Effect of plaintiff's waiver of claim on annulment of prior judgments in abusive credit clause litigation

Şedinţa publică din data de 28 iulie 2020

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 9 mai 2016 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, sub nr. x/2016, astfel cum a fost precizată, reclamanţii A. şi B. au chemat-o în judecată pe pârâta C., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa:

- să constatate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzelor prevăzute la art. 4.1, 4.2, 4.3 şi 4.6 din contractul de credit nr. x din 6 noiembrie 2007, referitoare la modificarea unilaterală a dobânzii;

- să oblige pârâta la restituirea sumelor încasate în baza clauzelor anterior indicate, cu dobânda legală aferentă;

- să constatate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzelor prevăzute la art. 4.11 lit. a), b) şi e), 5.4 şi 8.1 alin. (3) din acelaşi contract de credit şi la art. 1 pct. 2 şi pct. 9 din actul adiţional nr. x din 23 decembrie 2010, referitoare la comisionul de acordare şi de administrare;

- să oblige pârâta la restituirea sumelor încasate în baza clauzelor anterior indicate, cu dobânda legală aferentă;

- să constatate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei stipulate la art. 4.3 din contract;

- să constatate că marja fixă a băncii este de 2,83% pe toată perioada de derulare a convenţiei de credit;

- să oblige pârâta să recalculeze nivelul dobânzii după formula marja fixă a băncii de 2,83% + valoarea indicelui de referinţă LIBOR la 3 luni;

- să oblige pârâta la semnarea unui act adiţional, în cuprinsul căruia să fie definite elementele componente ale dobânzii, astfel cum s-a menţionat anterior şi să se specifice că dobânda nu poate varia decât în funcţie de indicele LIBOR;

- să constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzelor referitoare la rambursarea creditului, stipulate la art. 5.1 din contract cu privire la efectuarea plăţilor în moneda creditului şi suportarea de către consumator a diferenţelor de curs valutar;

- să fie îngheţat cursul de schimb valutar CHF-LEU la valoarea de la data încheierii contractului;

- să oblige pârâta să recalculeze ratele la valoarea cursului de schimb valutar CHF-LEU de la încheierea convenţiei pe întreaga perioadă de valabilitate a acesteia şi să restituie sumele încasate în plus;

- să oblige pârâta la restituirea sumelor încasate abuziv şi nelegal, în baza clauzelor declarate abuzive, de la data încasării lor, cu dobânda legală aferentă; cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost indicate prevederile Legii nr. 193/2000, art. 1084 din C. civ. de la 1864, art. 1092 şi 1271 din C. civ., Directiva 2014/17/UE, art. 1 şi 10 din O.G. nr. 21/1992, art. 15 din Legea nr. 190/1999, art. 1, 6 şi 77 din Legea nr. 296/2001, Directiva 93/13/CEE, Norma 17/2003.

Prin sentinţa civilă nr. 12793 din 28 octombrie 2016, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia Civilă a admis excepţia propriei necompetenţe materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Pe rolul acestei din urmă instanţe, cauza a fost înregistrată la secţia a VI-a Civilă, la 7 decembrie 2016, sub nr. x/2016.

Prin sentinţa civilă nr. 68 din 17 ianuarie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia propriei necompetenţe materiale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Curţii de Apel Bucureşti, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Prin sentinţa civilă nr. 34 din 23 februarie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, instanţă pe rolul căreia dosarul a fost reînregistrat la 7 aprilie 2017, sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 2733/2017 din 5 iulie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta C.

Împotriva hotărârii sus-menţionate, reclamanţii au declarat apel, care a fost admis prin decizia civilă nr. 890 din 18 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin care s-a schimbat, în parte, sentinţa atacată, în sensul că s-a admis, în parte, acţiunea, s-a constatat nulitatea absolută a clauzei prin care pârâta îşi rezerva dreptul de a modifica unilateral dobânda, în acord cu "evoluţia indicelui de referinţă stabilit de bancă" şi s-au respins restul capetelor de cerere, ca neîntemeiate.

Împotriva deciziei evocate, reclamanţii A. şi B. au declarat recurs, solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Totodată, recurenţii-reclamanţi şi-au exprimat acordul ca recursul să fie soluţionat în completul de filtru prevăzut de art. 493 alin. (6) C. proc. civ., în situaţia în care se va constata că este admisibil.

La 14 septembrie 2018, aşa cum atestă dovada de înmânare aflată la dosarul de recurs, cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte, care nu a depus întâmpinare.

La 10 decembrie 2019, intimata-pârâtă a transmis la dosar declaraţia recurenţilor-reclamanţi, autentificată sub nr. x din 25 octombrie 2019 de Notar Public D. din cadrul S.P.N. "E.", prin care recurenţii-reclamanţi au renunţat la judecata cererii de chemare în judecată, în condiţiile art. 406 C. proc. civ. şi au împuternicit-o pe pârâtă, conform art. 2032 alin. (2) C. civ., să depună declaraţia la dosar.

La aceeaşi dată, intimata a depus la dosar şi o cerere în care şi-a exprimat acordul faţă de cererea recurenţilor-reclamanţi de renunţare la judecată, menţionând că solicită judecata în lipsă şi nu solicită cheltuieli de judecată.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 5 mai 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 406 C. proc. civ., a luat în examinare cererea formulată de recurenţii-reclamanţi şi a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ., "reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă"; alin. (2) al aceluiaşi articol stipulează că:

"cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială", iar alin. (4) prevede că "dacă reclamantul renunţă la judecată la primul termen la care părţile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunţarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părţi."

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 406 alin. (5) C. proc. civ. "când renunţarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză".

Art. 406 C. proc. civ. reglementează condiţiile în care poate opera renunţarea reclamantului la judecată.

De principiu, renunţarea la judecată reprezintă actul procesual de dispoziţie al reclamantului, în calitatea sa de iniţiator al demersului judiciar, de a renunţa la soluţionarea unei cauze, fără a avea obligaţia de a-şi justifica manifestarea de voinţă.

Din înscrisul intitulat "declaraţie", depus la dosar şi autentificat de Societatea Profesională Notarială "E." prin încheierea de autentificare nr. 3350 din 25 octombrie 2019, rezultă că reclamanţii A. şi F. au declarat că renunţă "în mod expres şi irevocabil la judecata cererii de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie", motiv pentru care solicită instanţei să ia act de această renunţare şi, în consecinţă, să anuleze în tot hotărârile pronunţate în dosar.

Instanţa supremă reţine că această "declaraţie" constituie o veritabilă cerere de renunţare la judecată a reclamanţilor A. şi B. privind cererea de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului nr. x/2016, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Totodată, Înalta Curte constată că intimata-pârâtă C., prin cererea depusă la dosar, şi-a exprimat în mod clar acordul expres de a se lua act de cererea de renunţare la judecata cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B., menţionând că nu solicită cheltuieli de judecată.

Prin urmare, Înalta Curte constată că această manifestare de dispoziţie este neîndoielnică şi neechivocă în sensul renunţării recurenţilor-reclamanţi la judecata cererii de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului nr. x/2016, iar această manifestare de voinţă a părţilor se înscrie în principiul disponibilităţii ce guvernează procesul civil şi întruneşte condiţiile de formă şi fond, pentru a produce efectul juridic prevăzut de dispoziţiile art. 406 C. proc. civ.

Înalta Curte, admiţând recursul în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 406 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., va lua act de renunţarea reclamanţilor A. şi B. la judecata cererii de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului nr. x/2016, şi în consecinţă, va anula decizia civilă nr. 890 din 18 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2015, precum şi sentinţa civilă nr. 2733 din 5 iulie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 890 din 18 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Ia act de renunţarea la judecata cererii de chemare în judecată, formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta C. şi, în consecinţă:

Anulează decizia civilă nr. 890 din 18 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, precum şi sentinţa civilă nr. 2733 din 5 iulie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 iulie 2020.