Notary Partnership Liquidation and Asset Partition: Cassation Dismissed Due to Violation of Contradictoriness and Right to Defense

Şedinţa publică din data de 24 iulie 2020

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 26.09.2018 pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa în cauză, să se numească un lichidator în vederea efectuării demersurilor specifice, în scopul lichidării Societăţii profesionale Notariale A. - B., să se constate că în perioada cât a fost în fiinţă Societatea profesionala Notariala A. - B., a fost dobândit un autoturism marca x cu nr. de înmatriculare x, în valoare actuală de aproximativ 92.0000 RON, aflat actualmente în posesia şi folosinţa exclusivă a pârâtei şi au fost contractate următoarele credite: credit bancar acordat prin Contractul de credit nr. x/11.12.2013 încheiat cu C. Ag. Caransebeş şi creditul nebancar, acordat prin Contractul de credit şi garanţie nr. x/14.11.2016 încheiat cu D. S.A. a căror rate sunt în prezent plătite de Biroul Individual Notarial A. (valoarea actuală de circulaţie a autovehiculului va fi determinată prin intermediul unei expertize tehnice auto în cursul cercetării judecătoreşti); să se atribuie pârâtei autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, obligând-o să-i plătească o sultă echivalentă cu 60 % din valoarea actuală de circulaţie a acestuia; să fie obligată pârâta să participe la restituirea creditelor bancare şi nebancare contractate de societate în mod proporţional părţilor sociale deţinute, începând din 30.03.2018 şi până la achitarea integrala a creditelor menţionate, respectiv să-i plătească: 32.381 RON reprezentând cota de 40 % din suma de 80.952,50 RON ce a rămas de plătit la data de 30.03.2018 (când a încetat societatea) din creditul bancar contractat prin Contractul de credit nr. x/11.12.2013 încheiat cu C. Agenţia Caransebeş; 81.459,56 RON reprezentând 40% din suma de 203.648,90 RON (43.724 Euro) ce a rămas de plătit la data de 30.03.2018 din creditul nebancar acordat prin Contractul de credit şi garanţie nr. x/14.11.2016 încheiat cu D. S.A. urmând ca reclamanta să achite în continuare ratele acestor credite; să se dispună lichidarea Societăţii profesionale Notariale A. B. şi radierea societăţii din evidenţele fiscale; să fie obligata pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1941 şi următoarele C. civ.

Pârâta B. a formulat întâmpinare în cauză - filele x - solicitând admiterea în parte a cererii de chemare în judecată, respectiv să admită capătul 2 şi, în parte, capătul 3 din cuprinsul acestei cereri şi să respingă în rest cererea, ca neîntemeiată, inclusiv capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sultei echivalente cu 60% din valoarea actuală de circulaţie a autoturismului marca x, cu nr. de înmatriculare x.

A invocat excepţia netimbrării, ori după caz, a insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată; excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Caraş-Severin în soluţionarea capetelor 2,3 şi 4 din cuprinsul cererii ce face obiectul dosarului, raportat la obiectul acestor capete şi, respectiv, la dispoziţiile art. 94 pct. 1 lit. j) C. proc. civ. excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a SOCIETĂŢII PROFESIONALE NOTARIALE A. B., radiată din evidenţele UNNP din România la momentul promovării cererii de chemare în judecată ce face obiectul dosarului mai sus rubricat; excepţia lipsei calităţii de reprezentant a SOCIETĂŢII PROFESIONALE NOTARIALE A.-B. (între timp radiată), în privinţa persoanei fizice A.; excepţia nulităţii întregii cereri de chemare în judecată asumată de SOCIETATEA PROFESIONALĂ NOTARIALĂ A.-B. (între timp radiată), reprezentată de persoana fizică A.; excepţia inadmisibilităţii capătului 1 al cererii introductive, având ca obiect solicitarea adresată instanţei de a fi numit un lichidator în scopul lichidării SOCIETĂŢII PROFESIONALE NOTARIALE A.-B.; excepţia prematurităţii capătului 4 al cererii introductive, prin care reclamanta a solicitat instanţei obligarea pârâtei la plata sumelor de 32.381 RON şi, respectiv, 81.459,56 RON reprezentând, potrivit reclamantei, 40% din ceea ce a mai rămas de plătit din cele două credite anterior angajate de SOCIETATEA PROFESIONALĂ NOTARIALĂ A.-B.; excepţia inadmisibilităţii capătului 4 al cererii introductive, având ca obiect cererea de a se dispune de către instanţă lichidarea SOCIETĂŢII PROFESIONALE NOTARIALE A.-B..

De asemenea, pârâta B. a formulat cerere reconvenţională - dosar - solicitând: să se constate dobândirea, sub durata existenţei între timp radiatei SOCIETĂŢI PROFESIONALE NOTARIALE A.-B., a unui autoturism marca x cu nr. de înmatriculare x, autoturism care, în prezent, are o valoare de circulaţie de 60.000 RON; să se constate existenţa, în beneficiul său a unui drept de creanţă, în cuantum de 48.946,26 RON (echivalentul a 10.898,74 euro, la cursul contractual stabilit de 4.4910 euro/1 leu (conform tabelului aferent punctului art. 4 din Contractul de leasing financiar cu nr. 89509/20.04.2015), creanţă ce reprezintă 50% din totalitatea însumată a unui avans, a comisionului aferent şi a unui număr de 35 de rate lunare (a 485,34 euro), pe care fosta SOCIETATE PROFESIONALĂ NOTARIALĂ A.-B. le-a plătit, în considerarea existenţei Contractului de leasing financiar mai sus individualizat şi prin care s-a achiziţionat de către aceeaşi Societate Profesională Notarială autoturismul marca x (avans, comision şi rate plătite de la data încheierii acestui Contract şi până la 30.03.2018, data radierii fostei Societăţi Profesionale Notariale A.-B.); să se constate existenţa, în beneficiul său a unui drept de creanţă, neîncasat/nevalorificat, în cuantum de 12.191 RON, reprezentând 40% din totalitatea încasărilor nete, realizate de între timp radiata SOCIETATE PROFESIONALĂ NOTARIAL A.-B.

în perioada 01.03.2018-30.03.2018, venituri care nu au fost distribuite între reclamanta persoană fizică A. şi pârâtă, în calitate de asociate în fosta SOCIETATE PROFESIONALĂ NOTARIAL A.-B.; să se dispună atribuirea către pârâtă, fără obligarea la plata unei sulte către reclamanta pârâtă A., a autoturismului marca x cu nr. de înmatriculare x, în deplină şi exclusivă proprietate, cu titlul de partaj; să fie obligată reclamanta pârâtă la a-şi da acordul la înmatricularea autoturismului marca x cu nr. de înmatriculare x pe numele pârâtei, în termen de 30 de zile de la data la care hotărârea ce urmează a fi pronunţată în cauză va rămâne definitivă şi, în subsidiar, în caz de refuz al acestui acord, să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de consimţământ/acord, în sensul înmatriculării autoturismului mai sus descris pe numele pârâtei reclamante; să se dispună compensarea judiciară a sumei creanţelor pretinse de pârâtă sub capetele 2 şi 3 din cuprinsul cererii reconvenţionale, cu creanţa reclamantei pârâte, reprezentată de sulta pretinsă de aceasta din urmă, subsemnatei, în relaţie cu autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, până la concurenţa creanţei mai mici şi să oblige partea a cărei creanţă este mai mică să plătească diferenţa celeilalte părţi, titulare a unei creanţe mai mari; să fie atribuite reclamantei-pârâte restul celor două datorii angajate de fosta SOCIETATE PROFESIONALĂ NOTARIAL A.-B., în relaţie cu creditoarele Societatea Bancară C.

şi Societatea nebancară D., precum şi efectele integrale ale Contractului de leasing încheiat în vederea achiziţionării autoturismului x.

În drept. pârâta-reclamantă B. a invocat dispoziţiile art. 35, art. 980 şi următoarele C. proc. civ., art. 669 şi următoarele C. civ., art. 1527, 1528 C. civ. şi art. 1617 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1267 din data de 10.12.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Caraş-Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia necompetenţei sale materiale, excepţia netimbrării, excepţia lipsei capacităţii de folosinţă şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant a SOCIETĂŢII PROFESIONALE NOTARIALE A.-B., excepţii invocate de pârâta-reclamantă B..

A admis, în parte, cererea formulată de reclamanta A., în nume propriu şi ca reprezentantă a SOCIETĂŢII PROFESIONALE NOTARIALE A.-B., în contradictoriu cu pârâta B..

A numit lichidator al SOCIETĂŢII PROFESIONALE NOTARIALE A.-B. pe C.I.T.R. FILIALA TIMIŞ S.P.R.L., societate căreia i-a pus în pus în vedere să procedeze potrivit art. 1.943-1.948 C. civ.

A atras atenţia lichidatorului că obligaţiile şi răspunderea lui sunt reglementate de dispoziţiile aplicabile administratorilor.

A admis excepţia prematurităţii invocată de pârâta reclamantă reconvenţională.

A respins, în rest, cererea principală şi cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă B., ca prematur introduse.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta B., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie,

Prin decizia civilă nr. 277/R din 27 martie 2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a admis apelul, a anulat sentinţa apelată şi a trimis cauza, spre rejudecare, Tribunalului Caraş-Severin.

La data de 8 mai 2019, recurenta-reclamantă A., în nume propriu şi în calitate de reprezentant al Societăţii profesionale Notariale A. - B., a declarat recurs împotriva deciziei sus-menţionate, solicitând casarea în tot a acesteia şi trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, instanţei de apel.

În motivare, a arătat că în speţă este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., soluţia instanţei de apel fiind eronată, datorită încălcării şi aplicării greşite a normelor de drept material.

A menţionat că la termenul de judecată din data de 3 decembrie 2018, Tribunalul Caraş-Severin a luat concluziile părţilor cu privire la toate excepţiile ridicate.

A precizat că, aşa cum temeinic a observat Tribunalul Caraş-Severin, asocierea dintre părţi a încetat, iar societatea profesională notarială a fost radiată din evidenţele Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România, lichidarea ei urmând etapele reglementate de art. 1941-1948 C. civ.

A susţinut că societatea s-a dizolvat, etapa următoare fiind cea a lichidării, astfel că, atunci când s-a discutat despre capacitatea de folosinţă şi etapa lichidării societăţii, ca etapă ulterioară încetării contractului de asociere şi a radierii din evidenţele organelor profesiei, concluziile părţilor au acoperit întreaga problemă litigioasă supusă atenţiei instanţei.

În opinia recurentei, modul în care instanţa de apel a valorificat principiul contradictorialităţii şi pe cel al dreptului la apărare nu reprezintă decât o aplicare greşită a acestor norme.

În şedinţa de la 03.04.2020 completul de filtru a pronunţat, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., o încheiere de admitere în principiu a recursului, prin care a respins excepţia nulităţii, invocată de intimată pe calea întâmpinării şi a admis în principiu recursul.

Analizând actele dosarului, precum şi decizia atacată, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin decizia recurată, instanţa de apel a anulat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Caraş-Severin, reţinând, în esenţă, că, deşi la primul şi singurul termen de judecată, cel din 3 decembrie 2018, prima instanţă a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei sale materiale şi a rămas în pronunţare, în exclusivitate, asupra acesteia, prin sentinţa civilă apelată judecătorul cauzei a soluţionat şi alte excepţii, nepuse în discuţia contradictorie a părţilor, precum şi fondul cauzei, fără a administra niciuna din probele solicitate de părţi, prin cererea introductivă şi, respectiv, prin cererea reconvenţională, încălcând astfel principiul contradictorialităţii şi pe cel al dreptului la apărare, respectiv dispoziţiile art. 14 alin. (5) şi cele ale art. 13 alin. (3), raportat la cele ale art. 20 C. proc. civ.

În opinia recurentei, modul în care instanţa de apel a valorificat principiul contradictorialităţii şi pe cel al dreptului la apărare nu reprezintă decât o aplicare greşită a normelor care le reglementează, atât timp cât concluziile părţilor de la termenul de judecată din 3 decembrie 2018 au acoperit întreaga problemă litigioasă supusă atenţiei instanţei.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că, deşi recurenta a indicat în mod expres motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile acesteia pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin prisma căruia urmează a fi analizate.

Astfel, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Recurenta a invocat greşita aplicare a normelor care reglementează principiile dreptului la apărare şi al contradictorialităţii în procesul civil.

Potrivit art. 13 şi art. 14 C. proc. civ.,care consacră principiile dreptului la apărare şi contradictorialităţii în procesul civil, părţile pot să propună probe, să îşi facă apărări, să îşi prezinte susţinerile în scris şi oral şi să exercite căile legale de atac, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege, iar instanţa este obligată, în orice proces, să supună discuţiei părţilor toate cererile, excepţiile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate şi îşi va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt şi de drept, pe explicaţii sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii.

În speţă, actele dosarului relevă că pârâta B. a formulat întâmpinare în faţa primei instanţe, prin care a invocat excepţia netimbrării, ori după caz, a insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată; excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Caraş-Severin în soluţionarea capetelor 2,3 şi 4 din cuprinsul cererii ce face obiectul dosarului, raportat la obiectul acestor capete şi, respectiv, la dispoziţiile art. 94 pct. 1 lit. j) C. proc. civ. excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a SOCIETĂŢII PROFESIONALE NOTARIALE A. B., radiată din evidenţele UNNP din România la momentul promovării cererii de chemare în judecată ce face obiectul dosarului mai sus rubricat; excepţia lipsei calităţii de reprezentant a SOCIETĂŢII PROFESIONALE NOTARIALE A.-B. (între timp radiată), în privinţa persoanei fizice A.; excepţia nulităţii întregii cereri de chemare în judecată asumată de SOCIETATEA PROFESIONALĂ NOTARIALĂ A.-B. (între timp radiată), reprezentată de persoana fizică A.; excepţia inadmisibilităţii capătului 1 al cererii introductive, având ca obiect solicitarea adresată instanţei de a fi numit un lichidator în scopul lichidării SOCIETĂŢII PROFESIONALE NOTARIALE A.-B.; excepţia prematurităţii capătului 4 al cererii introductive, prin care reclamanta a solicitat instanţei obligarea pârâtei la plata sumelor de 32.381 RON şi, respectiv, 81.459,56 RON reprezentând, potrivit reclamantei, 40% din ceea ce a mai rămas de plătit din cele două credite anterior angajate de SOCIETATEA PROFESIONALĂ NOTARIALĂ A.-B. şi excepţia inadmisibilităţii capătului 4 al cererii introductive, având ca obiect cererea de a se dispune de către instanţă lichidarea SOCIETĂŢII PROFESIONALE NOTARIALE A.-B..

Se constată că la primul termen de judecată stabilit în cauză, 3 decembrie 2018, prima instanţă a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei sale materiale şi a rămas în pronunţare.

Cu toate acestea, prin sentinţa civilă nr. 1267 din data de 10.12.2018, Tribunalul Caraş-Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia necompetenţei sale materiale, excepţia netimbrării, excepţia lipsei capacităţii de folosinţă, precum şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant a SOCIETĂŢII PROFESIONALE NOTARIALE A.-B., a admis excepţia prematurităţii, excepţii invocate de pârâta-reclamantă B. şi, de asemenea, s-a pronunţat asupra fondului cauzei.

Contradictorialitatea este un principiu din domeniul ordinii publice şi se manifestă, atât în raporturile dintre părţi, cât şi în raporturile dintre părţi şi instanţă, iar încălcarea acestui principiu este sancţionată cu nulitatea hotărârii.

Ca regulă, instanţa este obligată să supună discuţiei părţilor toate împrejurările de fapt şi de drept şi îi revine obligaţia de a-şi întemeia hotărârea adoptată pe motivele, explicaţiile, mijlocele de probă puse în dezbaterea contradictorie a părţilor, principiu corelat cu rolul său activ, potrivit art. 129 din C. proc. civ.

Dreptul la o procedură contradictorie este un element fundamental al procesului echitabil şi fiecărei părţi trebuie să i se ofere posibilitatea să-şi exprime punctul de vedere asupra chestiunilor de fapt sau de drept invocate în cauză.

Or, în speţă, aşa cum în mod judicios a reţinut şi curtea de apel, prima instanţă, prin hotărârea apelată, s-a pronunţat asupra excepţiilor şi asupra fondului cauzei, fără a pune în discuţie toate excepţiile invocate şi probele solicitate.

Rezultă că prin simplul fapt al neacordării unei posibilităţi reale părţilor de a pune concluzii atât asupra tuturor excepţiilor, cât şi pe fond, anterior pronunţării, au fost nesocotite principiul contradictorialităţii şi dreptul la apărare.

Contrar celor susţinute de recurentă, nu s-ar putea interpreta ca o punere în discuţie implicită a tuturor excepţiilor invocate, precum şi a fondului cauzei, împrejurarea că prin concluziile asupra excepţiei necompetenţei materiale a tribunalului au acoperit întreaga problemă litigioasă supusă atenţiei instanţei, atât timp cât dispoziţiile art. 14 C. proc. civ. impune instanţei obligaţia de a supune discuţiei părţilor toate cererile, excepţiile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate şi de a-şi întemeia hotărârea numai pe motive de fapt şi de drept, pe explicaţii sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii.

Dezbaterile în condiţii de contradictorialitate, în procesul civil, au ca scop înlăturarea unei vătămări produse, prin eventuala pronunţare a unor hotărâri în care să fie reţinute aspecte care să surprindă părţile.

Or, în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat mai sus, tribunalul nu a pus în discuţia părţilor toate excepţiile invocate, precum şi împrejurările de fapt şi de drept ale fondului cauzei, în mod judicios a apreciat curtea de apel că părţilor le-a fost produsă o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea sentinţei primei instanţe.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, criticile invocate de recurentă nu justifică măsura casării deciziei atacate, aşa încât, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 277/R din 27 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iulie 2020.