Inadmissibility of cassation appeal against appellate order denying suspension of execution in insolvency bankruptcy proceedings

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2020

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, sub nr. x/2013, la 17 iunie 2013, debitoarea S.C. A. S.R.L. a solicitat deschiderea procedurii generale a insolvenţei prevăzută de Legea nr. 85/2006 întrucât este în stare de insolvenţă iminentă şi nu-şi mai poate achita creanţele exigibile cu disponibilul bănesc ce-l deţine în cont.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă prin sentinţa civilă nr. 6609 din 03.07.2013, a admis cererea debitorului S.C. A. S.R.L. şi în baza art. 27 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei, desemnând provizoriu, până la prima adunare a creditorilor, administrator judiciar pe B. S.P.R.L.

Tabelul definitiv de creanţe a fost publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 23539/28.12.2016.

Ulterior depunerii tabelului definitiv de creanţe, administratorul special al societăţii S.C. A. S.R.L. cu consultarea administratorului judiciar a depus la data de 27.01.2017 planul de reorganizare al societăţii A. S.R.L..

Prin sentinţa civilă nr. 819 din 14 februarie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a respins cererea de confirmare a planului de reorganizare şi, în temeiul art. 102 alin. (3) coroborat cu art. 107 alin. (1) lit. B) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, a dispus intrarea în faliment prin procedura generală a debitorului S.C. A. S.R.L., în temeiul art. 107 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, a fost ridicat dreptul de administrare al debitorului şi s-a dispus dizolvarea societăţii debitoare, a numit lichidator judiciar provizoriu pe C. SPRL şi D. SPRL, care va îndeplini atribuţiile prevăzute de art. 25 din lege.

Împotriva acestei sentinţe S.C. A. S.R.L. prin administrator special E. a formulat apel, prin care a solicitat să se constate că se impune confirmarea planului de reorganizare propus de A. şi votat în şedinţa Adunării generale a creditorilor din 02.03.2017.

Deopotrivă, în raport de dispoziţiile art. 448 pct. (10) şi art. 450 pct. (1)-(4) C. proc. civ., a solicitat să se dispună suspendarea executării sentinţei civile nr. 819 din 14.02.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a, în dosarul nr. x/2013, până la soluţionarea căii de atac.

Prin încheierea pronunţată la 23 aprilie 2019, în dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel Alba Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins cererea de efectuare a probei cu expertiza financiară-contabilă ca nefiind utilă cauzei şi a respins cererea de suspendare a executării sentinţei civile nr. 819/14.02.2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă.

Împotriva încheierii din 23 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Alba Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2013, S.C. A. S.R.L. prin administrator special E. şi prin lichidator judiciar C. S.P.R.L. a declarat recurs cu privire la dispoziţia privind respingerea cererii de suspendare a executării sentinţei civile nr. 819/14.02.2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

În argumentarea acestor motive, recurenta a arătat că înţelege să critice încheierea din 23.04.2019 a Curţii de Apel Bucureşti prin care i-a fost respinsă cererea de suspendare a efectelor sentinţei civile nr. 819/14.02.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a, după ce, în prealabil prin încheierea din 24.04.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosar nr. x/2018, instanţa a dispus, pe cale de ordonanţa preşedinţială, suspendarea provizorie a efectelor sentinţei civile nr. 819/14.02.2018, în raport de faptul că, din actele administrate în fata Curţii de Apel Bucureşti, în susţinerea cererii de suspendare, s-a arătat derularea activităţii sale neîntrerupte, activitate din care sunt achitate obligaţiile bugetare, salariale şi cheltuielile curente.

Recurenta a arătat, în esenţă, că înţelege să solicite desfiinţarea încheierii recurate faţă de împrejurarea că, s-a dovedit prin situaţiile financiare reflectate in rapoartele de activitate pentru anul 2018, dar şi cu situaţiile comparative ale cifrei de afaceri înregistrate de recurentă în anul 2018, faţă de anul 2017, faptul că, eliminând cele 2 luni din anul 2018 afectate de impactul Hotărârii nr. 819/14.02.2018, se observă o creştere a cifrei de afaceri în anul 2018 faţă de anul 2017.

Recurenta a arătat că a prezentat, atât activitatea sa curentă care denotă, prin depăşirea previziunilor din planul de reorganizare, că acesta poate fi realizabil, cât şi din conduita acesteia legată de rezolvarea problemelor litigioase care vin să clarifice şansele de reorganizare.

Recurenta a susţinut, în sinteză, că încheierea din 23.04.2019 a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 488 alin. (1). pct. 6 si 8, susţinându-se că s-a făcut o încadrare şi interpretare greşita în ceea ce priveşte analizarea sumară necesară suspendării efectelor hotărârii criticate, fără a se avea în vedere următoarele aspecte:

1) Planul de reorganizare întocmit de recurentă cu concursul administratorului judiciar şi sub îndrumarea societăţii de audit F., a fost votat de către trei din cele cinci categorii de creanţe conform prevederilor art. 101, alin. (1,) lit. A) din Legea nr. 85/2006, sens în care s-a încheiat Procesul-verbal nr. x/02.03.2017.

2) In privinţa categoriei de creanţe defavorizate, planul de reorganizare prevede faptul că doar creanţele bugetare şi creanţele indispensabile nu sunt defavorizate. (cap. 7.1.1 al planului de reorganizare), precum şi care este tratamentul creanţelor defavorizate respectiv a creanţelor garantate, salariate şi celelalte creanţe chirografare (cap. 7.1.2 al planului de reorganizare).

3) Sumele previzionate a fi plătite prin planul de reorganizare sunt realist prognozate, dovedite cu înscrisurile despre care s-a făcut vorbire în memoriul de recurs.

4) Opinia formulata de G. este una subiectivă, în condiţiile in care încă de la început s-a iscat o situaţie litigioasa între subscrisa şi G., prin conduita neprofesională a G. care, a convocat adunarea creditorilor recurentei, impunând un onorariu de 10.000 EUR pentru formularea opiniei, in condiţiile în care instanţa de fond stabilise un onorariu provizoriu de 3.000 RON ce ulterior a fost majorat la 10.000 RON.

Faţă de toate aceste considerente, recurenta a solicitat soluţionarea cu celeritate a recursului întrucât debitoarea şi creditorii sunt nevoiţi să suporte efectele dispoziţiei de intrare în faliment stipulate de art. 107 din Leg. nr. 85/2006.

Aşadar, a arătat recurenta, urgenţa în ceea ce priveşte soluţionarea prezentului recurs şi suspendarea efectelor hotărârii judecătoreşti nr. 819/14.02.2018 este pe deplin justificată de faptul că parcurgerea masurilor cuprinse în dispozitivul sentinţei civile nr. 819 din 14.02.2018 ar reprezenta o piedica importantă şi esenţială în ceea ce priveşte soarta sa, iar soluţionarea cu celeritate se impune în raport de aspectele detaliate în memoriul de recurs.

Recurenta a mai arătat că, fiind în prezenţa unui plan votat şi faţă de considerentele expuse în cererea de recurs, având în vedere şi faptul că, a beneficiat pe cale de ordonanţa preşedinţială de suspendarea provizorie a efectelor sentinţei civile nr. 819/14.02.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a, pe tărâmul aceleiaşi situaţii de fapt şi de drept (cu plusuri la momentul soluţionării cererii de suspendare, în activitatea desfăşurată şi cu remarcabile rezultate în demersuri juridice care îi sunt profitabile), înţelege să solicite admiterea recursului formulat împotriva încheierii recurate, cu consecinţa admiterii capătului de cerere de suspendare a sentinţei civile nr. 819/14.02.2018 pronunţata de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a, până la soluţionarea apelului formulat împotriva acestei hotărâri.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata H. în calitate de mandatar al I. S.A. a invocat excepţia nulităţii cererii de recurs susţinându-se că motivele invocate nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 18 noiembrie 2019 a fost înregistrată la dosar din partea J. S.A. prin mandatar H. S.A. o adresă de înaintare prin care s-a depus la dosarul cauzei precizări legate de cesiunea dreptului de proprietate asupra creanţelor ce a intervenit între I. S.A. şi J. S.A.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ. a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 05 martie 2020 s-a dispus, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., comunicarea acestuia părţilor.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 10 martie 2020.

Prin punctul de vedere privind raportul asupra admisibilităţii recursului, intimata K. S.A. a invocat excepţia nulităţii recursului solicitând respingerea recursului ca fiind nul.

Analizând recursul formulat Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentului recurs este reprezentat de încheierea din 03 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Alba Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2018, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării sentinţei civile nr. 5529 din 11.10.2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă într-un litigiu sub incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 85/2014, respectiv cererea prin care debitoarea L. S.R.L. a solicitat reorganizarea societăţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 450 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ. "Suspendarea executării provizorii va putea fi solicitată fie prin cererea de apel, fie distinct în tot cursul judecăţii în apel.", iar potrivit alin. (3), "Cererea de suspendare se va judeca de către instanţa de apel. Încheierea dată asupra cererii de suspendare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".

În speţă, sentinţa civilă nr. 5529 din 11.10.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, într-un litigiu privind procedura reglementată de dispoziţiile Legii nr. 85/2014, este supusă numai apelului, potrivit dispoziţiilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Conform art. 9 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei, curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul sindic, iar potrivit tezei a doua a aceluiaşi articol hotărârile curţii de apel sunt definitive.

Prin decizia nr. 8 din 27 aprilie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii s-a stabilit că "în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 450 alin. (5) raportat la art. 997 şi urm. şi art. 719 alin. (7) C. proc. civ., cererea de suspendare provizorie se judecă de un complet format din doi judecători şi că instanţa se pronunţă asupra cererii prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac."

Potrivit dispoziţiilor art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursuri, precum şi orice alte cereri date prin lege în competenţa sa.

Dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. prevăd că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Cum în speţă sentinţa civilă nr. 5529 din 11 octombrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018 de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă este supusă numai căii de atac a apelului, încheierea pronunţată în soluţionarea cererii de suspendare a executării provizorii formulată prin cererea de apel este definitivă, dat fiind caracterul incidental al cererii formulate în cadrul unui proces aflat în curs de desfăşurare.

Conform principiului legalităţii căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei ".

Înalta Curte constată că dispozitivul încheierii atacate cuprinde menţiunea cu recurs, însă menţiunea respectivă nu îndreptăţeşte recurenta să declare calea de atac indicată pentru că aceasta nu este prevăzută de lege, faţă de dispoziţiile legale mai sus redate.

În raport de dispoziţiile legale evocate, se apreciază că încheierea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. prin administrator special E. şi prin lichidator judiciar C. S.P.R.L. împotriva încheierii din 23 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2020.