Annulment of appeal for failure to provide legal grounds within the statutory period after communication of the order

Asupra recursului de faţă;

La data de 3 decembrie 2020 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 7 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 29-33 din Legea nr. 47/1992.

Potrivit dispoziţiilor art. 494 C. proc. civ., raportat la art. 482 şi art. 248 alin. (1) din acelaşi cod, Înalta Curte va examina, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului, faţă de prevederile art. 486 alin. (3), coroborat cu art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., excepţie asupra căreia, reţine următoarele:

Conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare".

În prezenta cauză, instanţa supremă constată că recurentul A. a exercitat, în termenul prevăzut de dispoziţiile legale anterior evocate, calea de atac a recursului împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 7 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 135 din C. pen.

Astfel, se reţine că recurentul a transmis cererea de recurs, prin fax, la data de 8 septembrie 2020, fiind înregistrată la 9 septembrie 2020 .

Prin cererea de recurs s-a arătat că motivele excepţiei de neconstituţionalitate au fost indicate la data de 27 iulie 2020 şi completate prin notele scrise depuse la 7 septembrie 2020, iar motivele de recurs vor fi formulate după redactarea şi comunicarea încheierii interlocutorii.

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. impune ca motivarea recursului să se facă prin cererea de recurs, afară de cazurile prevăzute de art. 470 alin. (5) din acelaşi cod, aplicabile şi în recurs.

Conform dispoziţiilor art. 470 alin. (5) C. proc. civ., "În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii", dispoziţii legale care devin aplicabile în cauză, întrucât termenul de recurs de 48 de ore prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 curge de la pronunţarea încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Aşa fiind, Înalta Curte reţine că recurentul avea obligaţia să formuleze motivele de recurs în termen de 48 de ore de la data comunicării încheierii atacate prin prezentul recurs.

Examinarea actelor dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale relevă faptul că încheierea recurată i-a fost comunicată recurentului la domiciliul său, la data de 10 noiembrie 2020, aşa cum reiese din dovada de înmânare aflată la dosarului nr. x/2019, care poartă menţiunea comunicării "încheierii de şedinţă civilă".

În raport de acest act de procedură, instanţa supremă va înlătura susţinerea recurentului făcută în şedinţa de judecată de la 28 ianuarie 2021, potrivit căreia încheierea din 7 septembrie 2020 nu i-a fost comunicată.

Prin urmare, termenul în care recurentul avea posibilitatea de a motiva calea de atac exercitată, calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a început să curgă de la ora zero a zilei de 11 noiembrie 2020 şi s-a împlinit la ora zero a zilei de 12 noiembrie 2020.

Revenind la regularitatea motivării cererii de recurs, se constată că potrivit art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Dispoziţiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) şi ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile", iar art. 489 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)".

Cum sancţiunea nemotivării recursului în termenul legal este nulitatea, raportat la dispoziţiile art. 489 alin. (1), coroborat cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ., în aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) teza a III-a din acelaşi cod, Înalta Curte va anula recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 7 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2021.