Res judicata and revision for conflicting judgments: applicability of pre-amendment procedural law limiting revision to negative effect only.

Şedinţa publică din data de 24 iulie 2020

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 10593 din 17 septembrie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Judecătoria Craiova a respins excepţiile netimbrării, lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de Statul Român; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Craiova, invocată de acesta, prin Primar; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A.. împotriva Municipiului Craiova, prin Primar, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală; a admis cererea de chemare în judecată formulată, completată şi precizată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor; a obligat pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, la plata către reclamantă a sumei de 6.361,21 RON, reprezentând cota-parte de contribuţie la cheltuielile de întreţinere datorate pentru perioada aprilie 2011 - aprilie 2014, precum şi a sumei de 1.220,79 RON, cu titlu de penalităţi de întârziere; a admis cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, împotriva chematei în garanţie B. şi a obligat chemata în garanţie la plata către Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, a sumei de 7.582 RON, reprezentând despăgubiri.

Prin decizia civilă nr. 2792 din 14 decembrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Dolj a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, prin D.G.R.F.P. Craiova, împotriva sentinţei civile nr. 10593 din 17 septembrie 2015, pronunţată de Judecătoria Craiova, în contradictoriu cu reclamanta A., chemaţii în garanţie Municipiul Craiova, prin Primar, B. şi Consiliul Local al Mun. Craiova; a anulat sentinţa civilă apelată şi a fost reţinută cauza pentru evocarea fondului.

Prin decizia civilă nr. 608/2017 din 14 martie 2017, Tribunalul Dolj, secţia I civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei ca neîntemeiată, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român şi a respins atât cererea principală formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, prin D.G.R.F.P. Craiova, ca formulată împotriva unei persoane fără calitate, cât şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, prin D.G.R.F.P. Craiova în contradictoriu cu chemata în garanţie B., ca neîntemeiată.

Împotriva deciziei civile nr. 608/2017 din 14 martie 2017 a formulat cerere de revizuire A., invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat anularea deciziei atacate, ca fiind potrivnică deciziei civile nr. 2742 din 08 decembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016.

Prin decizia nr. 1324/2018 din 2 mai 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins cererea de revizuire.

Împotriva acestei decizii, A.. a declarat recurs.

În motivare, a susţinut, în esenţă, că în mod greşit i-a respins curtea de apel ca inadmisibilă cererea de revizuire, reţinând că există identitate de părţi şi cauză, însă nu şi de obiect, în sensul că obiectul solicitat în cele două hotărâri care fac obiectul revizuirii are aceeaşi natură juridică dar priveşte perioade de timp diferite.

În opinia recurentei, pentru stabilirea domeniului de aplicare a textului art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acesta trebuie coroborat cu art. 430 şi 431 C. proc. civ., care determină conţinutul şi efectele autorităţii de lucru judecat. Astfel, sub protecţia autorităţii de lucru judecat intră nu doar dispozitivul hotărârii şi considerentele pe care se sprijină acesta, ci şi acele considerente "decizorii", adică acelea care conţin soluţii de sine-stătătoare.

De asemenea, a susţinut că efectul autorităţii de lucru judecat este deopotrivă unul negativ, care împiedică reluarea aceleiaşi judecăţi şi unul pozitiv, care presupune ca ceea ce a statuat o instanţă să fie folosit într-un litigiu ulterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Analizând decizia atacată, prin prisma criticilor de nelegalitate şi a apărărilor invocate, Înalta Curte reţine următoarele:

Autoarea căii de atac a susţinut că în mod nelegal, cu încălcarea dispoziţiilor art. 430 şi 431 C. proc. civ., a fost respinsă cererea ei de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. cu motivarea că există identitate de părţi şi cauză, însă nu şi de obiect cu privire la hotărârile pe care le-a apreciat ca fiind potrivnice.

A subliniat recurenta că, potrivit art. 430 şi 431 C. proc. civ., efectul autorităţii de lucru judecat este deopotrivă unul negativ, care împiedică reluarea aceleiaşi judecăţi, dar şi unul pozitiv, care presupune ca ceea ce a statuat o instanţă să fie folosit într-un litigiu ulterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Aşadar, problema de drept de a cărei dezlegare depinde soluţionarea recursului vizează corelarea dintre dispoziţiile art. 430 şi 431 C. proc. civ., care reglementează autoritatea şi efectele lucrului judecat şi cele ale art. art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care instituie ipoteza revizuirii pentru hotărâri potrivnice.

Prealabil, se impune efectuarea unor precizări cu privire la aplicarea în timp a legii, în contextul în care C. proc. civ. a fost modificat prin Legea nr. 310/2018.

Dispoziţiile art. 24 C. proc. civ. stabilesc că dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare.

Aşa fiind, în speţă sunt incidente dispoziţiile C. proc. civ. în forma în vigoare la data iniţierii procesului - 02.06.2014.

Potrivit art. 430 art. (1) şi (2) C. proc. civ., "(1)hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.

(2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă."

Conform art. 431 C. proc. civ., " (1) nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.

(2) Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă."

Primul alineat al art. 431 C. proc. civ. vizează aşadar aspectul negativ al autorităţii lucrului judecat, adică interdicţia unei duble judecăţi între aceleaşi părţi, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect, iar cel de-al doilea alineat consacră dreptul părţilor de a opune lucrul judecat într-un alt litigiu - efectul pozitiv al autorităţii lucrului judecat.

Pe de altă parte, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar conform art. 513 alin. (4) C. proc. civ., în forma în vigoare la data iniţierii procesului, în cazul hotărârilor definitive potrivnice, dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, va anula cea din urmă hotărâre.

Din coroborarea textelor de lege sus-menţionate rezulta că, anterior modificărilor aduse art. 513 C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, revizuirea are în vedere numai aspectul negativ al autorităţii de lucru judecat, în sensul că ipoteza de revizuire vizează cazurile în care se regăseşte tripla identitate (părţi, obiect şi cauză), de vreme ce instanţa învestită cu cererea de revizuire nu poate decât să anuleze cea de a doua hotărâre care încălca autoritatea de lucru judecat.

Abia ulterior modificării aduse articolului 513 alin. (4) din C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, în sensul că în cazul hotărârilor potrivnice, instanţa anulează cea din urmă hotărâre şi, după caz, trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, a fost creat cadrul legislativ pentru ipoteza de revizuire ce vizează încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Însă, în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 513, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât se opune art. 24 C. proc. civ.

Aşadar, deşi art. 430 alin. (2) C. proc. civ. prevede că autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, în regimul C. proc. civ., anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, o hotărâre judecătorească nu poate fi revizuită pentru motivul că prin considerente contravine dispozitivului unei hotărâri anterioare sau viceversa, dacă cele două hotărâri sunt date în procese diferite, între care nu există identitate de părţi, obiect şi cauză. O eventuală asemenea contradicţie, poate fi invocată doar pe cale de excepţie în cadrul celui de-al doilea proces.

Prin urmare, în mod judicios a respins curtea de apel cererea de revizuire, reţinând că între decizia atacată şi hotărârile a căror potrivnicie se invocă nu există identitate de obiect.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte constată că motivele de nelegalitate invocate nu fundamentează casarea deciziei atacate, care, astfel, se dovedeşte legală, motiv pentru care, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A.. împotriva deciziei nr. 1324/2018 din 2 mai 2018 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iulie 2020.