Judicial liquidator's recourse inadmissible; tax authority prevails, appellate ruling on deregistration stands final.

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 12 octombrie 2017 pe rolul Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017, reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt, în numele şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, în contradictoriu cu A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.. şi Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Olt, a formulat plângere împotriva rezoluţiei nr. 9930 din 21 septembrie 2017 a directorului Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Olt, solicitând desfiinţarea acesteia şi înlăturarea din Registrul Comerţului a menţiunii privind radierea operatorului economic A. S.R.L.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 6 alin. (3) - (5) din O.U.G. nr. 116/2009.

Prin sentinţa nr. 756/2017 din 13 decembrie 2017, Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins plângerea ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii sus-menţionate, reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt, în numele şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, a declarat apel.

Prin decizia nr. 206/2018 din 28 februarie 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat şi a schimbat în tot sentinţa atacată, în sensul că a anulat rezoluţia nr. 9930 din 21 septembrie 2017 pronunţată de directorul O.R.C. de pe lângă Tribunalul Olt şi a înlăturat din evidenţele Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Olt menţiunea privind radierea A. S.R.L.

Împotriva deciziei evocate, a declarat recurs B.., în calitate de lichidator judiciar al A. S.R.L., solicitând casarea în întregime a acesteia şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

În memoriul depus la dosar, recurenta a indicat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., susţinând astfel că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, precum şi faptul că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În motivare, recurenta a prezentat istoricul litigiului, după care a susţinut că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea art. 253 alin. (3) şi art. 260 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 31/1990 republicată.

În dezvoltarea susţinerilor formulate, autoarea recursului a reprodus textele legale pretins a fi fost încălcate, criticile formulate vizând în mare parte situaţia de fapt în cauză şi interpretarea probelor de către instanţa de apel, exprimându-şi de fapt nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată.

La 15 iunie 2018, cererea de recurs a fost comunicată intimatei-reclamante şi intimatului Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Olt, aşa cum confirmă dovezile de înmânare aflate la dosar.

La 10 iulie 2018, intimata-reclamantă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt, în numele şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova a depus la dosar, în termen legal, întâmpinare, prin care a solicitat în principal, respingerea recursului ca inadmisibil.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei, care nu a formulat răspuns la aceasta.

Prin rezoluţia completului din 10 august 2018, s-a dispus, în baza art. XVII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, coroborat cu art. 493 alin. (2) C. proc. civ., întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., prin încheierea din 19 mai 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus comunicarea raportului către părţi, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) din Cod.

Raportul a fost comunicat părţilor la 25 mai 2020, respectiv, la 26 mai 2020, conform dovezilor de comunicare aflate la dosarul de recurs.

La 27 mai 2020, intimata-pârâtă Oficiul Naţional al Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Olt şi-a exprimat poziţia procesuală prin formularea unui punct de vedere cu privire la raport, solicitând instanţei să respingă recursul formulat, ca inadmisibil.

Prin rezoluţia din 21 iulie 2020, Completul de filtru nr. 5 a stabilit termen în vederea examinării recursului, la data de 22 septembrie 2020.

La termenul din 22 septembrie 2020, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare cu privire la excepţia inadmisibilităţii recursului, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare, Înalta Curte reţine următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Aşadar, legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de lege, neputând fi folosite alte mijloace procedurale în scopul obţinerii reformării sau retractării unei hotărâri judecătoreşti.

Totodată, legalitatea căilor de atac este, în egală măsură, atât un principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, republicată, stipulând în sensul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii, cât şi un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Cu referire la litigiul pendinte, Înalta Curte are în vedere faptul că acţiunea introductivă are ca obiect plângerea împotriva rezoluţiei nr. 9930 din 21 septembrie 2017, emisă de Directorul Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Olt, prin care s-a solicitat desfiinţarea acestei rezoluţii şi înlăturarea menţiunii din registrul comerţului privind radierea societăţii A. S.R.L.

Potrivit art. 6 alin. (3) teza I din O.U.G. nr. 116/2009, "împotriva rezoluţiei directorului şi/sau persoanei sau persoanelor desemnate se poate formula plângere în termen de 15 zile de la pronunţare, pentru părţi, şi de la data publicării actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, respectiv Partea a VII-a, pentru orice altă persoană interesată".

Conform art. 6 alin. (7) din O.U.G. nr. 116/2009, "hotărârea pronunţată în soluţionarea plângerii este executorie şi este supusă numai recursului".

Textele de lege anterior evocate reglementează reguli de procedură în materia cererilor întemeiate pe dispoziţiile O.U.G. nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului.

Având în vedere că O.U.G. nr. 116/2009 a fost adoptată la momentul la care era în vigoare C. proc. civ. din 1865, iar plângerea a fost formulată după intrarea în vigoare a noului C. proc. civ., urmează a fi evocate dispoziţiile relevante din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, "dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este definitivă, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară".

De asemenea, potrivit art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012, "dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară".

Din coroborarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 76/2012 cu cele ale art. 6 alin. (3) teza I şi art. 6 alin. (7) din O.U.G. nr. 116/2009, rezultă că hotărârile pronunţate cu privire la plângerile împotriva rezoluţiilor emise de directorul oficiului registrului comerţului sunt supuse numai apelului.

Or, conform art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Având în vedere că acţiunea este întemeiată pe dispoziţiile O.U.G. nr. 116/2009, rezultă că decizia pronunţată de instanţa de apel este o hotărâre definitivă în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., potrivit căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs".

Nu în ultimul rând, instanţa supremă are în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive … orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs" şi că, în baza alin. (2) al aceluiaşi articol "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

Reţinând, aşadar, incidenţa criteriului materiei, din coroborarea dispoziţiilor evocate, rezultă că decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă, fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 76/2012, art. 6 alin. (3) teza I şi art. 6 alin. (7) din O.U.G. nr. 116/2009, raportat la art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 şi art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt, prin întâmpinare şi va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă B.., lichidator judiciar al A. S.R.L., împotriva deciziei nr. 206/2018 din 28 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt, prin întâmpinare.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă B.., lichidator judiciar al A. S.R.L., împotriva deciziei nr. 206/2018 din 28 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 septembrie 2020.