Waiver of arbitral agreement validity defenses bars annulation of award despite public policy arguments

Asupra recursului de faţă;

A.Obiectul cererii introductive.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, sub nr. x/2019, la data de 25 noiembrie 2019, petenta Agenţia pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Atragere de Investiţii şi Promovare a Exportului Cluj-Napoca a solicitat în contradictoriu cu intimata A. S.R.L., în temeiul dispoziţiilor art. 608 alin. (1) lit. a), g) şi h) C. proc. civ. şi art. 612 C. proc. civ., anularea hotărârii arbitrale nr. 12 din 18 septembrie 2019, pronunţată de Tribunalul arbitral de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Cluj şi suspendarea executării hotărârii arbitrale până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii petenta a susţinut că tribunalul arbitral a soluţionat litigiul în temeiul unei convenţii nule şi inoperante, întrucât clauzele arbitrale cuprinse în contractele de închiriere încheiate între B. Cluj-Napoca şi intimată sunt nule şi inoperante faţă de Agenţia pentru IMM-uri.

A susţinut petenta că intimata a efectuat demersuri de punere în executare a hotărârii arbitrale, prin demararea executării silite în dosarul execuţional nr. x/2019 al SCPEJ C. şi D..

B. Hotărârea primei instanţe.

2. Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică de la 3 martie 2020 Curtea de Apel Cluj a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de către Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat, reţinând că prevederile art. 68-69 C. proc. civ. - invocate în susţinerea excepţiei nu sunt incidente în cauză, ministerul nefiind chemat în judecată în calitatea sa de persoană care ar putea pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul ce a fost chemat în judecată în calitate de emitent al actului contestat pe calea excepţiei de nelegalitate, respectiv a Ordinului nr. 1517/2019.

3. Prin sentinţa nr. 1 din 10 martie 2020, Curtea de Apel Cluj a respins excepţia de nelegalitate invocată de intimata A. S.R.L., cu privire la Ordinul nr. 1517 din 4 noiembrie 2019 emis de Ministrul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat.

A respins excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant al d-ului E. pentru semnarea acţiunii în anulare.

A respins ca nefondată acţiunea în anularea hotărârii arbitrale.

4. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Cluj a reţinut că, deşi formal au fost invocate ca motive de nelegalitate a hotărârii arbitrale dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. a), g) şi h) C. proc. civ., din examinarea motivelor dezvoltate în fapt reiese că petenta a invocat prevederile art. 608 alin. (1) lit. a), b) şi h), respectiv litigiul nu era susceptibil de soluţionare pe calea arbitrajului; tribunalul arbitral a soluţionat litigiul fără să existe o convenţie arbitrală sau în temeiul unei convenţii nule sau inoperante; hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţiile imperative ale legii.

5. Prima instanţă a reţinut că motivele de desfiinţare a hotărârii arbitrale pot fi invocate doar dacă au fost ridicate în faţa tribunalului arbitral în conformitate cu art. 592 alin. (1) sau alin. (3), potrivit dispoziţiilor art. 608 alin. (2) C. proc. civ.

În acest sens, Curtea de Apel a constatat că prin întâmpinarea depusă la data de 8 august 2019 în dosarul tribunalului arbitral petenta nu a invocat vreo neregularitate referitoare la validitatea sau eficacitatea convenţiei arbitrale, o astfel de neregularitate nefiind invocată în faţa instanţei arbitrale nici la termenul de judecată din data de 18 septembrie 2019 (primul termen de judecată la care procedura de citare a părţilor a fost legal îndeplinită).

În aceste condiţii, a apreciat Curtea de apel, petenta este decăzută, în conformitate cu art. 608 alin. (2) C. proc. civ., din dreptul de a mai invoca neregularităţi referitoare la existenţa şi validitatea convenţiei arbitrale.

Cât priveşte celelalte motive de nelegalitate (litigiul nu era susceptibil de soluţionare pe calea arbitrajului, respectiv încălcarea ordinii publice, a bunelor moravuri ori a dispoziţiilor imperative ale legii), acestea sunt fundamentate pe acelaşi argument - respectiv pe nulitatea şi ineficacitatea convenţiei arbitrale, ca urmare a încheierii acesteia de o persoană care nu avea o abilitare legală în acest sens, motiv pentru care Curtea de apel a decis că acestea nu vor forma obiectul unei analize separate, cât timp existenţa şi validitatea clauzei compromisorii nu mai poate fi pusă în dezbatere judiciară la acest moment.

6. Prin sentinţa pronunţată la data de 30 iunie 2020 Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, a admis cererea formulată de către intimata A. S.R.L. şi a dispus completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 1 din 10 martie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, în sensul obligării petentei Agenţia pentru IMM-uri, Atragere de Investiţii şi Promovare a Exportului Cluj-Napoca să plătească intimatei A. S.R.L. suma de 2.380 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

C. Calea de atac împotriva hotărârii pronunţate de Curtea de apel.

7. Împotriva sentinţei civile nr. 1 din 10 martie 2020 a declarat recurs petenta Agenţia pentru IMM-uri, Atragere de Investiţii şi Promovare a Exportului Cluj-Napoca, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

În motivarea recursului recurenta a susţinut că tribunalul arbitral care a pronunţat hotărârea nr. 12/2019, în dosarul nr. x/2019 şi-a verificat propria competenţă, verificând-o doar raportat la conţinutul clauzei compromisorii din contractele de închiriere derulate între petentă şi intimată, nu şi prin raportare la prevederile legale în vigoare; după cum a procedat la verificarea competenţei ulterior punerii în discuţie a excepţiilor ridicate de părţi.

Procedând astfel, tribunalul arbitral a omis prevederile art. 562 alin. (2) C. proc. civ., după cum şi Curtea de apel prin hotărârea recurată a omis prevederile art. 579 alin. (2) C. proc. civ. şi a sancţionat-o pe petentă pentru faptul că nu a invocat neregularităţi referitoare la existenţa şi validitatea convenţiei arbitrale în faţa tribunalului arbitral, considerând că aceasta este decăzută din dreptul de a mai invoca neregularităţile în faţa oricărei instanţe de judecată sesizate.

În consecinţă, recurenta a susţinut că se impune admiterea recursului, casarea hotărârii atacate ca fiind nelegală şi netemeinică şi reţinerea dosarului spre competentă soluţionare iar, pe fondul cauzei, anularea hotărârii arbitrale nr. 12/2019.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 486-490 C. proc. civ., art. 608 pct. 2, lit. b), f) şi h) C. proc. civ., art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

D. Apărările intimatei.

8. Intimata A. S.R.L. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca fiind nefondat.

9. Prin întâmpinarea depusă, intimatul Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri (F.), succesorul Ministerului pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat, a solicitat admiterea recursului, dar şi admiterea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale în cauză, întrucât nu a fost parte în litigiul arbitral, iar cele două contracte de închiriere care au făcut obiectul litigiului arbitral, nr. 187 din 18 aprilie 2017 şi nr. 275 din 18 iulie 2017, au fost încheiate între recurentă şi intimata A. S.R.L., Agenţia (G. Cluj-Napoca), deşi aflată în subordinea F., având personalitate juridică conform art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 47/2017.

E. Considerentele instanţei de recurs.

10. Recurenta a invocat generic temeiul de drept al recursului ca fiind dispoziţiile art. 486-490 C. proc. civ., criticând în fapt hotărârea atacată pentru că este "netemeinică şi nelegală", întrucât Curtea de apel nu a verificat şi nu a reţinut ca atare nerespectarea de către tribunalul arbitral a dispoziţiilor art. 579 alin. (2) C. proc. civ., art. 542 alin. (2) C. proc. civ., art. 543 alin. (3) C. proc. civ., dispoziţiile legale pe care nici Curtea de apel nu le-a reţinut ca atare, ignorând dispoziţiile art. 608 alin. (1) C. proc. civ.

Criticile privind restrângerea nejustificată sau ignorarea unor texte legale care, în opinia recurentei, ar fi incidente în cauză se pot încadra în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. care consacră nelegalitatea unei hotărâri ce a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Se reţine însă că, spre deosebire de reglementarea dată de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (1865), noul C. proc. civ., prin art. 488 pct. 8 nu mai are în vedere ipoteza în care hotărârea recurată este lipsită de temei legal, aspectele de temeinicie constituind elemente de fapt care nu pot constitui temeiul recursului.

Cât priveşte interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale incidente în cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că în mod corect Curtea de apel a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 608 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Nu mai pot fi invocate ca motive pentru anularea hotărârii arbitrale neregularităţile care nu au fost ridicate potrivit art. 592 alin. (1) şi (3) sau care pot fi remediate pe calea prevăzută de art. 604".

Contrar afirmaţiilor recurentei, Curtea de apel a reţinut în mod legal că invocarea motivelor de anulare a hotărârii arbitrale este posibilă exclusiv în situaţia în care neregularităţile pe care se sprijină aceste motive au fost invocate şi în faţa tribunalului arbitral, în condiţiile art. 592 C. proc. civ., astfel cum dispun prevederile art. 608 alin. (2) C. proc. civ.

În conformitate cu dispoziţiile art. 592 alin. (1) C. proc. civ., "Orice excepţie privind existenţa şi validitatea convenţiei arbitrale (…) trebuie invocată cel mai târziu la prima zi de înfăţişare".

Raportat la situaţia de fapt necontestată de către recurentă, în sensul că prin întâmpinarea depusă în litigiul arbitral recurenta, în calitatea sa de pârâtă, a depus întâmpinare la data de 8 august 2019, fără a invoca însă vreo neregularitate referitoare la validitatea sau eficacitatea convenţiei arbitrale, după cum nu a fost invocată nici la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate, 18 septembrie 2019, în mod corect Curtea de apel a constatat că recurenta-petentă este decăzută din dreptul de a mai invoca excepţiile respective.

Neglijenţa părţii, de a invoca excepţiile prevăzute la art. 592 alin. (1) C. proc. civ. în cursul arbitrajului, nu poate fi trecută cu vederea, astfel că, potrivit art. 608 alin. (2) C. proc. civ., aceste neregularităţi invocate în premieră nu vor determina anularea hotărârii.

Cât priveşte celelalte motive ale acţiunii în anularea hotărârii arbitrale care critică încălcarea ordinii publice, bunele moravuri ori dispoziţiile imperative ale legii, acestea vizează în fapt, astfel cum a reţinut Curtea de apel, tot soluţionarea litigiului de către tribunalul arbitral, deşi, în opinia recurentei-petente, convenţia arbitrală era nulă şi inoperantă.

Acesta a fost motivul pentru care Curtea de apel nu a mai analizat dispoziţiile legale invocate formal de către petentă, ale art. 608 lit. h).

Cercetarea motivului de anulare prevăzut de art. 608 lit. h) era, oricum, neconcludentă, în raport de faptul că petenta recurentă nu a făcut nicio referire la dispoziţiile art. 575 C. proc. civ. care prezintă importanţă în determinarea normelor procedurale imperative de la care părţile convenţiei arbitrale nu pot deroga şi de la care, implicit, nici arbitrii nu o pot face.

Trebuie observat că nu orice încălcare a legii de către tribunalul arbitral se poate constitui într-un motiv de acţiune în anulare a hotărârii arbitrale, ci numai încălcarea dispoziţiilor imperative ale legii care fac trimitere la principiile fundamentale ale procesului civil (art. 575 alin. (2) C. proc. civ.).

Motivul de anulare prevăzut de art. 608 lit. h) C. proc. civ. nu include, astfel, criticile cu privire la situaţia de fapt sau cu privire la interpretarea şi aplicarea prevederilor legale dispozitive, ci numai criticile cu privire la încălcarea dispoziţiilor imperative ale legii, sens în care criticile aduse de către petenta recurentă hotărârii arbitrale în temeiul acestui text de lege nu se încadrau în prevederile legale, Curtea de apel arătând că fundamentarea lor pe acelaşi argument, al nulităţii şi ineficacităţii convenţiei arbitrale face inutilă analizarea separată a acestui motiv de anulare.

11. Cât priveşte apărarea intimatului F.., în sensul lipsei calităţii sale procesuale în cauză, acest aspect nu mai poate fi repus în discuţie, Curtea de apel pronunţându-se asupra calităţii procesuale pasive a intimatei prin încheierea de şedinţă din 3 martie 2020, în sensul respingerii acesteia, în raport de faptul că Ministerul a fost introdus în cauză doar în calitatea sa de emitent al Ordinului nr. 1517/2019 a cărui nelegalitate fusese invocată de către intimata A. S.R.L., excepţie respinsă de către instanţă prin sentinţa recurată.

Cum atât soluţia pronunţată de Curtea de apel cu privire la respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a F. (succesor al H.), cât şi soluţia de respingere a excepţiei de nelegalitate a Ordinului nr. 1517/2019 nu au făcut obiectul recursului, acestea au intrat în puterea lucrului judecat, nemaiputând fi repuse în discuţie, după cum am arătat.

Oricum, după cum chiar intimatul F. afirmă prin întâmpinarea depusă în recurs, litigiul arbitral nu îl vizează pe acesta, întrucât, deşi aflată în subordinea F., recurenta-petentă G. Cluj-Napoca are personalitate juridică conform art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2017 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea agenţiilor pentru întreprinderi mici şi mijlocii, atragere de investiţii şi promovare a exportului.

12. Prin urmare, hotărârea Curţii de apel este legală, nefiind subsumată niciunui motiv de recurs, astfel cum rezultă din considerentele ce preced în urma analizei criticilor şi apărărilor formulate în cadrul judecăţii recursului.

13. Având în vedere cele de mai sus, în baza dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă AGENŢIA PENTRU ÎNTREPRINDERI MICI ŞI MIJLOCII, ATRAGERE DE INVESTIŢII ŞI PROMOVARE A EXPORTULUI CLUJ-NAPOCA împotriva deciziei civile nr. 1/2020 din 10 martie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 28 ianuarie 2021.