Cassation inadmissibility: Factual reevaluation and contractual remuneration disputes barred from extraordinary review

Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2019

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Mureş, sub nr. x/2016, la 27 iunie 2016, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 2.773 euro echivalentul a 12.480 RON, sumă ce reprezintă indemnizaţia cuvenită pentru exercitarea efectivă a funcţiei de administrator pe perioada 1 aprilie-20 aprilie 2016, asumei de 24.960 euro, echivalentul a 112.320 RON, sumă cuvenită ca indemnizaţie de administrator pe perioada preavizului de 6 luni, a daunelor interese constând în dobânda legală calculată din 20.04.2016 până la data plăţii efective a sumelor datorate, la plata sumei de 24.960 euro, echivalentul a 112.320 RON, reprezentând daune morale, la descărcarea de gestiune a reclamantei pentru activitatea desfăşurată în calitate de administrator al pârâtei pentru anul financiar contabil 2015, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 41 din 24 aprilie 2017 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş în dosarul nr. x/2016 s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L.

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.773 euro, în echivalent RON, conform cursului BNR de la data plăţii, reprezentând indemnizaţia cuvenită pentru exercitarea efectivă a funcţiei de administrator în perioada 1 aprilie - 20 aprilie 2016.

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 24.960 euro, în echivalent RON, la cursul BNR de la data plăţii, reprezentând indemnizaţia de administrator pe perioada preavizului de 6 luni.

A mai fost obligată pârâta la plata dobânzii legale la sumele anterior menţionate, care urmează a fi calculată de la scadenţa fiecărei sume până la achitarea efectivă şi integrală a debitului.

S-a respins în rest, cererea formulată, ca neîntemeiată, compensându-se cheltuielile de judecată efectuate de părţi.

Împotriva sentinţei nr. 41 din 24 aprilie 2017 pronunţate de Tribunalul Specializat Mureşau declarat apel atât reclamanta A., cât şi pârâta B. S.R.L.

Prin decizia nr. 538/A din 11 octombrie 2017, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins apelul formulat de societatea pârâtă B. S.R.L. împotriva sentinţei civile 41/24.04.2017 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul x/2016

A admis apelul formulat de reclamanta A. împotriva aceleiaşisentinţeşi a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 41/24.04.2017 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş în dosarul nr. x/2016 în sensul că a obligat societatea pârâtă să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 3.980 RON, reprezentând taxa de timbru aferentă petitelor admise, menţinând în rest compensarea cheltuielilor de judecată.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

În termen legal, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta B. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 538/A din 11 octombrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel, cu obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă de timbru şi onorariu avocaţial.

În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 1548 şi art. 1549 din C. civ., reţinând în mod eronat că reclamanta şi-a îndeplinit în mod corespunzător obligaţiile ce-i incumbau în calitate de fost administrator al societăţii recurente. Or, potrivit textelor evocate, rezultă că obligaţia mandantului de a-l dezdăuna şi respectiv de a-i achita mandatarului remuneraţia convenită, subzistă doar în ipoteza în care mandatarului nu i se poate reţine nicio culpă în îndeplinirea mandatului său.

De aceea, instanţa de apel trebuia să realizeze o analiză aprofundată a clauzelor de la art. 7 din contractul de administrare perfectat între părţile litigante, cu luarea în considerare a cerinţei exprese impuse de normele juridice mai sus invocate, fiind inadmisibilă aplicarea ut singuli a clauzelor contractuale.

Invocând doctrina, recurenta susţine că indemnizaţia i se cuvine mandatarului exclusiv în ipoteza în care revocarea ar fi intempestivă sau abuzivă, însă chiar în ipoteza în care s-ar dovedi pretinsul caracter intempestiv sau abuziv al revocării, nu se aplică în mod automat şi cu întâietate prevederile contractului de mandat, ci este apanajul instanţei să stabilească respectiva indemnizaţie, cu luarea în considerare a elementelor specifice fiecărei cauze.

Astfel, consideră că, în speţă, instanţa de apel a ignorat faptul că există o culpă a mandatarei reclamante circumscrisă dispoziţiilor art. 1548 C. civ. de la 1864 şi susceptibilă de a o exonera pe recurentă de obligaţia de plată a remuneraţiei convenite prin contract, culpă care rezultă din probatoriul administrat în cauză, pe care recurenta îl expune în cuprinsul memoriului de recurs.

Prin urmare, recurenta susţine că ar fi fost profund inechitabilă remunerarea în continuare a unui fost administrator care a cauzat prejudicii societăţiice i-a conferit încrederea aferentă unei funcţii de o atare însemnătate, tocmai acesta fiind raţiunea pentru care este necesară intervenţiainstanţeişi nu aplicarea unor clauze contractuale a priori convenite.

Recurenta mai relevă şi faptul că, în considerarea modului defectuos de exercitare a mandatului de administrator de către intimata-reclamantă, recurenta a înregistrat la data de 12.06.2017 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş o plângere penală împotriva acesteia, pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni: evaziune fiscală, delapidare şi infracţiunea prevăzută de art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990.

Intimata-reclamantă A. augustA A. depus întâmpinare la 23 aprilie 2018, cu respectarea termenului legal, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariul avocaţial în sumă de 9.300 RON, conform ordinului de plată de la fila x.

În cuprinsul întâmpinării intimata-reclamantă a combătut motivele de recurs invocate, iar cu privire la plângerea penală la care recurenta a făcut referire în memoriul de recurs a precizat că această împrejurare a fost invocată pentru prima dată în recurs, fără a se face o dovadă în acest sens, cu sfidarea dispoziţiilor art. 492 alin. (1) C. proc. civ., un astfel de motiv fiind inadmisibil, fiind aplicabil art. 495 alin. (5) C. proc. civ.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., soluţia preconizată fiind aceea de admisibilitate în principiu a recursului.

Prin încheierea din 19 octombrie 2018 a fost încuviinţat în unanimitate raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 17 mai 2019 a fost admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. şi a fost acordat termen pentru judecarea acestuia, cu citarea părţilor.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, însă, în cauză, nici acest motiv de recurs nu-şi găseşte incidenţa pentru considerentele care urmează.

Este de necontestat că între părţile aflate în litigiu a fost încheiat la 1.01.2008, contractul de administrare, fiind stabilită remuneraţia lunară la suma de 4166 EURO brut, plătibilă în RON la cursul de schimb oficial al BNR din data plăţii (art. 5 din contract), mandatul reclamantei încetând la data de 20.04.2016, prin Hotărârea AGA nr. 1/WTL din 20.04.2016 a pârâtei.

Potrivit art. 1548 C. civ., când nu se poate imputa mandatarului nici o culpă, mandatul nu poate să se scutească de asemenea dezdăunare şi plată, chiar când afacerea n-a reuşit, nici să reducă suma cheltuielilor sau a anticipaţiilor pe cuvânt că ar fi putut fi mai mică, iar conform art. 1549 C. civ., mandantul trebuie asemenea să dezdăuneze pe mandatar de pierderile suferite cu ocazia îndeplinirii însărcinărilor sale, dacă nu i se poate imputa nici o culpă.

Contrar susţinerilor recurentei, apelul prin efectul său devolutiv a permis instanţei să reţină cu justeţe că refuzul plăţii renumeraţiei reclamantei nu poate fi justificat de existenţa unor suspiciuni de fraudă din partea administratorului în contextul în care art. 5 din acordul de voinţă al părţilor nu condiţionează plata renumeraţiei administratorului de îndeplinirea corespunzătoare a obligaţiilor, iar art. 7 din contractul de administrare prevede pentru ipoteza revocării administratorului, plata renumeraţiei inclusiv pe perioada termenului de preaviz de 6 luni.

Sub aspectul situaţiei de fapt, s-a mai reţinut că dovada efectivă a vreunei fapte culpabile a reclamantei nu exista la data revocării pentru a putea fi invocată drept motiv justificat al refuzului plăţii indemnizaţiei de administrator pentru perioada 01.04.- 20.04.2016, cu atât mai mult cu cât în hotărârea de revocare nu se face nici o referire la vreo situaţie concretă de neîndeplinire a obligaţiilor asumate de mandatar.

De altfel, deşi se prevalează de o încălcare a dispoziţiilor art. 1548, art. 1459 C. civ., prin susţinerile sale, recurenta-pârâtă critică, în realitate, situaţia de fapt reţinută de instanţele de fond.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunţate în apel, indiferent de gradul de nemulţumire al recurentei cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului ori asupra stabilirii situaţiei de fapt.

Astfel, în condiţiile în care restabilirea situaţiei de fapt şi interpretarea probelor aflate la dosar excedează competenţei instanţei de recurs, se impune respingerea criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigenţele impuse de art. 488 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentei vizând înregistrarea plângerii penale din 12.06.2017 pe rolul Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş, în considerarea modului defectuos de exercitare a mandatului de administrator de către intimata-reclamantă, se constată că aceasta a fost formulată omisso medio, fără să fi constituit motiv de apel.

Pentru raţiunile înfăţişate, constatând că nu se confirmă motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi invocat de recurentă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., văzând şi prevederile art. 499 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 538/A din 11 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat, menţinând decizia recurată, ca fiind legală.

Constatând culpa procesuală a recurentei în promovarea recursului de faţă şi în raport de solicitarea intimatei A. privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmează ca, în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., să fie admisă cererea acesteia, în sensul obligării recurentei-pârâte S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 9300 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă A., conform înscrisului doveditor aflat la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 538/A din 11 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Obligă pe recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 9300 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2019.