Loss of interest extinguishing appeal against procedural suspension order following resumption and final resolution of underlying pension recalculation case

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acţiunea de asigurări sociale înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia I Civilă, la 22 februarie 2018, sub nr. x/2018 şi, ulterior, precizată, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara, solicitând a se dispune obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei în favoarea reclamantului începând cu data de 01.01.2016, prin care să se majoreze punctajul mediu anual cu 50 % pentru perioada în care reclamantul şi-a desfăşurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupa I de muncă sau în condiţii speciale, cu determinarea la calculul punctajului mediu anual prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 20 de ani întrucât acesta este stagiul avut în vedere şi existent la momentul ieşirii la pensie al reclamantului şi stabilirii drepturilor de pensie. De asemenea, a solicitat şi obligarea pârâtei la plata diferenţelor ce i se cuvin cu titlul de drepturi de pensie, ca urmare a recalculării, începând cu data de 01.01.2016, cu cheltuieli de judecată.

În drept, s-au invocat prevederile din Legea nr. 192/2015 şi Legea nr. 263/2010.

Prin sentinţa civilă nr. 668/2018 din 24 mai 2018, Tribunalul Hunedoara a admis acţiunea formulată şi precizată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara.

A obligat pe pârâtă să-i emită reclamantului o decizie de recalculare a drepturilor de pensie prin care să acorde majorarea cu 50% a punctajului anual realizat pentru întreaga perioadă de activitate desfăşurată în locuri de muncă încadrate în grupa I de muncă şi în condiţii speciale şi să determine punctajul mediu anual cu utilizarea stagiului complet de cotizare de 20 de ani, începând cu data de 01.01.2016.

A obligat pe pârâtă să plătească reclamantului diferenţele de pensie, astfel rezultate, începând cu aceeaşi dată.

A obligat pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 500 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei primei instanţe, Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara a declarat apel, prin care a formulat critici de netemeinicie şi nelegalitate.

Prin încheierea din 13 decembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a suspendat judecata cauzei conform art. 520 alin. (4) C. proc. civ. şi a trimis dosarul în Arhivă, în nelucrare, până la publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 81/27.11.2018 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în dosarul nr. x/2018.

Împotriva încheierii de suspendare a judecăţii, A. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac şi casarea încheierii atacate, motivat de faptul că, în mod eronat, s-a reţinut că deciziile (nr. 69/2018 şi 81/2018) pronunţate de Î.C.C.J. în dosarele x/2018 şi y/2018 vizând dezlegarea unor chestiuni de drept au relevanţă în cauză, întrucât, deciziile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu sunt aplicabile în speţă, situaţia recurentului fiind diferită de cea care a constituit situaţia premisă în sesizarea Î.C.C.J.

Recurentul susţine, în esenţă, că aceste decizii reglementează aplicabilitatea art. 1691 din Legea nr. 263/2010 cu referire expresă la situaţiile în care drepturile de pensie s-au născut în baza Legii nr. 3/1977, act normativ care are un conţinut diferit de cel al Legii nr. 19/2000.

În drept, nu au fost indicate motivele de casare pe care se întemeiază recursul.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă în data de 08 aprilie 2019, sub nr. x/2018/a1.

Prin rezoluţia de primire a dosarului, s-a constatat că recurentul nu a precizat dacă este sau nu de acord cu soluţionarea căii extraordinare de atac a recursului în completul de filtru, în eventualitatea în care aceasta ar fi admisibilă în principiu, motiv pentru care, prin adresa emisă la 11 aprilie 2019, comunicată la sediul reprezentantului convenţional al recurentului la 16 aprilie 2019, Înalta Curte a solicitat acestuia să menţioneze dacă este sau nu de acord cu soluţionarea căii extraordinare de atac exercitate în completul de filtru, în eventualitatea în care aceasta ar fi admisibilă în principiu, solicitare căreia, însă, recurentul nu i-a dat curs.

La 9 mai 2019, cu respectarea termenului legal, intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Întâmpinarea a fost comunicată la sediul reprezentantului convenţional al recurentului-pârât la 20 mai 2019, fără ca acesta să formuleze răspuns la întâmpinare.

Prin rezoluţia completului din 05 iunie 2019, s-a dispus, în baza art. XVII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, coroborat cu art. 493 alin. (2) C. proc. civ., întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., prin încheierea din 19 mai 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus comunicarea raportului către părţi, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, potrivit art. 493 alin. (4) din Cod.

Raportul a fost comunicat părţilor, conform dovezilor de comunicare aflate la dosarul de recurs.

Faţă de raportul comunicat, doar intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara şi-a exprimat poziţia procesuală prin formularea unui punct de vedere cu privire la raport, susţinând faptul că recursul este lipsit de interes în condiţiile repunerii pe rol a cauzei şi judecării apelului, intimata apreciind, astfel, că recursul este inadmisibil.

Prin rezoluţia din 21 iulie 2020, Completul de filtru nr. 5 a stabilit termen la 22 septembrie 2020, în vederea examinării recursului, în complet de filtru.

La termenul din 22 septembrie 2020, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare cu privire la excepţia lipsei de interes a recursului, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Examinând cu prioritate excepţia lipsei de interes invocată din oficiu, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul are ca obiect încheierea din 13 decembrie 2018, prin care Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a dispus, în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ., suspendarea judecării apelului ce făcea obiectul dosarului nr. x/2018, temeiul de drept în baza căruia instanţa de apel a dispus suspendarea judecării cauzei reglementând un caz de suspendare facultativă.

Potrivit dispoziţiilor art. 414 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.:

(1) Asupra suspendării judecării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanţa ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă.

(2) Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului."

În speţă, potrivit verificărilor efectuate, recursul a fost formulat la data de 3 aprilie 2019, dată la care, judecata apelului formulat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara împotriva sentinţei civile nr. 668/2018 din 24 mai 2018, pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia I Civilă, era suspendată.

Totodată, procedând, din oficiu, la verificarea stadiului soluţionării cauzei astfel suspendate, Înalta Curte constată că, în dosarul în care a fost pronunţată încheierea recurată, a fost reluată judecata, fiind admis apelul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara şi schimbată în tot sentinţa civilă nr. 668/24.05.2018 a Tribunalului Hunedoara, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamant, prin decizia civilă nr. 874/2019 din 13 iunie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, rămasă definitivă la data pronunţării, conform evidenţelor din sistemul informatizat al instanţelor judecătoreşti.

Potrivit art. 458 C. proc. civ. "Căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au şi alte organe sau persoane."

Aşadar, una dintre condiţiile de exercitare a acţiunii civile în vederea protecţiei dreptului subiectiv este şi aceea ca titularul ei să justifice, printre altele, un interes actual, determinat şi legitim, condiţie ce subzistă şi în cazul exercitării căilor de atac.

Mai mult decât atât, Înalta Curte are în vedere şi considerentele Deciziei nr. 2/2017 privind interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 414 alin. (1) teza I din C. proc. civ., pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial la 10 martie 2017, în care s-a reţinut că " . . . . . . . . . .voinţa legiuitorului de a reglementa expres o cale de atac împotriva încheierii de suspendare a cursului procesului este justificată de necesitatea de a supune cenzurii instanţei superioare orice prelungire de natură a afecta termenul rezonabil de soluţionare a cauzei, componentă a dreptului la un proces echitabil, la care face referire art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale. Prin încheierea de suspendare a judecăţii, instanţa nu se dezînvesteşte de soluţionarea pricinii, dar procesul rămâne în nelucrare, ceea ce influenţează cursul normal al judecăţii, iar efectele suspendării se răsfrâng asupra părţilor în litigiu".

Întrucât scopul în care legiuitorul a prevăzut posibilitatea exercitării acestei căi extraordinare de atac împotriva încheierilor de suspendare constă în acela de a supune cenzurii instanţei superioare orice prelungire de natură a afecta termenul rezonabil de soluţionare a cauzei, fiind limitat doar sub acest aspect, o analiză pe fond a unui astfel de recurs s-ar fi impus numai în situaţia în care, la momentul soluţionării căii extraordinare de atac, cauza era în acelaşi stadiu, suspendată.

În caz contrar, aşa cum este cel al litigiului pendinte, orice soluţie ar fi fost pronunţată în recurs, şi, cu precădere, o soluţie de admitere a recursului, ar fi fost nu numai în contradicţie cu cele mai sus arătate, ci şi total inutilă cauzei suspendate, având în vedere că o decizie de admitere a recursului ar fi antrenat, în mod firesc, casarea încheierii recurate, cu consecinţa repunerii cauzei pe rol.

Or, dat fiind faptul că, între timp, cauza din apel a fost repusă pe rol şi soluţionată la 13 iunie 2019, calea extraordinară de atac exercitată împotriva încheierii de suspendare a judecăţii apelului a rămas fără interes, conform dispoziţiilor legale menţionate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca rămas fără interes recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 13 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca rămas fără interes recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 13 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 septembrie 2020.