Pension correction dispute: mandatory suspension by mutual agreement under Art. 411 C. proc. civ. prevailing over discretionary suspension under Art. 413

Şedinţa publică din data de 22 iulie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale la 15 decembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Argeş, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta să aplice indicele de corecţie prevăzut de art. 170 din Legea nr. 263/2010, cu plata diferenţelor de drepturi de pensie pe 3 ani anterior introducerii acţiunii, precum şi a dobânzii legale aferente la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 1265 din 6 aprilie 2017, Tribunalului Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat pârâta să aplice indicele de corecţie prevăzut de art. 170 din Legea nr. 263/2010 la punctajul mediu anual stabilit prin decizia nr. 157517 din 9 octombrie 2013, în beneficiul reclamantei, precum şi la plata diferenţelor rezultate începând cu 15 decembrie 2013 şi a dobânzii legale aferente, de la data plăţii efective.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta.

Prin încheierea de şedinţă din 24 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, din oficiu, s-a constatat că se impune suspendarea judecăţii cauzei până la publicarea motivării deciziei nr. 71/2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Împotriva încheierii de şedinţă din 24 octombrie 2017 a formulat recurs reclamanta A., solicitând admiterea recursului şi casarea încheierii recurate, cu consecinţa soluţionării cauzei.

Prin decizia nr. 1987 din 23 mai 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016 a fost admis recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de şedinţă din 24 octombrie 2017, a fost casată încheierea recurată şi trimisă cauza pentru continuarea judecăţii la aceeaşi curte de apel.

Prin încheierea din 9 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a fost suspendată judecarea cauzei, conform dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. până la soluţionarea de către Curtea Constituţională, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a sesizărilor formulate de Curtea de Apel Piteşti în dosarele nr. x/2017 şi y/2017

Prin încheierea din 26 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă s-a constatat că soluţia ce va fi dată de Curtea Constituţională asupra excepţiei de neconstituţionalitate în dosarul nr. x/2018, vizează chestiuni de drept ce au legătură cu cauza, astfel că, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. a fost menţinută măsura suspendării dispusă prin încheierea din 9 martie 2018, până la soluţionarea sesizării formulate în dosarul nr. x/2017.

Împotriva încheierii din 26 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel

Piteşti, secţia I civilă a declarat recurs reclamanta A.. Prin cererea precizatoare formulată la 7 noiembrie 2018, recurenta a arătat că înţelege să formuleze recurs şi împotriva încheierii din 9 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă în acelaşi dosar. Prin ambele cereri de recurs s-a solicitat casarea încheierilor recurate, cu consecinţa constatării suspendării cauzei prin acordul părţilor

Motivele de recurs invocate faţă de ambele încheieri sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenta-reclamantă susţine că instanţa de apel a ignorat solicitarea părţilor de a suspenda cauza în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi a menţinut suspendarea judecării cauzei în baza dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 3 din acelaşi cod, cu încălcarea principiului disponibilităţii. Arată recurenta-reclamantă că ambele părţi şi-au exprimat acordul în vederea suspendării (recurenta la 15 februarie 2018 şi intimata la 7 martie 2018), dar instanţa nu a dat curs acestei solicitări. La termenul din 26 octombrie 2018, cauza a fost repusă pe rol, iar anterior acestui termen ambele părţi şi-au exprimat din nou acordul în vederea suspendării în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (recurenta la 1 octombrie 2018 şi intimata la 25 octombrie 2018). Curtea de apel nu a luat nici de această dată în considerare solicitările părţilor.

Autoarea recursului subliniază că dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. sunt dispoziţii imperative, de care instanţa este obligată să ţină cont, în vreme ce prevederile art. 413 alin. (1) pct. 3 din acelaşi cod sunt facultative ("instanţa poate suspenda cauza") şi că primul articol de lege invocat trebuie aplicat cu prioritate în raport de cel de-al doilea, cu atât mai mult cu cât părţile au reiterat cererile formulate.

Se mai susţine că încheierea pronunţată de curtea de apel la 24 octombrie 2017 în acelaşi dosar, cu ignorarea cererilor formulate de părţi şi a principiului disponibilităţii în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a fost casată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 1987 din 23 mai 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2016.

În drept, recursul a fost întemeiat pe art. 411 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare.

Pe baza cererilor de recurs, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat, prin care s-a reţinut că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 18 septembrie 2019, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 15 ianuarie 2020, a fost admis în principiu recursul declarat de declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 26 octombrie 2018 şi a încheierii din 9 martie 2018 şi s-a fixat termen de judecată la 29 aprilie 2020, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării recursului în şedinţă publică.

La termenul de la 29 aprilie 2020 s-a constatat suspendată de plin drept judecata cauzei, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 din Decretul nr. 195/2020 şi al art. 63 alin. (11) din Anexa nr. 1 la Decretul nr. 240/2020, iar ulterior prin rezoluţie a fost dispusă citarea părţilor pentru termenul de la 22 iulie 2020.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Din memoriul de recurs nu reiese care este cazul de casare în care recurenta-reclamantă a înţeles să încadreze criticile de nelegalitate formulate, dar din analiza susţinerilor sale, respectiv greşita aplicare a unor norme de procedură, respectiv a dispoziţiilor art. 411 şi art. 413 C. proc. civ., rezultă că aceste critici pot fi subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din acelaşi cod.

Autoarea recursului susţine că este greşită soluţia prin care instanţa de apel a dispus, respectiv a menţinut măsura suspendării judecăţii cauzei la termenele de la 9 martie şi 26 octombrie 2018, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1). pct. 3 C. proc. civ., deşi ambele părţi au cerut în scris, în mod repetat, ca instanţa să suspende cauza pe baza acordului lor.

Critica este fondată. Înalta Curte reţine că, prin cererile formulate în faţa instanţei de apel, atât recurenta-reclamantă, cât şi intimata-pârâtă au indicat ca temei legal al suspendării judecării cauzei dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.. Din redactarea articolului rezultă că această normă legală are caracter imperativ, statuându-se că "judecătorul va suspenda judecata (…)", aplicarea sa fiind prioritară faţă de aplicarea normei edictate de art. 413 alin. (1). pct. 3 din acelaşi cod, care reglementează un caz de suspendare facultativă, unde instanţa are posibilitatea să aprecieze asupra măsurii ce urmează a fi luată pentru soluţionarea incidentului procedural.

Dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. reglementează unul dintre cazurile de suspendare voluntară, care intervine în cazul manifestării de voinţă a părţii, şi reprezintă o aplicaţie a principiului disponibilităţii, prevăzut de art. 9 din acelaşi cod.

Astfel cum s-a reţinut în practica instanţei supreme, "principiul disponibilităţii, specific procesului civil, se caracterizează prin dreptul părţii de a dispune de obiectul procesului, dar şi de mijloacele procesuale acordate de lege", inclusiv de posibilitatea de a opri cursul judecăţii. "Nerespectarea principiilor ce guvernează dreptul procesual civil produce o vătămare a drepturilor părţilor şi se sancţionează cu nulitatea actelor procedurale îndeplinite în aceste condiţii. Nulităţile decurgând din nesocotirea acestor principii (principiul contradictorialităţii, principiul dreptului la apărare, principiul disponibilităţii şi principiul oralităţii dezbaterilor) sunt nulităţi virtuale şi operează fără ca partea care le invocă să fie obligată să facă dovada vătămării".

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 497 teza I C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 26 octombrie 2018 şi a încheierii din 9 martie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016, pe care le va casa şi va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel, punând în vedere acestei instanţe ca, analizând raportul dintre cele două temeiuri de suspendare a judecăţii cauzei, respectiv dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (suspendarea voluntară) şi cele ale art. 413 alin. (1) pct. 3 din acelaşi cod (suspendarea facultativă), să ia măsurile procesuale cuvenite, cu respectarea principiului disponibilităţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 26 octombrie 2018 şi a încheierii din 9 martie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016.

Casează încheierile atacate şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 iulie 2020.