Cassation limits: Exclusion of factual re-evaluation and requirement to specify legal error for contractual liability and unjust enrichment claims

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 25.03.2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună: obligarea pârâtei la plata sumei de 213.328,68 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor de montare şi demontare a schelei, chiriei si transportului tehnologic a schelei, contravaloarea lucrărilor de montat şi demontat popi, chiriei şi transportului tehnologic a popilor în vederea efectuării lucrărilor de renovare-modernizare executate la Sanatoriul Balnear şi de Recuperare Techirghiol; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale stabilite la dobânda de referinţă a Băncii Naţionale a României aferente sumei de 213.328,68 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor de montare şi demontare a schelei, chiriei şi transportului tehnologic al schelei, contravaloarea lucrărilor de montat şi demontat popi, chiriei şi transportul tehnologic al popilor în vederea efectuării lucrărilor de renovare-modernizare executate la Sanatoriul Balnear şi de Recuperare Techirghiol, începând cu data introducerii prezentei acţiuni şi până la plata efectivă a sume datorate; cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă prin sentinţa civilă nr. 2033 din 24.05.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2015, a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei privind încuviinţarea unei contraexpertize, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L.; a admis în parte cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată şi a obligat reclamanta la plata acestora către pârâtă, în cuantum de 10.000 RON.

Împotriva acestei sentinţe au declarat reclamanta A. S.R.L. şi pârâta B. S.R.L..

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă prin decizia civilă nr. 632/A din 21 martie 2018, a respins ca nefondate apelurile formulate de apelanta-reclamantă A. S.R.L. şi de apelanta-pârâtă B. S.R.L.

Împotriva deciziei civile nr. 632/A din 21 martie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., indicând motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 2, 6 şi 8 din C. proc. civ.

Cu privire la motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 şi 2 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut, în esenţă că decizia recurată a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 6, art. 7, art. 16, art. 19, art. 22, art. 179, art. 208, art. 211, art. 214, art. 274, şi art. 280 C. proc. civ. şi a art. 11 din Legea nr. 304/2004, art. 95 alin. (5) din H.G. nr. 387/2005 (în vigoare la data investirii instanţei de fond), art. 6 CEDO, Deciziei nr. 685 din 7 noiembrie 2018 asupra cererii de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Parlamentul României, pe de o parte şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte.

În continuarea motivării recurenta-reclamantă a enumerat încheierile de şedinţă de la instanţa de fond susţinând că din probatoriul administrat nu a rezultat o modalitate legală de repartizare a dosarului către un complet selectat în mod aleatoriu ci doar o înlocuire a magistraţilor-judecători ce formau completul de judecată C19-Fond, rezultând că prin înlocuirea magistraţilor din acest complet, acesta a fost golit de conţinut, concluzionând că Tribunalul Bucureşti nu a mai respectat repartizarea aleatorie a cauzelor, prevăzută de lege.

Cu privire la motivul prevăzut la art. 488. alin. (1) pct. 6. din C. proc. civ., s-a arătat că decizia recurată a fost data cu încălcarea prevederilor art. 6, art. 7, art. 16, art. 22, art. 179, art. 201, art. 208, art. 211, art. 254, alin. (1), alin. (2), pct. 2, pct. 4, art. 280, art. 338, art. 466, art. 480, C. proc. civ., art. 6 Convenţia C.E.D.O., Contractului x/11.02.2013, Contractului de execuţie lucrări nr. x/22.10.2012, Buletinului Tehnic de preturi in mica construcţie si reparaţii construcţii - august 2014, Legea nr. 10/1995, H.G. nr. 273/1994, art. 1280 art. 1322, art. 1345, art. 1350, art. 1854 alin. (3) din C. civ., precum si textele de lege invocate prin cererea de chemare in judecata.

În detaliere, recurenta a susţinut că prin neaplicarea sancţiunii decăderii pârâtei din dreptul de a propune probe şi invoca excepţii prin necomunicarea întâmpinării în cauză, nu au putut formula un răspuns la întâmpinare fiindu-le astfel vătămate drepturile.

Totodată, susţine că deşi au solicitat probele prin cererea de apel, acestea au fost respinse ca neutile cauzei, deşi a indicat teza probatorie şi respectiv utilitatea probelor propuse.

În continuarea motivării recurenta a prezentat critici privind numirea experţilor, obiectivele raportului de expertiză, răspunsurile expertului şi obiecţiile la acest raport, opiniile recurentei privind raportul de expertiză, proba cu interogatoriul şi suplimentarea interogatoriului.

În opinia recurentei, decizia instanţei de apel cuprinde motive contradictorii şi redând fragmente de la pagina 13 din decizia recurată, consideră că deşi instanţa de apel susţine în cuprinsul filei 13 că pârâta nu a solicitat alte probe decât înscrisurile depuse la dosarul cauzei, ulterior se contrazice şi afirmă că a solicitat şi interogatoriul reclamantei, care a şi fost administrat.

Un alt element de contradictorialitate, susţine recurenta, este cel de la pagina 15 şi, după redarea unor fragmente din decizia recurată, consideră că raportat la împrejurarea că la punctele 5 şi 8 din cererea de apel a prezentat aspectele cu privire la netemeinicia sentinţei instanţei de fond.

In ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a apreciat că hotărârea instanţei de apel a fost data cu încălcarea prevederilor contractului x/11.02.2013, contractului de execuţie lucrări nr. x/22.10.2012, Buletinului Tehnic de preturi în mica construcţie si reparaţii construcţii - august 2014, Legea nr. 10/1995, H.G. nr. 273/1994, art. 1280 art. 1322, art. 1345, art. 1350, art. 1854 alin. (3) din C. civ., precum si textele de lege invocate prin cererea de chemare in judecata.

În susţinerea dispoziţiilor legale pretins încălcate, recurenta a prezentat formula de calcul pentru stabilirea pretenţiei în cuantum de 213.328,68 RON, respectiv montare-demontare schela pentru lucrări de construcţie, transportul tehnologic, montat-demontat popi pentru lucrări de construcţie, aspecte ale situaţiei de fapt privind semnarea şi derularea contractului nr. x din 11.02.2013 şi actele adiacente.

Pentru aceste motive, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata-pârâtă B. S.R.L. a solicitat respingerea ca neîntemeiata a cererii de recurs si obligarea recurentei - reclamante la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului dosar.

Recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare, la 1 august 2019.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 21 noiembrie 2019 potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 26 noiembrie 2019.

Prin încheierea din data de 19 martie 2020 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 632/A din 21 martie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă şi s-a constatat că judecata este suspendată de plin drept în temeiul dispoziţiilor art. 42 alin. (6) din Anexa nr. 1 a Decretului nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, reţine că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prealabil analizei recursului trebuie menţionat faptul că în această cale extraordinară de atac, nu pot forma obiect al analizei instanţei de recurs decât motivele care vizează nelegalitatea deciziei recurate. Aceasta deoarece, în actuala reglementare, art. 488 C. proc. civ. permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu şi de netemeinicie, astfel că instanţa de recurs nu mai are competenţa de a cenzura situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată şi de a reevalua în acest scop probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situaţia de fapt pe care aceasta o constată.

Motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1 şi pct. 2 C. proc. civ. vizează pronunţarea hotărârii când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale (pct. 1) sau de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii(pct. 2).

Din perspectiva acestor motive, recurenta a prezentat critici ce vizează sentinţa instanţei de fond privind modalitatea de repartizare aleatorie a dosarului şi compunerea completului în soluţionarea cauzei.

Or, în recurs criticile trebuie să vizeze decizia instanţei de apel, având în vedere că sentinţa instanţei de fond a fost supusă controlului de legalitate în cadrul căii de atac a apelului.

Fără o prezentare concretă a aspectelor de nelegalitate a deciziei recurate, din perspectiva motivelor de recurs invocate, instanţa de recurs nu poate efectua o analiză pertinentă a acestei decizii din perspectiva aplicării normelor de drept incidente.

Simpla menţionare a motivelor de recurs, fără a detalia modalitatea în care instanţa de apel a încălcat sau nu normele procedurale la care recurenta face referire, nu poate atrage casarea deciziei recurate, astfel încât vor fi respinse ca nefondate.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., hotărârea poate fi casată atunci când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În raport cu aceste dispoziţii, recurenta-reclamantă, după prezentarea unei succesiuni de dispoziţii legale pretins încălcate, a unor critici privind necomunicarea întâmpinării de către instanţa de fond, neîncuviinţarea probatoriului propus şi aspecte detaliate ale obiectivelor şi opiniile privind raportul de expertiză şi a unor fragmente din decizia recurată, a susţinut că argumentele deciziei recurate sunt contradictorii.

Înalta Curte, reţine că nesuplimentarea probatoriului nu poate fi interpretată ca o încălcare a rolului activ al instanţei şi nici ca un refuz, întrucât procesul civil reprezintă, ca regulă generală, un proces al intereselor private, iar în acest context, rolul activ al judecătorului trebuie înţeles în contextul asigurării unui echilibru cu celelalte două principii ale procesului civil, cel al disponibilităţii şi respectiv cel al contradictorialităţii, instanţa de apel fiind suverană în a aprecia concludenţa şi oportunitatea administrării probelor.

În ceea ce priveşte presupusa contradictorialitate a argumentelor deciziei recurate, se constată, contrar susţinerilor recurentei, că în expunerea raţionamentului logico-juridic pentru fundamentarea soluţiei pronunţate, instanţa de apel a făcut o analiză a motivului de apel privind modul de comunicare a întâmpinării din perspectiva respectării dispoziţiilor legale, sens în care a expus, într-un mod sistematic şi deloc contradictoriu, argumentele prin care a constatat că nerespectarea termenului procedural în care pârâtul este obligat să depună întâmpinare nu atrage sancţiunea decăderii din dreptul de a depune întâmpinare, ci din dreptul de a propune probe şi de a invoca excepţii de ordine privată.

Exprimarea clară a raţionamentului juridic, fundamentat pe argumentele juridice, şi evidenţierea logicii interne care a condus la adoptarea soluţiei constituie elemente obligatorii care definesc actul jurisdicţional şi care îi conferă forţa de convingere, constituind totodată o garanţie împotriva arbitrariului.

În concluzie, câtă vreme nu s-a demonstrat că există contradicţie între considerentele deciziei recurate sau că au fost reţinute motive care nu au legătură cu pricina, criticile aduse de recurentă nu sprijină motivul prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., în consecinţă acest motiv de recurs va fi înlăturat.

Prin urmare, faptul că soluţia criticată nu coincide cu modul în care recurenta-reclamantă şi-a structurat apărarea şi cu propriile convingeri, aşa cum rezultă de altfel din modalitatea în care a repus în discuţie chestiunile de fond, nu constituie motiv de nelegalitate care să conducă la casarea deciziei recurate.

Distinct de aceasta, se constată că soluţia pronunţată, este rezultatul analizei judiciare specifice prezentului litigiu în funcţie de situaţia de fapt şi de probele administrate şi că nu se poate reţine existenţa unei contradicţii, ci, dimpotrivă, argumentele instanţei se constituie într-o înlănţuire logică a faptelor şi a regulilor de drept pe baza cărora s-a fundamentat soluţia pronunţată, nefiind astfel încălcate dispoziţiile art. 425 alin. (1) C. proc. civ.

În consecinţă, se constată că nu este incidentă niciuna dintre tezele reglementate de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., respectiv absenţa motivării, contradicţia argumentelor sau invocarea unor motive străine de natura pricinii.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., vizează cazurile când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Din perspectiva acestui motiv recurenta-reclamantă a susţinut că decizia instanţei de apel a fost dată cu încălcarea prevederilor contractului x/11.02.2013, contractului de execuţie lucrări nr. x/22.10.2012, Buletinului Tehnic de preţuri în mica construcţie şi reparaţii construcţii - august 2014, Legea nr. 10/1995, H.G. nr. 273/1994, art. 1280 art. 1322, art. 1345, art. 1350, art. 1854 alin. (3) din C. civ., precum si textele de lege invocate prin cererea de chemare in judecata.

Înalta Curte, reţine că recurenta-reclamantă a invocat încălcarea menţionatelor dispoziţii legale privind răspunderea civilă contractuală şi îmbogăţirea fără justă cauză, fără a arăta în ce constă greşeala instanţei de apel din perspectiva aplicării acestor dispoziţii legale.

Este de remarcat că în argumentarea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurenta-reclamantă a prezentat formula de calcul pentru stabilirea pretenţiei în cuantum de 213.328,68 RON, respectiv montare-demontare schela pentru lucrări de construcţie, transportul tehnologic, montat-demontat popi pentru lucrări de construcţie, aspecte ale situaţiei de fapt privind semnarea şi derularea contractului nr. x din 11.02.2013 şi actele adiacente.

Or, aceste susţineri nu se circumscriu niciunui caz de casare şi nu reprezintă chestiuni de nelegalitate care să poată fi analizate ca atare de instanţa de recurs, întrucât pentru a motiva recursul în sensul motivului invocat este necesară raportarea criticilor formulate la conţinutul deciziei obiect al căii extraordinare de atac, cu indicarea modalităţii în care instanţa de judecată nu s-a conformat dispoziţiilor legale incidente.

Astfel, se constată că recurenta-reclamantă prin invocarea unor pretinse încălcări ale normelor de drept material, ca de altfel întreaga argumentare a recursului, tinde la o reanaliză a probatoriului administrat, respectiv a rapoartelor de expertiză administrate în cauză, a situaţiei de fapt şi implicit la o soluţionare pe fond a cauzei, omiţând faptul că se află în etapa procesuală a recursului în care se analizează doar aspectele de nelegalitate şi nu cele de netemeinicie.

Faţă de cele anterior expuse, Înalta Curte constată că instanţa de apel a apreciat corect asupra normelor legale incidente şi a făcut o corectă aplicare a acestora la situaţia de fapt stabilită şi că motivele de nelegalitate au fost invocate cu scopul de a repune în discuţie probele şi de a solicita instanţei de recurs să reconsidere concludenta lor în ceea ce priveşte fondul cauzei, aspect ce nu este permis în această etapă procesuală.

Pentru aceste considerente Înalta Cure, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 632/A din 21 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2020.