Recourse against final unemployment benefit decision declared inadmissible due to statutory exclusion of cassation in social security conflicts

Şedinţa publică din data de 28 iulie 2020

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi la 17 iulie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. x din 25.05.2018, emisă de Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Mehedinţi, solicitând anularea acesteia pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin sentinţa nr. 194/2018 din 2 noiembrie 2018, Tribunalul Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins acţiunea formulată de reclamantă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 451 din 20 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 şi 6 C. proc. civ.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Mehedinţi a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

La 4 iunie 2019, recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor formulate de intimată.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 5 mai 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi, care nu au înteles să depună puncte de vedere la acesta.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac astfel cum sunt prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti, regulă cu valoare de principiu constituţional, potrivit art. 129 din Constituţie.

Potrivit art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, pentru modificarea dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale.

Textul de lege anterior evocat cuprinde litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.

Deopotrivă, prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. statuează că "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs".

În speţă, recurenta-reclamantă A. a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, hotărâre care este definitivă, conform dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 coroborat cu art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, cererea introductivă înregistrată la prima instanţă la data de 17.07.2018 este o contestaţie împotriva dispoziţiei nr. x din 25.05.2018, emisă de Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Mehedinţi, prin care reclamantei i s-a stabilit indemnizaţia de şomaj, fiind dedus judecăţii un conflict de asigurări sociale.

Prezentul recurs are deci, ca obiect, o decizie definitivă, prin care instanţa de apel a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 194/2018, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Se constată că cererea recurentei-reclamante este o acţiune de natura celei la care se referă art. 119 alin. (2) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cauza având ca obiect un litigiu privind o decizie de stabilire a indemnizaţiei de şomaj.

Potrivit dispoziţiilor art. 119 alin. (1) din Legea nr. 76/2002, "litigiile rezultate ca urmare a aplicării prevederilor prezentei legi se soluţionează de către instanţele judecătoreşti competente, potrivit legii", iar, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, "litigiile privind stabilirea şi plata indemnizaţiei de şomaj se soluţionează în regim de urgenţă, potrivit normelor procedurale prevăzute pentru conflictele de drepturi, chiar dacă prin lege specială se prevede altfel".

Înalta Curte reţine că art. 208 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social (prin care au fost abrogate prevederile Legii nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă) prevede că se soluţionează în primă instanţă de către tribunal conflictele individuale de muncă, iar dispoziţiile art. 214 din aceeaşi lege stabilesc că hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului.

Pentru aceste considerente şi având în vedere că a fost dedus judecăţii un litigiu privind asigurări sociale, se constată că decizia pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea extraordinară a recursului.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 451 din 20 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 451 din 20 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, ca inadmisibil.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 iulie 2020.