Extraordinary revision barred when res judicata exception was already adjudicated in the second proceeding

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2020

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj la 8 august 2017, revizuenta S.C. A. S.A., a solicitat în contradictoriu cu S.C. B. S.R.L., admiterea cererii de revizuire în baza dispoziţiilor art. 513 alin. (4), raportat la art. 509 pct. 8 C. proc. civ. şi să se dispună anularea deciziei nr. 573 din 22 iunie 2017, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. x/2016, respingerea apelului declarat în cauză ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile nr. 4149/2016, pronunţate de Judecătoria Bistriţa în acelaşi dosar, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

Cererea a fost înaintată pe cale administrativă Tribunalului Bistriţa-Năsăud, în vederea ataşării în dosarul nr. x/2016.

Prin decizia civilă nr. 71 din 01 februarie 2018, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Cluj.

Prin decizia civilă nr. 369 din 2 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 573 din 22 iunie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud. A fost obligată revizuenta să plătească intimatei S.C. B. S.R.L. suma de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, revizuenta a declarat recurs.

În motivare, recurenta susţine că instanţa de revizuire a făcut aplicarea greşită a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta arată că, din perspectiva dispoziţiilor legale arătate mai sus, condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire sunt îndeplinite: decizia nr. 573/2017, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. x/2016 este o hotărâre care evocă fondul; există două hotărâri contradictorii, respectiv decizia civilă nr. 337/2014 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. x/2013 şi decizia civilă nr. 573/2017, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2016; decizia nr. 573/2017 a fost dată cu înfrângerea autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 337/2014.

În opinia recurentei, aplicarea greşită a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. priveşte ultima condiţie, referitoare la excepţia autorităţii de lucru judecat, susţinând că cererea de revizuire este admisibilă în situaţia în care autoritatea de lucru judecat a fost invocată, însă instanţa în faţa căreia s-a invocat nu a analizat-o.

Potrivit recurentei, instanţa de apel, în dosarul x/2016, a omis să analizeze aspectele legate de autoritatea de lucru judecat a hotărârii nr. 337/2014 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. x/2013, procedând la admiterea apelului declarat de către apelanta B. S.R.L. pe baza criticilor formulate de către aceasta în ceea ce priveşte caracterul de titlu executoriu al contractului de garanţie imobiliară.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata S.C. B. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care, în principal, a invocat nulitatea recursului, motivat de faptul că cererea de recurs nu este timbrată şi nu conţine critici de nelegalitate ce pot fi încadrate în prevederile art. 488 C. proc. civ. în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus efectuarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

Intimata a depus punct de vedere la raport.

Prin încheierea din 29 ianuarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în completul de filtru, a constatat că din eroare, în concluziile raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a menţionat art. 315 alin. (5) C. proc. civ., în loc de art. 513 alin. (5) C. proc. civ., aşa cum este corect; întrucât nu s-a întrunit unanimitatea membrilor completului de judecată, a fost admis în principiu recursul şi s-a fixat termen la 18 martie 2020, în şedinţă publică, pentru soluţionarea acestuia.

Prin încheierea din 18 martie 2020, s-a constatat suspendarea de plin drept a judecării cauzei, în temeiul art. 42 alin. (6) cap. V al Anexei nr. 1 la Decretul privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României nr. 195/16.03.2020.

Judecarea cauzei a fost reluată la 24 iunie 2020, când cauza a fost amânată pentru termenul de judecată din 16 septembrie 2020, pentru imposibilitatea de prezentare a apărătorului recurentei, din motive medicale.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, raportat la dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., va analiza excepţia nulităţii recursului, invocată de intimată prin întâmpinare, excepţie care va fi înlăturată pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte aspectul timbrajului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recurenta a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, aflată la dosar, astfel cum i s-a pus în vedere de către instanţă, motiv pentru care nu poate fi dispusă anularea recursului în raport de dispoziţiile art. 197 C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, deşi recurenta a invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., argumentele expuse în susţinerea cererii vizează încălcarea de către instanţa de revizuire a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Aceste argumente se subsumează dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., din această perspectivă urmând a fi efectuată analiza căii de atac declarate în cauză.

Analizând recursul declarat de recurenta S.C. A. S.A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în calea de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătoreşti în cauză să fie pronunţate în dosare diferite: să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.

Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, acest motiv de revizuire având ca finalitate anularea ultimei hotărâri care încalcă autoritatea de lucru judecat decurgând dintr-o hotărâre pronunţată anterior numai dacă sunt îndeplinite, cumulat, condiţiile anterior evocate.

Prin decizia civilă nr. 337 din 30 septembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2013, a fost admis apelul declarat de apelanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 4966 din 10 iunie 2014, pronunţată de Judecătoria Bistriţa. A fost schimbată în tot sentinţa apelată, în sensul că a fost admisă contestaţia la executare, s-a constatat caracterul simulat al contractului de împrumut încheiat între părţi la data de 10.05.2013 sub forma unui înscris sub semnătură privată certificat de avocat şi s-a dispus anularea executării silite efectuate în dosarul execuţional nr. x/2013 al Societăţii Civile de Executori Judecătoreşti C.. A fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite formulată în cadrul apelului declarat în dosarul x/2013 (conexat la dosarul x/2013 prin încheierea de şedinţă din data de 24.09.2014) şi reiterată în apelul principal. A fost respins apelul incident declarat de intimata-apelantă S.C. B. S.R.L.; a fost respinsă cererea privind obligarea apelantei principale S.C. A. S.A. la plata cheltuielilor de judecată în faţa instanţei de fond. A fost obligată intimata S.C. B. S.R.L. să plătească apelantei suma de 11.682,5 RON, cu titlu cheltuieli de judecată la fond şi în apel.

Prin decizia civilă nr. 573 din 22 iunie 2017, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, a fost admis apelul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 4149 din 21 decembrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Bistriţa, în contradictoriu cu reclamanta-intimată S.C. A. S.A. A fost schimbată în tot sentinţa atacată în sensul că a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de contestatoarea S.C. A. S.A. A fost obligată contestatoarea să plătească apelantei suma de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în ambele instanţe.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, prin hotărârea ce formează obiectul recursului de faţă, instanţa de revizuire a constatat că în faţa instanţei de fond, care a pronunţat decizia civilă nr. 573 din 22 iunie 2017 în dosarul nr. x/2016, ce a format obiectul cererii de revizuire, revizuenta a invocat autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 337 din 30 septembrie 2014, pronunţată în dosarul nr. x/2013.

Totodată, prin decizia civilă nr. 369 din 2 iulie 2018, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, ca instanţă de revizuire, observând chestiunile tranşate în litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a constatat că tribunalul a reţinut că în cauză nu poate fi vorba de existenţa autorităţii de lucru judecat din moment ce aserţiunile făcute în decizia civilă nr. 337 din 30 septembrie 2014 sunt în mod evident nelegale şi se referă la inopozabilitatea pretinsului titlu, respectiv a caracterului său de act simulat.

Aşadar, prin decizia civilă nr. 369 din 2 iulie 2018, instanţa de revizuire a statuat asupra faptului că principiul autorităţii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat - având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi fiind purtat între aceleaşi părţi - ci şi contrazicerile dintre două hotărâri judecătoreşti, în sensul că drepturile recunoscute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre ulterioară, dată într-un alt proces, iar examinarea acestor aspecte a fost realizată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, învestit cu soluţionarea dosarului nr. x/2016, care a admis apelul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 4149 din 21 decembrie 2016, pronunţată de Judecătoria Bistriţa, reţinând că nu sunt prezente elementele necesare pentru a fi reţinută autoritatea de lucru judecat.

În consecinţă, analizând incidenţa dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în raport de hotărârile invocate, instanţa de revizuire a constatat, în mod corect, că cererea de revizuire apare, faţă de considerentele relevate ca fiind inadmisibilă, nefiind îndeplinite exigenţele legale, cât timp hotărârea atacată a fost pronunţată în analizarea excepţiei autorităţii de lucru judecat în raport de prima.

Din aceste raţiuni, faţă de faptul că în cauză instanţa a constatat inexistenţa autorităţii de lucru judecat a deciziei civile nr. 337 din 30 septembrie 2014, pronunţate de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de revizuire a statuat în mod legal asupra faptului că revizuentul nu mai poate reitera aceeaşi excepţie pe calea revizuirii, deoarece, de data aceasta, se opune puterea de lucru judecat asupra acestei probleme, aspect ce rezultă din hotărârea prin care s-a examinat, în cadrul celui de-al doilea proces, excepţia autorităţii de lucru judecat.

Având în vedere cele reţinute mai sus, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 369 din 2 iulie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Raportat la prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta S.C. A. S.A. la plata sumei de 1.000 RON către intimata S.C. B. S.R.L., cu titlu de cheltuieli de judecată, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 369 din 2 iulie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, ca nefondat.

Obligă recurenta S.C. A. S.A. la plata sumei de 1.000 RON către intimata S.C. B. S.R.L., cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 septembrie 2020.