Peremption of annement motion due to missed five-day appeal deadline for lapsed procedural acts

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin sectia a II-a Civila, de contencios administrativ si Fiscal la 30 mai 2013, sub nr. x/2013, reclamantul Oficiul Naţional al Registrului Comerţului prin Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună radierea pârâtei S.C. A. S.R.L. înregistrat la ORC sub nr. x/1991, CUI x, să dispună înregistrarea în registrul comerţului a menţiunii de radiere a A. S.R.L., comunicarea şi efectuarea publicităţii legale a încheierii, în condiţiile prevăzute de lege.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 237 alin. (8) şi alin. (9) din Legea nr. 31/1990, art. 3 alin. (3) din O.U.G. nr. 116/2009, pe dispoziţiile C. proc. civ. şi pe cele ale Legii nr. 26/1990.

Prin sentinţa civilă nr. 274 din 27 noiembrie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2013, Tribunalul Caraş-Severin sectia a II-a Civila, de contencios administrativ si Fiscal a constatat perimată acţiunea formulată de reclamantul Oficiul Naţional al Registrului Comerţului prin Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, împotriva pârâtei S.C. A. S.R.L.

împotriva sentinţei civile nr. 274 din 27 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin a declarat recurs pârâtul B., în calitate de administrator al S.C. A. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 17 din 29 ianuarie 2018, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a Civilă a anulat ca netimbrat recursul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L., prin administrator B., împotriva sentinţei civile nr. 274 din 27 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, prin Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin.

Împotriva deciziei civile nr. 17 din 29 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a Civilă, B., în calitate de administrator al pârâtei S.C. A. S.R.L. a formulat contestaţie în anulare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a Civilă la 21 martie 2018, sub nr. x/2018.

Prin decizia nr. 364/R din 12 decembrie 2018, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a constatat perimată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. Caransebeş împotriva deciziei civile nr. 17/29.01.2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2013.

La 21 decembrie 2018, B., în calitate de administrator al pârâtei S.C. A. S.R.L. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 364/R din 12 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, prin care a solicitat admiterea recursului şi casarea deciziei recurate.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Recurentul susţine, în esenţă, că nu a avut cunoştinţă de dosarul nr. x/2016 şi nici de Ordonanţa de clasare a cauzei din 27.09.2016 pronunţată în acest dosar.

De asemenea, referitor la dosarul nr. x/2018, a cărui judecată a fost suspendată prin încheierea Tribunalului Caraş-Severin din 25 noiembrie 2014, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., recurentul arată că nu i s-a comunicat încheierea meţionată şi nu a avut cunoştinţă de dosarul penal şi de soluţia pronunţată în acest dosar.

Mai arată şi faptul că, după dezbaterile de la termenul din 24 mai 2018, a trimis la curtea de apel o cerere de reexaminare a cererii de acordare a facilităţilor sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, la care a anexat chitanţa doveditoare.

Astfel, curtea de apel nu a ţinut cont de dreptul cerut, iar la data pronunţării suspendării, instanţa nu a soluţionat cererea de reexaminare, neavând cunoştinţă de chitanţă.

În concluzie, recurentul susţine că pricina a rămas în nelucrare din motive care nu îi sunt imputabile, nefiind întrunite prevederile art. 416 alin. (1) C. proc. civ. privind perimarea contestaţiei în anulare.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă în data de 10 ianuarie 2019, sub nr. x/2018.

La 6 martie 2019, intimatul-reclamant Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin a depus, în termen legal, întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de B. împotriva deciziei civile nr. 364/12.12.2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2018, ca nefondat.

La 28 martie 2018, recurentul-pârât a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat concluziile de admitere a recursului, casarea deciziei nr. 364/R/12.12.2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, rejudecarea pe fond a cauzei după casare şi respingerea cererii de radiere şi dizolvare a S.C. A. S.R.L. Caransebeş, cerere solicitată de O.N.R.C. Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 26 noiembrie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

La 19 decembrie 2019, recurentul şi-a exprimat poziţia procesuală prin formularea unui punct de vedere cu privire la raport, solicitând instanţei să admită în principiu recursul declarat în cauză, urmând a fi soluţionat prin pronunţarea unei încheieri de admitere în principiu.

Prin încheierea din 4 februarie 2020, Completul de filtru nr. 5 a admis în principiu recursul declarat de recurentul B., în calitate de administrator al pârâtei A. S.R.L., împotriva deciziei nr. 364/R din 12 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă şi a stabilit termen de judecată la 24 martie 2020, în vederea soluţionării recursului în şedinţă publică, cu citarea părţilor, prorogând, totodată, discutarea excepţiei tardivităţii recursului pentru termenul de judecată stabilit.

La termenul din 24 martie 2020, Înalta Curte a constatat suspendarea judecăţii de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 16 martie 2020.

La următorul termenul din 30 iunie 2020, prin încheierea de şedinţă publică de la acea dată, Înalta Curte a încuviinţat cererea de amânare a judecăţii cauzei pentru lipsă de apărare, formulată de recurent şi a amânat cauza la 22 septembrie 2020, ora 1000, prorogând discutarea excepţiei tardivităţii recursului.

La termenul din 22 septembrie 2020, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare cu privire la excepţia tardivităţii recursului.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., excepţia tardivităţii recursului invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul are ca obiect decizia nr. 364/R din 12 decembrie 2018, prin care Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a constatat perimată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. Caransebeş, împotriva deciziei civile nr. 17/29.01.2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2013. Decizia a fost pronunţată cu menţiunea dreptului de a formula recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.

Potrivit art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare".

Textul de lege anterior evocat stabileşte că durata termenului de recurs este de 5 zile şi că momentul de la care începe să curgă coincide cu data pronunţării hotărârii.

Potrivit art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel".

Aşadar, nerespectarea termenului pentru exercitarea căii de atac atrage decăderea părţii din exerciţiul acestui drept.

Pornind de la aceste texte de lege, instanţa supremă constată că decizia recurată a fost pronunţată la 12 decembrie 2018.

Cum termenul de recurs de 5 zile, prevăzut de art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., curge de la data pronunţării hotărârii, rezultă că acest termen a început să curgă la 12 decembrie 2018.

Fiind un termen stabilit pe zile, devin incidente dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care prevăd că atunci când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte.

În condiţiile în care termenul de recurs de 5 zile a început să curgă la 12 decembrie 2018, rezultă că acest termen s-a împlinit la 18 decembrie 2018.

Cu privire la data declarării recursului, instanţa supremă constată că recurentul a depus cererea de recurs la 21 decembrie 2018, prin poştă (conform datei poştei aplicată pe plicul aflat la dosar recurs), fiind înregistrată la Curtea de Apel Timişoara în data de 03 ianuarie 2019 .

Având în vedere că recursul a fost declarat cu depăşirea termenului imperativ de 5 zile, prevăzut de art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., devin incidente dispoziţiile art. 185 alin. (1) din acelaşi act normativ, care sancţionează cu decăderea dreptul procesual neexercitat într-un anumit termen şi cu nulitatea actul procedural îndeplinit peste termenul legal.

Ca urmare a declarării recursului cu nerespectarea termenului imperativ stabilit de legea procesual civilă, instanţa supremă constată că a intervenit decăderea din dreptul de a exercita această cale de atac, cu consecinţa pierderii de către recurent a dreptului de a-i fi examinată cererea de recurs.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 185 alin. (1) şi 421 alin. (2) teza I, raportat la art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul declarat de recurentul B., în calitate de administrator al pârâtei A. S.R.L., împotriva deciziei nr. 364/R din 12 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul B., în calitate de administrator al pârâtei A. S.R.L., împotriva deciziei nr. 364/R din 12 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 septembrie 2020.