Employee's recourse against labour judgment inadmissible; appeal final under Art. 483(2) CPC, costs awarded.

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 24 iunie 2019 pe rolul Tribunalului Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., anularea parţială a deciziei de încetare a contractului de muncă nr. x/16.05.2019, întrucât este netemeinică motivaţia privind abaterea disciplinară, însă nu solicită reîncadrarea la vechiul loc de muncă, respectiv decizia de concediere să rămână valabilă doar strict în sensul încetării raportului de muncă, iar instanţa să ia act de demisia unilaterală a reclamantei înregistrată la data de 9 aprilie 2019. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale restante, constând în plata sumelor de bani în valoare de aproximativ 5.650 RON, reprezentând plata concediului de odihnă neefectuat, la care se adaugă şi plata salariului restant pe perioada 15 martie 2019 - 10 aprilie 2019, precum şi obligarea angajatorului la plata a 200 euro (aproximativ 940 RON), cu titlu de daune morale.

Tribunalul Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 817 din 21 noiembrie 2019, a admis în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamanta A. împotriva pârâtei S.C. B. S.R.L., având ca obiect contestare decizie de concediere şi drepturi băneşti; a anulat decizia de încetare a contractului individual de muncă nr. x din data de 16.05.2019, emisă de pârâtă şi a obligat angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul până la data încetării contractului individual de muncă; a constatat că reclamanta nu a solicitat repunerea în situaţia anterioară emiterii actului de concediere, contractul individual de muncă încetând de drept la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti; pârâta a fost obligată la plata sumei de 1038 RON aferentă lunii aprilie 2019 şi la compensarea în bani a unsprezece zile de concediu de odihnă; a respins celelalte cereri ale reclamantei, fără cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 337 din 1 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, s-a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 817/21.11.2019 a Tribunalului Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale; s-a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva aceleiaşi sentinţe, care a fost schimbată, în parte, şi, pe cale de consecinţă, s-a constatat că, urmare a cererii de demisie formulate de către reclamanta A., contractul individual de muncă a încetat la data expirării termenului de preaviz, respectiv la 13 iunie 2019, şi nu la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti; s-a menţinut, în rest, sentinţa apelată, fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii reclamanta A. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, cu cheltuieli de judecată.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 24 august 2020.

Recurenta-reclamantă a apreciat că sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.. Totodată, a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. şi suspendarea judecăţii recursului, până la pronunţarea soluţiei de către instanţa de contencios constituţional.

Intimata S.C. B. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil; de asemenea, a solicitat respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate de recurentă şi respingerea cererii de suspendare a judecăţii recursului, cu cheltuieli de judecată.

Prin rezoluţia din 22 octombrie 2020 s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la 28 ianuarie 2021, procesul fiind guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale la data de 24 iunie 2019.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 337 din 1 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale într-un litigiu de muncă.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (…) conflictele de muncă şi de asigurări sociale (…). De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Totodată, art. 214 din Legea nr. 62/2011 prevede că hotărârile prin care se soluţionează cererile referitoare la conflictele individuale de muncă sunt supuse numai apelului.

Legiuitorul a suprimat, deci, calea de atac a recursului în ceea ce priveşte anumite categorii de litigii, printre care sunt incluse şi cele vizând conflictele de muncă.

Aşa fiind, decizia împotriva căreia a fost promovat prezentul recurs este definitivă de la pronunţare, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată şi cu recurs.

Se mai reţine că instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

Faţă de cele anterior expuse, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat în cauză.

De asemenea, se reţine că intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. a fost nevoită să avanseze plata unor sume de bani pentru a formula apărări în prezentul recurs şi a le susţine, constând în onorariul de avocat în sumă de 1.436,21 RON, iar recurenta-reclamantă a formulat o cale de atac neprevăzută de lege, în acest fel dovedind o culpă procesuală care a produs un prejudiciu intimatei constând tocmai în cheltuielile de judecată efectuate.

Totodată, Înalta Curte constată că intimata-pârâtă a avansat suma de 978,86 RON, reprezentând cheltuielile de transport şi cazare pentru a se prezenta la termenul de judecată din 28 ianuarie 2021.

Aşa fiind, în temeiul art. 494 raportat la art. 453 alin. (1) şi art. 451 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pe recurenta-reclamantă A. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.415,07 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 337 din 1 iulie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil.

Obligă recurenta-reclamantă la plata sumei de 2415,07 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2021.