Revocation as board member upheld; removed director's pay and damages claims rejected.

Şedinţa publică de la 17 septembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul A. prin acţiunea înregistrată la data de 29.04.2014 pe rolul Triunalului Dolj, secţia a II-a civilă, a solicitat obligarea pârâtei SOCIETATEA DE INVESTIŢII FINANCIARE OLTENIA S.A., la plata sumei de 1.758.550 RON, reprezentând renumeraţia ce i se cuvine aferentă perioadei 2010- 2012 ca membru în cadrul Consiliului de Administraţie, precum şi la plata sumei de 40.000 RON ce reprezintă daune morale.

Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă prin sentinţa nr. 128 din 31 martie 2015 pronunţată de în dosar nr. x/2014, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Societatea de Investiţii Financiare Oltenia S.A..

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel A..

Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă prin decizia nr. 667/2015 din 1 octombrie 2015, a admis apelul declarat de reclamantul A., a anulat sentinţa apelată, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare Tribunalului Dolj.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs B. S.A.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă prin decizia nr. 1563 din 4 octombrie 2016 a respins recursul declarat de pârâta B. S.A. împotriva deciziei nr. 667/2015 din 1 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

În rejudecare, Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă prin sentinţa nr. 61 din data de 12.04.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2014, a respins acţiunea precizată privind pe reclamantul A. şi pe pârâta Societatea de Investiţii Financiare Oltenia S.A.

Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă prin decizia civilă nr. 59 din 04 februarie 2019 a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul reclamant A. împotriva sentinţei nr. 61 din data de 12.04.2018, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Societatea de Investiţii Financiare Oltenia S.A.,.

Împotriva acestei decizii reclamantul A. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 si 8 C. proc. civ.

În susţinerea motivelor de recurs invocate, recurentul-reclamant a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a analizat alte acte ce nu au fost puse în discuţia acţionarilor şi nu au făcut obiectul revocării sale.

Totodată, susţine că deşi a fost reţinut art. 1441 din Legea nr. 31/1990, acesta este aplicat greşit, instanţa neanalizând apărările ce vizează faptul că la momentul convocării AGA din data de 29.04.2011, deşi existau şi alte rapoarte ce combăteau cele reţinute prin raportul compartimentului de control intern, nu s-a făcut nicio trimitere la aceste rapoarte întocmite de comisia de cenzori sau auditul societăţilor respective, toate efectuate la solicitarea SIF OLTENIA S.A.

Instanţa de apel, susţine recurentul-reclamant, a reţinut că reclamantul ar fi susţinut că revocarea este îndreptăţită dacă se fundamentează exclusiv pe existenţa unor cauze de incapacitate sau incompatibilitate.

Or, susţine recurentul, acesta nu a afirmat aceste aspecte ci doar a arătat că motivele invocate în Raportul Compartimentului de Control nu au corespondent în realitate, instanţa motivând astfel hotărârea prin aspecte străine de natura cauzei.

Recurentul-reclamant consideră că instanţa nu a analizat motivele invocate de intimată pentru a fi revocat din funcţie, încălcând astfel şi dispoziţiile art. 1371 alin. (4) din L.31/1990. Unul din motive este tocmai existenţa prejudiciului în patrimoniul SCCF creat ca urmare a contractului de asociere în participaţiune cu S.C. Multifuncţional D. S.R.L., aspect pe care instanţa nu îl analizează ci face trimitere la aspecte ce nu au fost avute în vedere la momentul revocării.

De asemenea, Raportul compartimentului de control intern, la care instanţa de apel a făcut trimitere, analizează contractul de asociere şi prejudiciul creat SCCF ca urmare a acestui contract.

Recurentul menţionează că instanţa de apel a analizat revocarea prin prisma conflictului de interese raportat la contractul de asociere în participaţiune cu SC multifuncţional D. S.R.L., aspect care nu face obiectul Raportului Compartimentului de Control Intern în baza căruia a fost revocat ca administrator al intimatei.

Contractul a fost aprobat de Consiliul de administraţie al SCCF în unanimitate. În raportul de audit întocmit de Compartimentul de Control Intern nu se menţionează care este în mod concret culpa recurentului în calitate de administrator al SIF Oltenia S.A. în ce priveşte încheierea acestui contract. Faptul că nu este îndeplinită condiţia cazului justificat prin raportare la art. 1441 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, în sensul că s-a acţionat cu rea-credinţă, rezultă şi din hotărârea Î.C.C.J. care a reţinut faptul că, curtea de apel a analizat condiţiile în care s-au încheiat cele trei acte juridice, iar în considerente a detaliat faptul că toate deciziile consiliului de administraţie au fost confirmate de Adunarea Generala a Acţionarilor S.C. Construcţii Feroviare S.A. Craiova.

Astfel, susţine recurentul-reclamant, nu s-a dovedit existenţa unei cauze ilicite şi a fraudei la lege iar prin decizia nr. 4085/21.11/2013 a ÎCCJ s-a reţinut faptul că A. a reprezentat în virtutea mandatului dat de către SCCF Oltenia S.A interesele acestei societăţi de investiţii financiare şi nu propriul sau interes. Acest aspect a intrat sub puterea lucrului judecat astfel încât instanţa de fond nu se mai putea pronunţa asupra lui.

Recurentul-reclamant consideră că în ce priveşte al doilea motiv al revocării, în raportul de audit întocmit de Compartimentul de Control Intern se menţionează faptul că suma de 931.162 RON reprezintă un potenţial prejudiciu. Or, prejudiciul nu poate să fie potenţial, ci trebuie să fie cert. Nu există nicio dovadă din care să rezulte faptul că suma reprezintă un prejudiciu cauzat S.C. E. S.A. precum şi modalitatea de calcul.

În opinia recurentului-reclamant, cu privire la al doilea motiv invocat de intimata pentru revocare, instanţa de apel a reţinut aspecte total străine de natura pricinii în sensul că recurentul ar fi fost sancţionat prin Ordonanţa CNVM nr. 315/2011, deşi această ordonanţă priveşte cu totul alte aspecte decât cele reţinute de instanţa de apel.

Recurentul-reclamant consideră că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 225 din Legea nr. 297/2004, întrucât F. nu a avut nicio obligaţie de a raporta către public anumite contracte încheiate de S.C. E. S.A. deoarece nu era asociat în societăţile respective.

Astfel, recurentul-reclamant consideră că au fost reţinute motive străine de natura pricinii în motivare, instanţa făcând trimitere la luarea unor decizii părtinitoare însă nu le individualizează, modificând practic motivele revocării cu privire la acest punct.

În ce priveşte al treilea motiv de revocare, instanţa de apel a reţinut faptul că nu s-a raportat tranzacţia realizată de soţia recurentului în calitate de reprezentant al S.C. G. S.R.L. cu S.C. Construcţii Montaj 1 S.A..

Instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor standardului de audit ISA 550, tranzacţia netrebuind raportată întrucât societatea nu era tranzacţionată pe bursă, iar dacă totuşi ar fi trebuit raportată, raportarea trebuia făcută de conducerea societăţii.

În ce priveşte al patrulea motiv al revocării instanţa de apel a reţinut aspecte străine de natura cauzei în sensul că responsabilitatea recurentului în ce priveşte procesul de majorare al capitalului S.C. Alimentara S.A. este confirmată de Ordonanţa nr. 315/2011 emisă de CNVM.

Or, susţine recurentul-reclamant, ordonanţa menţionată nu are nicio relevanţă în acest sens, nefăcând nicio trimitere concretă la aspectele reţinute de instanţa de apel.

Pentru aceste motive recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare oricărei alte instanţe de acelaşi grad.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata a invocat nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., solicitând în principal anularea recursului, iar în subsidiar, respingerea ca neîntemeiat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 21 noiembrie 2019 potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea acestuia părţilor.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 25 noiembrie 2019.

Prin încheierea din data de 19 martie 2020 a fost admis în principiu recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 59/2019 din 4 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi s-a constatat că judecata este suspendată de plin drept în temeiul dispoziţiilor art. 42 alin. (6) din Anexa nr. 1 a Decretului nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, reţine că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prealabil analizei recursului trebuie menţionat faptul că în această cale extraordinară de atac, nu pot forma obiect al analizei instanţei de recurs decât motivele care vizează nelegalitatea deciziei recurate. Aceasta deoarece, în actuala reglementare, art. 488 C. proc. civ. permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu şi de netemeinicie, astfel că instanţa de recurs nu mai are competenţa de a cenzura situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată şi de a reevalua în acest scop probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situaţia de fapt pe care aceasta o constată.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., hotărârea poate fi casată atunci când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În raport cu aceste dispoziţii, recurentul-reclamant a susţinut că instanţa de apel a analizat alte acte ce nu au fost puse în discuţia acţionarilor şi nu au făcut obiectul revocării sale şi că instanţa nu a analizat motivele invocate de intimată pentru a fi revocat din funcţie, încălcând astfel şi dispoziţiile art. 1371 alin. (4) din Legea nr. 31/1990.

Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 1371 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 "administratorii pot fi revocaţi oricând de către adunarea generală ordinară a acţionarilor. În cazul în care revocarea survine fără justă cauză, administratorul este îndreptăţit la plata unor daunei-interese".

Sub acest aspect, instanţa de apel a făcut o judicioasă analiză privind revocarea din funcţie a reclamantului din perspectiva legalităţii măsurii luate, prin raportare la textele de lege enunţate, cu referire la încălcarea obligaţiilor legale şi statutare ale reclamantului, în calitatea acestuia de administrator al SIF Oltenia S.A..

Astfel, în mod corect a reţinut instanţa de apel că dispoziţiile art. 1371 alin. (4) teza I, respectiv dispoziţiile art. 1536 alin. (4) teza I prevăd în mod expres că administratorii pot fi revocaţi oricând (ad nutum) de către adunarea generală a acţionarilor, iar art. 132 alin. (4) prevede în plus că membrii consiliului de administraţie, respectiv ai celui de supraveghere nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcţie.

În cauză, se constată că hotărârea curţii de apel cuprinde motivele pe care se sprijină şi care au format convingerea instanţei, precum şi pe cele pentru care au fost înlăturate cererile părţilor, instanţa nefiind ţinută (obligată) să răspundă fiecărui argument invocat de părţi, putând să sistematizeze susţinerile părţilor şi chiar să procedeze într-o altă ordine, decât cea prezentată de părţi, la examinarea acestora, atât timp cât motivarea unei soluţii clare şi convingătoare impune acest lucru şi cât nu sunt încălcate exigenţele dispoziţiilor art. 425 C. proc. civ. - ceea ce în speţă nu se regăseşte.

Simpla nemulţumire a recurentului-reclamant cu privire la soluţia pronunţată, la argumentele care au format convingerea instanţei, neînsuşirea de către instanţa de control judiciar a apărărilor formulate de către acesta, sunt aspecte care nu pot fi asimilate unei nemotivări în sensul textului legal anterior evocat şi nici nu justifică invocarea motivului de recurs instituit de prevederile art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Se constată că soluţia pronunţată, este rezultatul analizei judiciare specifice prezentului litigiu în funcţie de situaţia de fapt şi de probele administrate şi că nu se poate reţine existenţa unei nemotivări, ci, dimpotrivă, argumentele instanţei se constituie într-o înlănţuire logică a faptelor şi a regulilor de drept pe baza cărora s-a fundamentat soluţia pronunţată, nefiind astfel încălcate dispoziţiile art. 425 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, criticile recurentului-reclamant privind analiza situaţiei de fapt, a raportului compartimentului de control, conflictului de interese raportat la contractul de asociere în participaţiune cu S.C. Multifincţional D. S.R.L., rapoartele auditorilor interni şi externi, numirea lui F. ca director al E. S.A.Rm. Vâlcea, afirmaţiile din raportul întocmit de H., nu susţin motivarea străină de natura pricinii, ci vizează exclusiv aspecte ce ţin de modalitatea în care instanţa a înţeles să-şi argumenteze soluţia adoptată în funcţie de probatoriul administrat şi de situaţia de fapt stabilită, aspecte ce nu pot fi reevaluate în această etapă procesuală.

Se constată că, soluţia instanţei de apel sub acest aspect este rezultatul aprecierii probatoriului administrat în cauză, ori criticile recurentului-reclamant nu se circumscriu unor motive de nelegalitate a deciziei, ci reprezintă o nemulţumire a acestuia cu privire la relevanţa dată de către instanţă probelor administrate, astfel încât, ţinând de caracterul nedevolutiv al prezentei căi de atac şi a imposibilităţi instanţei de recurs de a analiza chestiuni ce vizează temeinicia, aceasta critică nu poate fi primită.

În consecinţă, împrejurarea că recurentul-reclamant este nemulţumit de argumentele şi soluţia pronunţată în cauză nu determină incidenţa niciuneia dintre tezele reglementate de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. privind absenţa motivării, contradicţia argumentelor sau invocarea unor motive străine de natura pricinii.

Subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., care vizează cazurile când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, recurentul-reclamant a invocat greşita aplicare a dispoziţiilor art. 1441 alin. (4) din Legea societăţilor, art. 225 din Legea nr. 297/2004 şi a dispoziţiilor Standardului de Audit ISA 550-Părţi filiate.

Contrar susţinerilor recurentului-reclamant, instanţa de apel a făcut o judicioasă analiză şi interpretare a dispoziţiilor art. 1441 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 şi cu o aplicare corectă la situaţia de fapt dedusă judecăţii, a reţinut în mod just că, societatea pârâtă a hotărât încetarea mandatului de administrator al reclamantului pentru motive ce pot fi calificate ca reprezentând nerespectarea obligaţiei de loialitate şi existenţei unui conflict de interese generat de derularea unor contracte ale căror părţi erau, pe de o parte, societăţi aflate în patrimonial intimatei pârâte şi, pe de altă parte, societăţi controlate de rude şi afini de gradul I şi II ale apelantului reclamant.

Totodată, se constată că invocarea greşitei aplicări a art. 225 din Legea nr. 297/2004 şi a dispoziţiilor Standardului de Audit ISA 550-Părţi filiate, a fost făcută cu scopul ca instanţa de recurs să reanalizeze aspectele cuprinse în Raportul de audit nr. x/07.03.2011 care au făcut obiectul analizei CNVM în cuprinsul Raportului tematic efectuat la SIF Oltenia în perioada 28.03.2011-01.04.2011, ceea ce nu este posibil în această etapă procesuală.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 59/2019 din 4 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2020.