Jurisdictional competence to appeal a judgment clarification: appellate retention of jurisdiction after abrogation of Supreme Court exclusive competence for salary claims

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 21/2008, pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia în dosar nr. x/2007, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 751/2009, pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia în dosar nr. x/2007, a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H. împotriva pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Alba şi în consecinţă: au fost obligaţi pârâţii în solidar la acordarea despăgubirilor băneşti reprezentând drepturile salariale rezultate din diferenţa dintre salariul încasat şi cel prevăzut în Anexa I lit. A) pct. 6-13 din O.U.G. nr. 27/2006, corespunzător funcţiilor exercitate de fiecare dintre reclamanţi, pentru perioada 10.04.2006 - 18.09.2008 şi în continuare, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflaţie, începând cu data naşterii dreptului material şi până la data plăţii efective; afost respinsă în rest acţiunea; a fost respinsă acţiunea formulată de aceiaşi reclamanţi împotriva pârâţilor Ministerul Finanţelor Publice şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilăsub nr. x/2007/a1*, reclamanţii A., B., E., F. şi H., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Alba au solicitat lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării sentinţei civile nr. 21/2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 751/2009 a Curţii de Apel Alba-Iulia, în sensul că diferenţele de drepturi salariale dintre indemnizaţiile procurorilor de la DNA şi DIICOT şi cele ale reclamanţilor recunoscute şi stabilite prin sentinţa menţionată (diferenţa dintre salariul încasat şi cel prevăzut de Anexa IA pct. 6-13 din O.U.G. nr. 27/2006), au fost şi rămân incluse în indemnizaţia lunară de încadrare, fiind datorate şi pentru viitor, începând cu data acordării lor şi până la încetarea stării de discriminare.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiţiei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin încheierea nr. 81/2019 din 17 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune. A fost admisă cererea formulată de petenţii A., B., E., F. şi H. în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Alba. S-a dispus lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 21/18.09.2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, irevocabilă prin decizia civilă nr. 751/15.06.2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, în sensul că diferenţele de drepturi salariale dintre indemnizaţiile procurorilor din structurile DNA şi DIICOT şi indemnizaţiile petenţilor stabilite prin sentinţa menţionată au fost şi rămân incluse în indemnizaţia de bază lunară de încadrare, fiind datorate şi pentru viitor, începând cu data acordării lor şi până la încetarea stării de discriminare.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 316, raportat la art. 298 şi art. 137 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Petenţii şi-au întemeiat cererea de lămurire a înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului sentinţei civile nr. 21/2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 751/2009 a Curţii de Apel Alba-Iulia, pe dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ. de la 1865.

Conform acestui text de lege, "în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice".

Totodată, potrivit art. 2813 alin. (1) C. proc. civ., "încheierile pronunţate în temeiul art. 281 şi art. 2811, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 2812, sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor potrivnice ori completarea".

Textul legal precitat statuează asupra regimului juridic al căilor de atac, în sensul că hotărârea dată asupra îndreptării/lămuririi/înlăturării dispoziţiilor potrivnice sau completării unei hotărâri este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea lămurită, îndreptată sau completată.

Astfel, hotărârea de lămurire, îndreptare sau completare este susceptibilă de a fi cenzurată de aceleaşi instanţe competente să soluţioneze căile de atac îndreptate împotriva hotărârilor a căror lămurire, îndreptare sau completare s-a cerut.

În speţă, litigiul dedus judecăţii, soluţionat prin sentinţa a cărei lămurire s-a cerut, este guvernat de legislaţia muncii, situaţia invocată de reclamanţi vizând drepturile salariale care le revin în baza raportului de muncă de la ordonatorii de credite pârâţi.

Instanţa supremă constată că, atât hotărârea de primă instanţă, cât şi hotărârea pronunţată în temeiul art. 2811 C. proc. civ. de la 1865 au fost soluţionate de către curtea de apel, competenţa materială de la data soluţionării în primă instanţă, stabilită potrivit dispoziţiilor art. I alin. (1) din O.U.G. nr. 75/2008, păstrându-se şi în cazul cererii de lămurire de dispozitiv.

Dispoziţiile art. 223 din Legea nr. 71/2011 consacră în materia succesiunii legilor procesuale, principiul neretroactivităţii legii noi, conform căruia legea veche, chiar dacă este abrogată de legea nouă, se aplică proceselor în curs, afară de cazul în care prin lege s-ar putea prevede altfel.

Prin decizia nr. 104/2009, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală şi a constatat că dispoziţiile art. I şi II din O.U.G. nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei sunt neconstituţionale.

Astfel, art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 75/2008, prin care s-a stabilit competenţa de soluţionare a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de curţile de apel în cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit O.U.G. nr. 27/2006, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost declarat neconstituţional prin decizia mai sus precizată, iar prin articolul unic pct. 1 din Legea nr. 76/2009 a fost abrogat.

În urma abrogării art. I şi art. II din O.U.G. nr. 75/2008 prin Legea nr. 76/2009, recursul declarat împotriva hotărârii în primă instanţă de curtea de apel a fost soluţionat tot de curtea de apel.

Identitatea de raţiune care se desprinde din examinarea dispoziţiilor art. 2811 şi art. 2813 C. proc. civ. de la 1865 impune, aşadar, ca şi în cazul recursului exercitat împotriva hotărârii de lămurire a dispozitivului competenţa de soluţionare a acestei căi de atac să se determine similar şi să revină tot curţii de apel, care a soluţionat şi recursul declarat împotriva hotărârii de fond.

Prin urmare, regimul juridic care guvernează căile de atac declarate împotriva unei hotărâri care a făcut obiectul unei cereri de lămurire guvernează, pentru identitate de raţiune, şi competenţa materială de soluţionare a recursului declarat împotriva hotărârii pronunţate cu privire la cererea de lămurire.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 316, raportat la art. 298 şi art. 137, cu referire la art. 97, la art. 2811 şi art. 2813 C. proc. civ. de la 1865, văzând şi articolul unic pct. 1 şi pct. 2 din Legea nr. 76/2009, Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva încheierii nr. 81/2019 din 17 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 septembrie 2020.