Appeal against annulment of recusal motion for lack of stamp duty declared inadmissible as unfiled

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 12 mai 2015 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă sub nr. x/2015, petentul A. a învestit instanţa cu o cerere intitulată "petiţie", semnată de acesta în nume propriu.

Prin încheierea din 18 ianuarie 2016 pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a-IV-a Civilă a anulat cererea de chemare în judecată, în temeiul art. 200 alin. (4) C. proc. civ., reţinându-se că, în cauză, nu se poate decela, printre elementele furnizate de petent, nici cadrul procesual pasiv, obiectul cererii cu care a fost învestit tribunalul şi nici temeiul juridic al acţiunii. Prin urmare, Tribunalul Bucureşti, secţia a-IV-a Civilă a apreciat că nu poate stabili cu ce fel de acţiune a fost învestit.

Împotriva acestei încheieri, B. a declarat recurs, fiind menţionat că se declară recurs şi împotriva tuturor hotărârilor pronunţate în acest dosar.

Calea de atac a fost înregistrată la 15 februarie 2016, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a Civilă, sub acelaşi număr de dosar.

Prin încheierea din 17 iunie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a Civilă a luat act de anularea ca netimbrată a cererii de strămutare a prezentei pricini formulată de petenta B., conform încheierii nr. 1123 din 19 mai 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I Civilă în dosarul nr. x/2016.

Prin încheierea din 24 iunie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a Civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a dispus suspendarea cauzei pentru lipsa părţilor, având în vedere că niciuna din părţi nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Împotriva acestei încheieri, B. - prin reprezentant A. a formulat recurs, în argumentarea căruia au fost detaliate mai multe acte normative, fără a se arăta care este relevanţa acestora în raport cu soluţia atacată, respectiv cea de suspendare a judecării cauzei în conformitate cu prevederile art. 411 C. proc. civ.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, care a fost comunicat părţilor.

Deşi li s-a pus în vedere că au posibilitatea să depună în scris puncte de vedere în termen de 10 zile de la data comunicării, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., părţile nu au înţeles să îşi exercite acest drept, motiv pentru care, Înalta Curte a luat în examinare cu prioritate excepţia netimbrării recursului promovat de recurenta B. - prin reprezentant A., reţinând că recurenta B. - prin reprezentant A. nu a timbrat anticipat recursul, cu toate că acesteia i s-a comunicat obligaţia de plată a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 20 RON, conform dovezilor de înmânare aflate la dosar, obligaţie asupra căreia nu s-au conformat.

Aşadar, prin decizia nr. 1014 din 6 iunie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a anulat ca netimbrat recursul declarat de recurenta B. - prin reprezentant A. împotriva încheierii din 24 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Prin rezoluţia din 08 ianuarie 2018, Curtea, din oficiu, a dispus repunerea pe rol a cauzei şi acordarea unui termen de judecată la 19 ianuarie 2018, în vederea discutării excepţiei perimării.

În şedinţa din 19 ianuarie 2018, Curtea a dispus acordarea unui nou termen de judecată, în vederea timbrării cererii de recuzare formulată de recurentă.

Prin încheierea din 16 februarie 2018, s-a reţinut că cererea de recuzare introdusă împotriva celorlalţi judecători ai Curţii de Apel Bucureşti şi ai Tribunalului Bucureşti este inadmisibilă, cu excepţia cererii de recuzare a membrilor completului de judecată C18R, compus din doamnele judecător C., D. şi E. şi doamna grefier F..

Prin încheierea de cameră de consiliu din 1 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a Civilă în dosarul nr. x/2015, completul de judecată imediat următor 19R a anulată ca netimbrată cererea de recuzare mai sus amintită.

Ulterior, prin decizia civilă nr. 289R/2018 din 15 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a Civilă a constatat perimat recursul declarat de recurenta B. împotriva încheierii din 18 ianuarie 2016 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a Civilă în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimatul-petent A..

La 11 aprilie 2018, B. a declarat recurs împotriva încheierii din 1 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a Civilă în dosarul nr. x/2015.

Prin memoriul depus, autoarea căii de atac a susţinut că judecătorii recuzaţi erau incompatibili şi că ar fi încălcat dispoziţiile Constituţiei României şi ale tratatelor Uniunii Europene, fără să detalieze, în concret, în ce constă starea de incompatibilitate şi nici încălcarea legii supreme şi a tratatelor europene, indicând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3, 5, 7, 9 şi 10 C. proc. civ. de la 1865.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la 19 aprilie 2018, sub nr. x/2018.

Prin rezoluţia de primire a dosarului s-a constatat că cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţele impuse de prevederile art. 486 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., neavând anexată dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 de RON, conform art. 25 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013.

Urmare a celor constatate, prin adresa emisă la 26 aprilie 2018, comunicată la 2 mai 2018, Înalta Curte i-a pus în vedere recurentei să complinească lipsurile mai sus arătate, sub sancţiunea anulării cererii, obligaţie căreia aceasta nu s-a conformat.

Prin rezoluţia completului din 26 iunie 2018, s-a dispus, în baza art. XVII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, coroborat cu art. 493 alin. (2) C. proc. civ., întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., prin încheierea din 19 mai 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus comunicarea raportului, pentru a se depune punct de vedere, potrivit art. 493 alin. (4) din Cod.

Raportul a fost comunicat părţilor la 27 mai 2020, conform dovezilor de înmânare aflate la dosarul de recurs, fără ca vreuna din părţi să îşi exprime poziţia procesuală prin formularea unui punct de vedere cu privire la raport.

Prin rezoluţia din 21 iulie 2020, Completul de filtru nr. 5 a stabilit termen la 22 septembrie 2020, în vederea examinării recursului, în complet de filtru.

La termenul din 22 septembrie 2020, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare cu privire la excepţia netimbrării recursului, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţia netimbrării recursului invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, se constată că, în raport de data formulării acţiunii introductive, respectiv 12 mai 2015, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, iar nu cele ale C. proc. civ. adoptat în anul 1865, astfel cum a reţinut petenta care, în cuprinsul memoriului de recurs, a indicat dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. adoptat în anul 1865.

În cauză, obiectul căii extraordinare de atac pendinte vizează încheierea din 1 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a Civilă în dosarul nr. x/2015, prin care a fost anulată ca netimbrată cererea de recuzare formulată de recurenta B. în recursul declarat împotriva încheierii de şedinţă din 18 ianuarie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2015.

Se reţine că, în raport de cele mai sus-menţionate, recursul declarat în cauză împotriva încheierii din 1 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, prin care a fost respinsă, ca netimbrată, cererea de recuzare a membrilor unui complet, este supus obligaţiei de timbraj, în temeiul dispoziţiilor art. 25 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit căruia, "se taxează cu 20 RON cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, a recursului împotriva următoarelor hotărâri judecătoreşti: (...) c) hotărârile de anulare a cererii ca netimbrată, nesemnată sau pentru lipsa calităţii de reprezentant", taxă ce trebuia achitată anticipat, în raport de art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

În aplicarea acestor texte de lege, instanţa supremă constată că, prin adresa emisă la 26 aprilie 2018, comunicată la 2 mai 2018, recurentei i s-a pus în vedere, în procedura de filtrare a recursului, să complinească lipsurile mai sus arătate, respectiv, să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 de RON, sub sancţiunea anulării cererii, obligaţie căreia aceasta nu s-a conformat.

Mai mult decât atât, Înalta Curte reţine că, prin raportul întocmit şi comunicat recurentei la data de 27 mai 2020, s-a consemnat şi faptul că recursul nu îndeplineşte condiţiile extrinseci prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., nefiind timbrat cu taxa judiciară de timbru de 20 de RON.

Prin urmare, recurenta B. a luat cunoştinţă de obligaţia de a depune la dosar dovada plăţii taxei judiciare de timbru în cuantumul legal datorat, sub sancţiunea anulării recursului.

În altă ordine de idei, Înalta Curte constată că, în cauză, nu este aplicabilă nicio dispoziţie legală exoneratoare de la plata taxei judiciare de timbru raportat la obiectul cererii formulate sau la calitatea părţii recurente, dispoziţiile legale la care face referire recurenta, ca temei al unei eventuale scutiri de la plata taxei judiciare de timbru, neavând relevanţă în cauză.

Astfel, argumentele invocate de recurentă, în sensul că recursul său este scutit de la plata taxei de timbru conform Decretului-Lege nr. 1699/1927, nu poate fi reţinut, deoarece acest act normativ nu poate produce, în prezent, efecte juridice în cauză, fiind căzut în desuetudine.

De asemenea, nu au relevanţă în cauză, în privinţa stabilirii taxei judiciare de timbru, Legea nr. 116/2002 privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale, O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, Directiva nr. 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică şi nici Directiva nr. 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă.

În consecinţă, faţă de faptul că taxa de timbru nu a fost achitată până la termenul de judecată acordat în cauză, iar partea nu a făcut cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru sau o cerere de facilităţi sub formă de reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate, în condiţiile O.U.G. nr. 80/2013, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 197 C. proc. civ., potrivit cărora "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii", prin raportare la art. 494 C. proc. civ., în temeiul cărora "Dispoziţiile de procedură privind judecata în prima instanţă şi în apel se aplică şi în recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secţiune".

În consecinţă, în raport de dispoziţiile legale mai sus arătate, devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 486 alin. (3) teza I raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta B. împotriva încheierii din 1 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta B. împotriva încheierii din 1 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2015.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 septembrie 2020.