Eligibility for wartime compensation under ethnic persecution legislation for displacement caused by general military events.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 5 aprilie 2004, reclamanta P.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 3977 din 31 octombrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Suceava și obligarea pârâtei, să-i recunoască calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, pentru perioada 1 ianuarie 1944 - 28 februarie 1945.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost strămutată împreună cu familia, din localitatea Dorohoi, în județul Dâmbovița.

Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 163 din 2 iunie 2004, a admis acțiunea și a dispus modificarea hotărârii nr. 3977 din 31 octombrie 2003, emisă de pârâtă, în sensul stabilirii în favoarea reclamantei, a calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 1 ianuarie 1944 - 28 februarie 1945.

Pentru a soluționa astfel, instanța a reținut că drepturile reclamantei au fost încălcate, întrucât a fost forțată să se refugieze din cauza persecuțiilor etnice, reclamanta fiind româncă.

Instanța a apreciat că strămutarea din localitatea de domiciliu constituie o modalitate de persecuție etnică ce durează pe toată perioada strămutării.

Împotriva sentinței sus-menționate a formulat recurs, Casa Județeană de Pensii Suceava, susținând în esență că reclamanta nu a dovedit calitatea de strămutat, în sensul art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 și nici a persecuțiilor din motive etnice, suferite din cauza regimului sovietic instaurat pe teritoriul Bucovinei, întrucât la data instaurării acestui regim, 2 - 11 aprilie 1944, potrivit punctului de vedere istoric exprimat, reclamanta plecase deja din localitatea de domiciliu, de la data de 1 ianuarie 1944, când, atât armata, cât și administrația română, s-au retras din Basarabia și nordul Bucovinei.

Recurenta a menționat că în cauză nu poate pune problema persecuțiilor pe care autoritățile române le-au aplicat împotriva unor minorități etnice, întrucât reclamanta nu aparține unei minorități etnice, ci este de naționalitate română.

Recursul este fondat și urmează să fie admis.

La data de 1 aprilie 1944, reclamanta P.E. a părăsit localitatea de domiciliu, orașul Dorohoi, județul Botoșani și s-a stabilit în perioada 1 ianuarie 1944 - 28 februarie 1945, în județul Dâmbovița, refugiindu-se ca urmare a evenimentelor legate de intrarea și înaintarea trupelor sovietice pe teritoriul României, în cel de al doilea război mondial.

Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată, modificată și completată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin această ordonanță, persoana, cetățean român, care în perioada arătată, a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Potrivit art. 2 din Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul acestei ordonanțe, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost nevoită să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, între altele fiind enumerate și persoanele refugiate.

Dar acest refugiu trebuie să se fi produs ca urmare a persecuțiilor la care fusese supusă persoana respectivă, din motive etnice.

Or, în cauză, reclamanta a fost nevoită să se refugieze din localitatea de domiciliu, ca urmare a unor evenimente de război: intrarea și înaintarea pe teritoriul României, a trupelor sovietice, în cadrul operațiunilor militare din a doua parte a celui de-al doilea război mondial.

Este de necontestat că și persoanele care s-au refugiat din localitățile de domiciliu, ca urmare a unor evenimente de război, au avut de suferit toate consecințele nefavorabile ale situației de refugiat, dar legiuitorul, prin O.G. nr. 105/1999, nu a urmărit să acorde drepturi compensatorii, și acestei categorii de persoane.

Astfel fiind, recursul va fi admis, se va casa sentința atacată și în fond, se va respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Suceava împotriva sentinței civile nr. 163 din 2 iunie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2004.