Effect of an uncontested contractual jurisdiction clause in payment order proceedings under relative territorial competence rules

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina în data de 09.01.2020 sub nr. x/2020, creditoarea A. S.R.L. a solicitat emiterea unei ordonanţe de plată în contradictoriu cu debitoarea B. S.R.L., prin care să se dispună obligarea acesteia la plata către creditoare a următoarelor sume: 12939.50 RON - debit principal conform facturilor fiscale nr. x/19.04.2018, y/05.05.2018, z/09.05.2018, w/13.09.2018; 19836.22 RON - penalităţi de întârziere în cuantum de 0.3%/zi de întârziere conform art. 3.4 din C. 746/15.05.2014, calculate asupra facturilor fiscale menţionate mai sus, de la scadenţa acestora până la data de 11.11.2019;penalităţi de întârziere in cuantum de 0.3%/zi de întârziere, conform art. 3.4 din C. 746/15.05.2014, calculate in continuare asupra facturilor fiscale menţionate mai sus, începând cu data de 12.11.2019 până la data achitării efective şi integrale a debitului principal;contravaloarea în RON la data plăţii a sumei de 40 euro, cu titlu de daune interese suplimentare, minimale conform art. 9-10 din Legea nr. 72/2013.

În drept, cererea este întemeiată pe dispoziţiile art. 1014-1023 C. proc. civ.

Prin sentinţa nr. 600/2020 din 11 februarie 2020, pronunţată de Judecătoria Slatina, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu de către instanţă, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, judeţul Argeş.

În motivarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că, pentru ca prorogarea de competenţă prevăzută de art. 126 alin. (1) C. proc. civ. să-şi producă efectele, trebuie ca părţile să prevadă în mod expres opţiunea pentru o anumită instanţă, alta care ar fi în mod normal competentă. În contractul privind acordarea creditului de marfă nr. 746 din data de 15.05.2014, la art. 12.1, părţile au stipulat că, instanţa care va soluţiona litigiile ce vor apare ulterior încheierii contractului, este Judecătoria Piteşti.

Având în vedere cele mai sus, instanţa a apreciat că nu este competentă să soluţioneze cererea motiv pentru care, în temeiul art. 132 C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, ca fiind instanţa aleasă de părţi să soluţioneze litigiile intervenite între acestea.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti.

Prin sentinţa civilă nr. 2028/2020 din 17 iunie 2020, pronunţată de Judecătoria Piteşti, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a fost înaintată cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă şi s-a suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea conflictului de competenţă.

În motivarea soluţiei de declinare, Judecătoria Piteşti a reţinut că dispoziţiile art. 126 alin. (1) din C. proc. civ. reglementează un caz de prorogare voluntară a competenţei teritoriale de soluţionare a litigiilor care au ca obiect bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună, însă aceste dispoziţii se aplică în cazul competenţei teritoriale reglementate de norme juridice de ordine privată, aşa cum este şi litigiul de faţă.

Creditoarea a înţeles să depună cererea privind emiterea ordonanţei de plată pe rolul Judecătoriei Slatina, cu nerespectarea dispoziţiilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ.

Însă, în acest caz, necompetenţa este una de ordine privată, art. 126 alin. (1) C. proc. civ. reglementând o situaţie de competenţă teritorială neexclusivă, necompetenţă care putea fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, întrucât, în cazul ordonanţei de plată, depunerea întâmpinării este obligatorie potrivit art. 1019 alin. (3) din C. proc. civ.

Pârâta nu a formulat o asemenea excepţie, însă Judecătoria Slatina a înţeles să o invoce din oficiu şi să dispună declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, cu nerespectarea dispoziţiilor art. 247 alin. (2) din C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 22 iulie 2020, astfel că, fiind sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., instanţa constată că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, motiv pentru care va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina, pentru următoarele considerente:

Având în vedere obiectul litigiului, se observă că în ce priveşte instanţa competentă, dispoziţiile art. 1016 C. civ. privind procedura ordonanţei de plată, stabilesc că cererea poate fi introdusă de creditor la instanţa competentă pentru judecarea fondului în primă instanţă.

În ce priveşte regulile aplicabile unei acţiuni personale, privind recuperarea creanţei, competenţa teritorială este reglementată, în principiu, de norme dispozitive. Astfel, necompetenţa relativă poate fi invocată numai de partea în favoarea căreia a fost creată acea normă de competenţă prin întâmpinare, în condiţiile speciale ale art. 1019 alin. (3) C. proc. civ.

De la aceste reguli, părţile pot conveni, expres sau tacit, derogări de la normele competenţei relative.

Astfel, alegerea de competenţă se poate face în interesul ambelor părţi sau numai în favoarea uneia dintre ele, respectiv dacă s-a făcut în interesul ambelor părţi, acestea pot reveni asupra alegerii făcute printr-un acord de voinţă contrar, dacă s-a efectuat în favoarea pârâtului, acesta poate renunţa la beneficiul ei, iar dacă s-a făcut în favoarea reclamantului, acesta are posibilitatea de a promova acţiunea la instanţa aleasă prin convenţie sau la orice instanţă competentă, potrivit legii.

Chiar dacă în contractul privind acordarea creditului de marfă nr. 746 din data de 15.05.2014, la art. 12.1, părţile au stipulat că instanţa care va soluţiona litigiile ce vor apărea ulterior încheierii contractului este Judecătoria Piteşti, competenţa de soluţionare a litigiului de faţă nu este una exclusivă, ci alternativă, litigiul vizând drepturi de creanţă.

Clauza atributivă de competenţă stipulată de către părţi nu produce efecte în cauză având în vedere că debitoarea nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, ci instanţa din oficiu.

În speţă, clauza atributivă de competenţă inserată în contract nu atrage competenţa teritorială a Judecătoriei Piteşti, ci manifestarea de voinţă în acest sens a creditoarei care a introdus acţiunea la Judecătoria Slatina şi faţă de care debitoarea nu a înţeles să invoce excepţia necompetenţei teritoriale, cu consecinţa că nici instanţa nu mai putea ridica din oficiu problema competenţei teritoriale.

Prin alegerea făcută de creditoare şi necontestată de către debitoare, prima instanţă sesizată a devenit exclusiv competentă să judece litigiul cu care a fost învestită, moment de la care orice altă instanţă posibil competentă alternativ a pierdut această prerogativă.

Aceasta, deoarece fiind cazul unei competenţe teritoriale relative, neîncadrarea excepţiei de necompetenţă în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. de către debitoare prezumă împrejurarea că părţile au convenit tacit la prorogarea competenţei în favoarea instanţei sesizate, instanţa de judecată neputând să îşi decline competenţa din oficiu.

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi,15 septembrie 2020.