Res judicata as matter of public order in appeal review of contract rescission for culpable non-performance

Şedinţa publică din data de 24 iulie 2020

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia I civilă la 15 noiembrie 2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., rezilierea Contractului de vânzare-cumpărare nr. x/23.10.2010, aşa cum a fost modificat prin Actul adiţional nr. x/12.02.2012 încheiat între reclamantă şi pârâtă, pentru neexecutarea culpabilă a obligaţiilor contractuale; obligarea pârâtei la daune interese în cuantum de 50.000 RON, reprezentând contravaloarea profitului nerealizat şi a penalităţilor de întârziere prevăzute în contract, de 5% din valoarea masei lemnoase contractate, începând cu data de 15 septembrie 2011, data la care trebuia să înceapă exploatarea conform eşalonărilor de tăieri şi plăţi şi până la achitarea efectivă a daunelor interese solicitate.

Prin încheierea din data de 29 martie 2017, Tribunalul Gorj, secţia I civilă a scos cauza de pe rol şi a trimis-o spre soluţionare secţiei a II-a Civile a Tribunalului Gorj.

Pe rolul secţiei a II-a Civile a Tribunalului Gorj, dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2016*, la data de 5 aprilie 2017.

Prin sentinţa civilă nr. 42/2018 din data de 26 martie 2018, Tribunalul Gorj, secţia I civilă a admis, în parte, acţiunea, a dispus rezilierea Contractului de vânzare-cumpărare nr. x/23.10.2010, aşa cum a fost modificat prin Actul adiţional nr. x/12.02.2012 şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 28.845,73 RON, daune interese şi penalităţi de 5% din valoarea masei lemnoase contractate, începând cu 15.09.2013 până la achitarea efectivă a daunelor, pentru perioada anterioară acestei date acţiunea fiind prescrisă; de asemenea, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 6.220,00 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

La data de 30 martie 2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat o cerere de lămurire dispozitiv.

Prin sentinţa civilă nr. 70/2018 din data de 4 iunie 2018, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a admis cererea şi a lămurit dispozitivul sentinţei civile nr. 42 din data de 26 martie 2018 pronunţate în dosarul nr. x/2016, în sensul că penalităţile de 5% au fost acordate pe zi, în raport cu prevederea art. 6 - art. 6.2. din Contractul nr. x/23.10.2010.

Împotriva sentinţelor anterior menţionate a declarat apel B., solicitând admiterea apelului şi schimbarea sentinţei apelate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, cu obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1323/2018 din 20 decembrie 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a respins acţiunea, ca neîntemeiată, a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată şi a obligat intimata la plata către apelantă a sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat redus.

Împotriva acestei decizii, S.C. A. S.R.L. a declarat recurs.

În motivare, a susţinut că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază şi a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material; a invocat, astfel, motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Subsumat primului motiv de recurs, a arătat că apelanta a prezentat în mod trunchiat considerentele hotărârilor pronunţate în dosarul nr. x/2015, cu omiterea intenţionată a acelor considerente care nu îi erau favorabile.

Cu toate acestea, ignorându-i apărările, instanţa de apel a preluat în bloc argumentele expuse de apelantă, atribuind putere de lucru judecat unor considerente din sentinţa nr. 99/11.02.2016 a Tribunalului Dolj, care nu numai că nu au fost preluate în decizia Curţii de Apel Craiova nr. 4035/04.10.2016, ci chiar au fost înlocuite cu considerentele proprii ale instanţei de apel din acea cauză.

Recurenta-reclamantă a susţinut că în motivarea deciziei recurate, instanţa nu a analizat în mod comparativ considerentele celor două hotărâri pronunţate în dosarul nr. x/2015 şi nici nu s-a pronunţat asupra efectelor pe care considerentele decisive din decizia definitivă a Curţii o au în prezenta cauză, soluţia instanţei de apel fiind fundamentată exclusiv prin raportare la presupusa putere de lucru judecat a considerentelor sentinţei Tribunalului Dolj nr. 99/11.02.2016.

Întrucât decizia recurată nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate argumentele esenţiale şi decisive prezentate de recurenta-reclamantă în cuprinsul întâmpinării la apel, cu încălcarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în opinia recurentei este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., cu consecinţa casării hotărârii recurate şi trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.

Din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susţinut că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 478 C. proc. civ., referitoare la limitele efectului devolutiv al apelului.

A arătat că puterea de lucru judecat, sub imperiul codurilor anterioare, era considerată, pe de o parte, un mijloc de probă, ca prezumţie legală absolută şi irefragabilă, iar, pe de altă parte, o excepţie procesuală de fond, peremptorie şi absolută, pe când în accepţiunea noului C. proc. civ., puterea de lucru judecat este denumită efect pozitiv al autorităţii de lucru judecat, în sensul că nu pune obstacol celei de-a doua judecăţi, ci doar uşurează sarcina probaţiunii, în timp ce efectul negativ al autorităţii de lucru judecat reprezintă un efect al hotărârii judecătoreşti, împiedicând o nouă judecată asupra fondului, atunci când sunt întrunite cele trei condiţii de existenţă, respectiv: (i) identitatea de obiect, (ii) identitatea de cauză şi (iii) identitatea de părţi.

A menţionat că art. 432 din C. proc. civ. prevede că autoritatea de lucru judecat poate fi invocată, în sens negativ, de instanţă sau de părţi în orice stare a procesului, pe când în privinţa invocării efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat (adică a invocării puterii de lucru judecat) care, în esenţă, este un mijloc de probă, nu există nicio derogare, astfel că regimul invocării sale este supus dreptului comun.

A susţinut că, în speţă, instanţa de apel a analizat puterea de lucru judecat, ce are un caracter mixt de apărare de fond şi mijloc de probă, fără ca aceasta să fie invocată cu respectarea condiţiilor legale de către apelanta-intimată, deoarece aceasta a invocat, în cadrul judecăţii în primă instanţă, excepţia autorităţii de lucru judecat, care a fost respinsă de prima instanţă.

Prin urmare, a considerat că au fost depăşite limitele efectului devolutiv al apelului, fiind invocate apărări noi în cadrul cererii de apel, apărări care nu au fost puse în discuţie în fata instanţei de fond, curtea de apel încălcând dispoziţiile de drept material ale art. 478 din C. proc. civ., cu consecinţa casării deciziei recurate.

A susţinut, totodată, că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 430 şi ale art. 431 din C. proc. civ., referitoare la efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, sens în care a făcut referire la incompatibilitatea considerentelor celor două hotărâri pronunţate în dosarul nr. x/2015, subliniind prevalenţa considerentelor deciziei Curţii de Apel Craiova;

În acest context, a arătat că soluţia instanţei de apel s-a întemeiat, în mod exclusiv, pe aprecierea eronată în ceea ce priveşte presupusa putere de lucru judecat a considerentelor sentinţei civile nr. 99/11.02.2016 pronunţate de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2015 (definitivă prin respingerea apelului formulat de recurenta-pârâtă, prin decizia civilă nr. 4035/04.10.2016 a Curţii de Apel Craiova), prin care (i) s-a respins capătul de cerere privind predarea masei lemnoase, ca neîntemeiat; (ii) s-a respins capătul de cerere privind eliberarea autorizaţiei de exploatare, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Cu toate acestea, în considerentele deciziei civile nr. 4035/04.10.2016, Curtea de Apel Craiova a apreciat că nu poate analiza culpa contractuală a intimatei-pârâte, în raport de limitele investirii instanţei, respectiv o cerere de executare în natură a contractului, instanţa constatând că executarea în natură a obligaţiei de predare a masei lemnoase nu mai este posibilă.

A subliniat recurenta că nu există putere de lucru judecat în ceea ce priveşte analiza condiţiilor răspunderii contractuale a intimatei-pârâte din prezenta cauză, deoarece instanţa de apel din dosarul nr. x/2015, respectiv Curtea de Apel Craiova, nu a preluat, în considerentele deciziei definitive pronunţate, acele considerente ale instanţei de fond (Tribunalul Dolj) din cuprinsul sentinţei civile nr. 99/11.02.2016, conform cărora "neexecutarea contractului de vânzare-cumpărare nu se poate imputa pârâtei (Obştea), atâta timp cât reclamanta (n.n. A.) nu a făcut dovada obţinerii autorizaţiei de exploatare."

Or, din simpla lecturare a considerentelor deciziei Curţii de Apel Craiova, prin raportare la cele ale sentinţei Tribunalului Dolj, rezultă că imposibilitatea de executare în natură a contractului de vânzare-cumpărare este privită în mod fundamental diferit de cele două instanţe, după cum urmează:

(i) Tribunalul Dolj apreciază că neexecutarea contractului de vânzare-cumpărare nu poate fi imputată intimatei-pârâte şi atribuie în sarcina exclusivă a recurentei obligaţia de a face demersuri pentru obţinerea autorizaţiei de exploatare;

(ii) Curtea de Apel Craiova reţine că executarea contractului de vânzare-cumpărare nu mai este posibilă, fără a aprecia asupra culpei contractuale a intimatei-pârâte şi fără a atribui în sarcina recurentei obligaţia contractuală de a obţine o autorizaţie de exploatare.

Potrivit recurentei, considerentele sentinţei nr. 99/11.02.2016 a Tribunalului Dolj nu se bucură de putere de lucru judecat, iar instanţa de apel a reiterat în mod trunchiat considerentele celor două hotărâri, respectiv numai pe acelea favorabile intimatei-pârâte, ignorând acele considerente esenţiale pe care Curtea de Apel Craiova şi-a fundamentat soluţia definitivă pronunţată în cauză.

Astfel, în cuprinsul deciziei nr. 4035/04.10.2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova nu pot fi identificate statuări ale Curţii în sensul că (i) nu se poate retine culpa contractuală a intimatei-pârâte pentru neîndeplinirea obligaţiei de predare a masei lemnoase şi că (ii) există obligaţia recurentei-reclamante de a obţine autorizaţia de exploatare.

Prin urmare, nu poate fi atribuită putere de lucru judecat unor considerente cuprinse într-o sentinţă pronunţată de instanţa de fond, care au fost înlocuite cu alte considerente, esenţialmente diferite, de către instanţa de apel.

Considerentele deciziei nr. 4035/04.10.2016 a Curţii de Apel Craiova întrevăd analiza condiţiilor răspunderii contractuale a intimatei-pârâte, in ipoteza formulării unei acţiuni în despăgubiri.

A solicitat recurenta să se dea preferinţă considerentelor deciziei Curţii de Apel Craiova, constatând că aspectele litigioase tranşate în mod definitiv prin această hotărâre lipsesc de putere de lucru judecat orice considerente ale Tribunalului Dolj, care nu sunt compatibile cu cele reţinute in decizia Curţii şi să constate că nu a fost stabilit cu putere de lucru judecat dacă intimata-pârâtă este în culpă sau nu pentru neîndeplinirea obligaţiilor izvorâte din Contractul de vanzare-cumparare nr. x/2010, astfel că este deschisă posibilitatea analizei condiţiilor răspunderii civile contractuale a intimatei-pârâte, inclusiv cu privire la neîndeplinirea obligaţiei de predare a masei lemnoase aferente contractului, în cadrul unei acţiuni în despăgubiri, prin angajarea răspunderii contractuale, cum este cazul în speţă.

Potrivit recurentei, considerentele referitoare la lipsa culpei contractuale a intimatei-pârâte nu sprijină dispozitivul hotărârilor pronunţate în dosarul nr. x/2015, fiind încălcate dispoziţiile art. 430 alin. (2) din C. proc. civ., conform cărora "autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă".

În final, a arătat că dispoziţiile C. proc. civ. conferă autoritate de lucru judecat numai considerentelor decisive, iar nu şi celor indiferente sau supraabundente, care "nu se bucura de efectele autorităţii de lucru judecat, ci au doar valoarea unei prezumţii relative, susceptibile de proba contrară".

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

În şedinţa din 3 aprilie 2020, completul de filtru a pronunţat, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., o încheiere de admitere în principiu a recursului, acordând termen în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac.

Analizând actele dosarului, precum şi decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte reţine următoarele:

În cadrul motivului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a invocat ipoteza care vizează nemotivarea deciziei atacate.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele unei hotărâri se vor expune, printre alte menţiuni, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia şi se vor indica argumentele pentru care s-au admis, respectiv înlăturat cererile părţilor.

Un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanţiile date de art. 6.1 din Convenţia Europeană privind Drepturile Omului, include printre altele dreptul părţilor de a fi în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată. Motivarea unei hotărâri nu presupune însă un răspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de parte, desigur, nici ignorarea lor, ci un răspuns la cele fundamentale, care sunt susceptibile să influenţeze soluţia.

Autoarea căii de atac critică decizia pronunţată în apel, cu motivarea că, ignorându-i apărările, instanţa de apel a preluat în bloc argumentele expuse de apelantă, atribuind putere de lucru judecat unor considerente din sentinţa nr. 99/11.02.2016 a Tribunalului Dolj, care nu numai că nu au fost preluate în decizia Curţii de Apel Craiova nr. 4035/04.10.2016, ci chiar au fost înlocuite cu considerentele proprii ale instanţei de apel din acea cauză, dar şi că în motivarea deciziei recurate instanţa nu a analizat în mod comparativ considerentele celor două hotărâri pronunţate în dosarul nr. x/2015 şi nici nu s-a pronunţat asupra efectelor pe care considerentele decisive din decizia definitivă a Curţii o au în prezenta cauză, soluţia instanţei de apel fiind fundamentată exclusiv prin raportare la presupusa putere de lucru judecat a considerentelor sentinţei Tribunalului Dolj nr. 99/11.02.2016.

Examinarea de detaliu a deciziei atacate conduce Înalta Curte spre concluzia că instanţa de apel a explicat de o manieră convingătoare raţionamentul juridic pe care l-a adoptat, respingând motivat apărările invocate de S.C. A. S.R.L. în calea ordinară de atac.

În acest sens se cuvin subliniate argumentele din considerentele deciziei de casare, prin care curtea de apel a reţinut că "prin sentinţa nr. 99/11.02.2016, Tribunalul Dolj a reţinut că "neexecutarea contractului de vânzare cumpărare nu se poate imputa pârâtei, atâta timp cât reclamanta nu a făcut dovada obţinerii autorizaţiei de exploatare, aspect susţinut în mod corect şi de pârâtă prin întâmpinare, după încheierea contractului la data de 23.10.2010 şi nici că a întreprins demersuri în acest sens, pentru a se putea preda spre exploatare masa lemnoasă, obligarea de predare revenind ocolului silvic prin şeful său sau reprezentantului împuternicit al acestuia, în prezenta pădurarului titular de canton, obligaţie asumată prin contractul nr. x/23.10.2010 şi reglementată prin actele normative mai sus evocate", precum şi faptul că "este întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei faţă de capătul 2 de cerere privind eliberarea autorizaţiei de exploatare şi în consecinţă urmează să fie admisă ca întemeiată şi respinsă cererea privind eliberarea autorizaţiei de exploatare ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă".

Prin decizia nr. 4035/04.10.2016, Curtea de Apel Craiova a apreciat ca nefondate criticile apelantei S.C. A. S.R.L., stabilind că prima instanţă a făcut "o corectă interpretare a clauzelor contractuale şi a dispoziţiilor legale reglementând efectele convenţiilor, precum si o justă apreciere a probelor administrate."

Prin urmare, nu se poate susţine cu temei că instanţa de apel nu a analizat în mod comparativ considerentele celor două hotărâri pronunţate în dosarul nr. x/2015, fundamentându-şi soluţia exclusiv prin raportare la presupusa putere de lucru judecat a considerentelor sentinţei Tribunalului Dolj nr. 99/11.02.2016.

În ceea ce priveşte criticile pe care recurenta a înţeles să le subsumeze motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având în vedere că ele vizează nerespectarea normelor de procedură, instanţa supremă reşţine că acestea pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin prisma căruia urmează a fi analizate.

Astfel, constată că nici critica vizând încălcarea dispoziţiilor art. 478 C. proc. civ., referitoare la limitele efectului devolutiv al apelului, nu este întemeiată.

Recurenta a susţinut că instanţa de apel a analizat puterea de lucru judecat, ce are un caracter mixt de apărare de fond şi mijloc de probă, fără ca aceasta să fie invocată cu respectarea condiţiilor legale de către apelanta-intimată, deoarece aceasta a invocat, în cadrul judecăţii în primă instanţă, excepţia autorităţii de lucru judecat, care a fost respinsă de prima instanţă.

Separat de faptul că atât prin întâmpinarea depusă în faţa primei instanţe, cât şi prin concluziile scrise aflate la dosarul tribunalului, B. a invocat puterea de lucru judecat a hotărârilor pronunţate în dosarul nr. x/2015, trebuie subliniat că potrivit art. 431 şi 432 C. proc. civ., instanţele au obligaţia de a ţine cont atât de aspectul pozitiv, cât şi de aspectul negativ al autorităţii de lucru judecat, încălcarea autorităţii de lucru judecat fiind un motiv de ordine publică, care poate fi invocat de instanţă sau de părţi în orice stare a procesului.

Aşadar, în sistemul noului C. proc. civ., sfera noţiunii de autoritate de lucru judecat a fost extinsă şi asupra conţinutului noţiunii de putere de lucru judecat, astfel că şi situaţiile în care partea era obligată, în vechea reglementare, să invoce puterea de lucru judecat, cum ar fi solicitarea de a nu se contrazice considerentele hotărârilor anterioare, fac obiectul excepţiei autorităţii de lucru judecat, reglementată de art. 432 C. proc. civ., care nu distinge după cum ne aflăm în ipoteza de la alin. (1) sau alin. (2) ale art. 431, excepţie care poate fi invocată în orice stare a procesului.

Tot neîntemeiate sunt şi criticile recurentei conform cărora instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 430 şi ale art. 431 din C. proc. civ., referitoare la efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Recurenta a susţinut, în esenţă, că prin considerentele deciziei civile nr. 4035/04.10.2016, Curtea de Apel Craiova a înlocuit considerentele primei instanţe, care apreciase că pârâta nu are culpă în neexecutarea contractului.

Potrivit recurentei, instanţa trebuia să dea prevalenţă deciziei nr. 4035/04.10.2016 a Curţii de Apel Craiova.

Înalta Curte constată că la paragraful 2 fila x a deciziei nr. 4035/04.10.2016, Curtea de Apel Craiova a reţinut că "încheierea contractului de către vânzător şi cumpărător în această manieră, fără semnarea lui şi de către prestatorul de servicii, a presupus asumarea de către părţi a riscului neexecutării obligaţiilor stabilite prin contract în sarcina prestatorului. În niciun caz, nesemnarea acestui contract de către prestatorul de servicii nu transferă obligaţiile convenite de părţi a fi îndeplinite de către acesta în sarcina vânzătorului."

Or, reţinând că părţile şi-au asumat riscul neexecutării obligaţiilor stabilite prin contract în sarcina Ocolului Silvic, şi curtea de apel, asemeni tribunalului, a exclus culpa ASOCIAŢIEI B. în neexecutarea contractului.

Aşa fiind, nici aceste critici nu sunt apte să conducă la admiterea recursului.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, motivele de nelegalitate invocate de recurentă nu justifică măsura casării deciziei atacate, aşa încât, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

În baza dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., recurenta urmează să fie obligată la plata către intimată a sumei de 22.098,12 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1323/2018 din 20 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Obligă recurenta la plata către intimată a sumei de 22.098,12 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iulie 2020.