembrie 2020.