Refugee status under Law 189/2000: eligibility of children born after parental displacement beyond the statutory 300-day conception window
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal filed by the defendant social security institution, quashed the appellate court's decision that had previously granted the claimant's relief, and remanded the case to the same instance for retrial. The dispute concerned the claimant's request to be recognized as a refugee under Law no. 189/2000, following the refusal by the local pension house commission; the material facts indicated that the claimant was born in Austria in 1942, fifteen months after her parents fled from Bukovina in 1940, raising the issue of whether she qualified for benefits despite not being conceived at the time of displacement. Applying Articles 1 and 2 of Government Emergency Ordinance no. 127/2002 and procedural Articles 313 and 315 of the Civil Procedure Code, the court held that the lower instance erred because the claimant did not fall within the statutory 300-day period following the parents' expulsion, and the existing evidence was insufficient to prove continuous persecution or prevent return, necessitating further evidence gathering to determine if the claimant suffered the same privations as her parents.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, art. 313 și 315 C. proc. civ; Refugee status under Law 189/2000: eligibility of children born after parental displacement beyond the statutory 300-day conception window: The dispute concerned the claimant's request to be recognized as a refugee under Law no. 189/2000, following the refusal by the local pension house commission; the material facts indicated that the claimant was born in Austria in 1942, fifteen months after her parents fled from Bukovina in 1940, raising the issue of whether she qualified for benefits despite not being conceived at the time of displacement. Applying Articles 1 and 2 of Government Emergency Ordinance no. 127/2002 and procedural Articles 313 and 315 of the Civil Procedure Code, the court held that the lower instance erred because the claimant did not fall within the statutory 300-day period following the parents' expulsion, and the existing evidence was insufficient to prove continuous persecution or prevent return, necessitating further evidence gathering to determine if the claimant suffered the same privations as her parents.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive to admit the appeal, quash the lower court's judgment, and remand the case for retrial.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 3 februarie 2004, reclamanta F.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 8699 din 8 ianuarie 2004, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii Timiș, prin care i s-a respins cererea de stabilire a calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000 și solicită stabilirea calității sale de refugiat.
În motivarea acțiunii, arată că părinții săi s-au refugiat din Bucovina, în Germania, iar apoi în localitatea Steyr din Austria, în anul 1940, respectiv 1941 și că s-a născut la 17 februarie 1942, pe teritoriul Austriei, repatriindu-se împreună cu părinții, în România, în luna iunie 1945.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș a formulat întâmpinare, susținând că reclamanta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 și art. 2 din H.G. nr. 127/2002, deoarece la data strămutării mamei sale, reclamanta nu era concepută, născându-se după 15 luni de la data strămutării acesteia.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 111 din 2 martie 2004, a admis în parte acțiunea, în sensul că a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre pentru reclamantă, cu recunoașterea drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Instanța reține că reclamanta îndeplinește condițiile legale, pentru a fi considerată ca persoană refugiată și a i se acorda drepturile ce i se cuvin, deoarece dacă s-a născut în timpul refugiului părinților săi, a suferit ca și aceștia, efectul produs de refugiu.
Pârâta a declarat recurs împotriva sentinței, considerând că este nelegală și netemeinică, deoarece reclamanta nu poate beneficia de prevederile O.G. nr. 105/1999, pentru că nu dovedește calitatea de persoană strămutată, ea născându-se după 15 luni de la data strămutării mamei sale.
Recursul va fi admis, în sensul și pentru considerentele care se vor arăta în continuare.
Este de necontestat că intimata este fiica numiților C.B. și C.E. și că s-a născut la 17 februarie 1942, în localitatea Steyr din Austria, în perioada în care părinții săi s-au refugiat din Bucovina, în luna noiembrie 1940, împrejurări ce rezultă și din certificatul de căsătorie al intimatei și din buletinul de repatriere al mamei acesteia.
Ce se constată este faptul că intimata nu poate fi considerată ca persoană strămutată, pentru că nu s-a născut anterior strămutării părinților sau în intervalul de 300 de zile de la data strămutării acestora.
Indiscutabil, dacă se dovedește că familia intimatei a fost nevoită să se refugieze din cauza persecuției pe motive etnice și că nu s-a reîntors în România, nici în perioada în care Bucovina de Nord era sub administrație românească, tot pentru că ar fi suferit persecuții pe criterii etnice, și intimata are dreptul de a i se stabili calitatea de refugiat, suferind aceleași privațiuni, ca și părinții săi.
Dar, din probele dosarului nu rezultă aceste situații, singurele acte oficiale aflate la dosar, fiind buletinul de repatriat al mamei intimatei și certificatul de căsătorie al acesteia, insuficiente pentru a se stabili cu certitudine, perioada refugiului și motivele pentru care părinții săi s-au aflat în refugiu.
Intimata invocă și faptul că fratelui său i s-a stabilit calitatea de refugiat, prin hotărâre a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, dar n-a depus copie de pe hotărârea respectivă.
Se impune completarea materialului probator, prin administrarea oricăror probe admise de lege, care pot ajuta la aflarea adevărului, astfel ca să se poată pronunța o hotărâre legală și temeinică.
De aceea, în temeiul art. 313 și 315 C. proc. civ., se va admite recursul, sentința va fi casată și se va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș, împotriva sentinței civile nr. 111 din 2 martie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2004.