Cassation appeal against appellate affirmation of abusive contract clause nullity: limits of review and requirement to target the appealed decision's reasoning

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2020

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 08 august 2016 şi precizată la datele de 23 septembrie 2016 şi 20 octombrie 2016, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. ROMÂNIA S.A., prin Sucursala Braşov, constatarea ca abuzivă a clauzelor prevăzute în contractul de credit nr. x/04.06.2008, respectiv: art. 5 pct. 5.2, referitoare la dobânda curentă şi dobânda penalizatoare:

"Dobânda este variabilă în conformitate cu politica Băncii. Dobânda curentă poate fi modificată în mod unilateral de către Bancă, luând în considerare valoarea dobânzii de referinţă pentru fiecare valută…, fără a exista consimţământul Clientului "; art. 6 pct. 6.1 lit. b), referitoare la comisionul de acordare: 2% percepută o singură dată la valoarea creditului acordat; art. 6 pct. 6.1 lit. c), referitoare la comisionul de rambursare anticipată; art. 6 pct. 6.2, referitoare la dreptul băncii de a modifica unilateral nivelul comisioanelor şi taxelor fără consimţământul clientului; obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor achitate în contul comisionului de acordare şi a dobânzii percepute în baza clauzelor abuzive ca plată nedatorată din momentul încheierii creditului şi până la zi, sume la care se va aplica dobânda legală în raport cu fiecare plată de la data perceperii sumelor şi până la restituirea efectivă; obligarea pârâtei la emiterea unui nou grafic de rambursare cu excluderea comisioanelor declarate abuzive, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 519/C din 23 mai 2017, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, instanţa a admis în parte cererea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta C. ROMÂNIA S.A, a constatat abuzive şi, în consecinţă, nulitatea absolută a următoarelor clauze din contractul de credit nr. x/04.02.2008 încheiat între părţi: clauza de la art. 5 pct. 5.2, vizând posibilitatea băncii de a modifica unilateral dobânda; art. 6 pct. 6.1 lit. b), referitoare la comisionul de acordare; art. 6.2, privind posibilitatea băncii de a modifica unilateral nivelul comisioanelor şi taxelor; a obligat pe pârâta la plata tuturor sumelor achitate de reclamanţi potrivit clauzelor referitoare la comisionul de acordare şi la posibilitatea băncii de a modifica unilateral dobânda, sume la care se adaugă dobânda legală calculată de la data fiecărei plăţi până la data restituirii efective; a respins restul pretenţiilor reclamanţilor şi a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantul A. a sumei de 2.700 RON, cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 23 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă cererea de lămurire a sentinţei civile nr. 519/C din 23 mai 2017, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2016, cerere formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta C. ROMÂNIA S.A.

De asemenea, prin sentinţa civilă nr. 1131/C din 23 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă cererea de completare a sentinţei civile nr. 519/C din 23 mai 2017, pronunţată de aceeaşi instanţă, cerere formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta C. ROMÂNIA S.A.

Prin încheierea pronunţată la data de 19 noiembrie 2018 de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, s-a admis cererea de lămurire a sentinţei civile nr. 519/C din 23 mai 2017, pronunţate de aceeaşi instanţă, cerere formulată de pârâta C. ROMÂNIA S.A., în contradictoriu cu reclamanţii A. şi B.. A fost lămurit dispozitivul sentinţei de mai sus, în sensul că nu este vorba de stabilirea, pentru perioada de până la data începerii aplicării efective a dobânzii indicate în actul adiţional nr. x/10.08.2012, a unei alte dobânzi de tipul marja + indice, diferită de dobânda de 9,5% care a fost convenită de părţi prin contractul de credit în formă iniţială.

Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti au declarat apel reclamanţii.

Prin decizia civilă nr. 793/AP din 11 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de apel formulată de apelanţii A. şi B., în contradictoriu cu intimata C. ROMÂNIA S.A., împotriva încheierii pronunţate la data de 19 noiembrie 2018 de Tribunalul Braşov.

Împotriva acestei decizii, reclamanţii au declarat recurs.

În motivare, recurenţii-reclamanţi arată că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi cuprinde motive contradictorii, fiind şi insuficient motivată.

Recurenţii-reclamanţi afirmă că, în ceea ce priveşte încheierea din 19 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, considerentul pe care s-a întemeiat această încheiere este nelegal şi netemeinic, existând contradicţie între argumentele cuprinse în considerente şi dispozitiv.

Totodată, recurenţii-reclamanţi susţin că încheierea din 19 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, contravine dispoziţiilor şi considerentelor avute în vedere de către instanţă prin hotărârea iniţială, care a rămas definitivă şi care a fost pusă în executare de către reclamanţi.

Astfel, recurenţii-reclamanţi consideră că, deşi instanţa a luat act de toate înscrisurile aflate la dosar, prin încheierea pronunţată, a procedat la o reinterpretare a probelor.

Recurenţii-reclamanţi apreciază că instanţa de apel nu a argumentat în alt mod situaţia, motivarea fiind aceeaşi cu cea a tribunalului.

De asemenea, recurenţii-reclamanţi arată că deşi instanţa a reţinut că nu au fost avute în vedere actele adiţionale la momentul pronunţării hotărârii iniţiale, că acestea nu au făcut obiectul unei analize, aceasta recunoaşte că reclamanţilor le-au fost încasate de către bancă sume în baza unei clauze contractuale abuzive.

În raport de aceste argumente, recurenţii-reclamanţi arată că încheierea din 19 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal nu are fundament faţă de înscrisurile aflate la dosar, fiind contradictorie faţă de dispozitivul hotărârii iniţiale.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimata C. ROMÂNIA S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus efectuarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

Intimata C. ROMÂNIA S.A. a formulat note scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Prin încheierea din 13 mai 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în completul de filtru, a admis în principiu recursul şi a constatat suspendarea de plin drept a judecării cauzei, în temeiul art. 42 alin. (6) cap. V al Anexei nr. 1 la Decretul privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României nr. 195/16.03.2020, prelungită prin Decretul nr. 240 din 14 aprilie 2020.

Judecarea cauzei a fost reluată la 16 septembrie 2020.

Analizând recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu poate fi reţinut.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate analiza în calea de atac a recursului criticile care vizează încheierea din 19 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, prin aceste argumente, recurenţii-reclamanţi nu dezvoltă motive de nelegalitate ce privesc hotărârea atacată.

Prezentarea din nou a argumentelor expuse în apel nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, iar modul de redactare a cererii de recurs nu permite determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, învestite cu verificarea legalităţii hotărârii recurate.

Prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanţa de apel, recurenţii tind să obţină o nouă verificare a susţinerilor lor, cu toate că legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac, iar nu şi al treilea grad devolutiv.

De aceea, chiar dacă prin decizia de apel se menţine hotărârea primei instanţe, al cărei raţionament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanţei de prim control judiciar.

Totodată, recurenţii-reclamanţi nu aduc în mod concret, argumente în sensul că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii, prin intermediul acestei exprimări generale expunând, de fapt, nemulţumirea faţă se soluţia instanţei de apel.

Critica recurenţilor-reclamanţi în sensul că instanţa de apel a avut aceeaşi motivare cu cea a tribunalului nu poate fi, de asemenea, reţinută.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de apel a analizat criticile apelanţilor şi a expus propriile considerente în susţinerea soluţiei pronunţate, astfel cum acestea se regăsesc la fila x din hotărârea recurată.

Aşadar, faptul că instanţa de apel a confirmat, în urma analizei proprii, raţionamentul primei instanţe, nu se circumscrie motivului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine totodată că, deşi recurenţii-reclamanţi şi-au întemeiat cererea şi pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu au expus argumente în susţinerea acestui motiv de recurs, care a fost invocat formal.

Având în vedere cele reţinute mai sus, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva decizie civile nr. 793/AP din 11 iunie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva decizie civile nr. 793/AP din 11 iunie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 septembrie 2020.