European Enforcement Order eligibility: Debitor's explicit contestation of payment order precludes certification of uncontested claim

Şedinţa publică din data de 22 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 28 octombrie 2015, creditoarea A. S.A. a chemat în judecată debitorul B. pentru ca instanţa, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să ordone debitorului să plătească suma de 10.858.499,86 Euro către creditoare în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanţei şi să dispună eliberarea certificatului de titlu executoriu european pentru ordonanţa pe care o va emite.

Prin sentinţa civilă nr. 4684 din 4 august 2016 Tribunalul Bucureşti admite cererea privind ordonanţa de plată şi ordonă debitorului să achite creditoarei suma de 10.858.499,86 Euro, în termen de 10 zile de la comunicare; a respins cererea de eliberare a certificatului de titlu executoriu european ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 1968 din 7 noiembrie 2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă respinge ca nefondat apelul formulat de creditoarea A. S.A.

Împotriva acestei decizii formulează recurs creditoarea, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată Curţii de Apel Bucureşti.

În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ. s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar în şedinţa din camera de filtru din 17 aprilie 2019 recursul a fost admis în principiu, fixându-se termen în şedinţă publică pentru examinarea recursului.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că prin contractul de cesiune din 16 martie 2018 încheiat de către A. S.A., în calitate de cedent, pe de-o parte şi C. S.A., pe de altă parte, A. S.A. a transmis către aceasta din urmă drepturi, titluri, interese şi beneficii în legătură cu orice pretenţii, sume, valori sau creanţe şi drepturi de garanţie aferente şi garanţii reprezentând din sau în legătură cu anumite contracte încheiate cu terţii, inclusiv din contractul încheiat cu D.. Ca atare s-a dispus introducerea în cauză a C. S.A. în locul recurentei creditoare A. S.A.

Recurenta invocă motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând că hotărârea din apel a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a Regulamentului (CE) nr. 805/2004 privind crearea unui Titlu Executoriu European pentru creanţele necontestate.

Recurenta evidenţiază faptul că instanţa de apel şi-a întemeiat hotărârea prin raportare la două considerente: recunoaşterea efectuată de debitor prin curator special nu a fost una personală şi, în condiţiile în care debitorul reprezentat prin curator nu a recunoscut, ci a contestat creanţa; tribunalul care a soluţionat cererea privind ordonanţa de plată nu ar putea fi considerată "instanţă de origine" căreia să i se solicite certificarea hotărârii pronunţate în această procedură.

În ceea ce priveşte primul considerent reţinut de către instanţa de apel, recurenta arată că potrivit art. 3 din Regulamentul (CE) nr. 805/2004, certificarea nu este condiţionată de recunoaşterea "personală" a unei creanţe.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente.

Prin cererea de chemare în judecată recurenta creditoare a solicitat emiterea unei ordonanţe de plată împotriva debitorului prin care acesta să fie obligat la plata sumei de 10.858.499,86 Euro, precum şi eliberarea certificatului de titlu executoriu european pentru această ordonanţă.

Prezentul recurs vizează respingerea celui de-al doilea capăt de cerere, eliberarea certificatului de titlu executoriu european, pe motive de aplicare greşită a normei de drept material, ordonanţa de plată fiind admisă.

Instanţa de apel a reţinut ca temei al respingerii acestei cereri pe de-o parte faptul că debitorul nu a recunoscut personal creanţa, mai mult chiar a contestat-o, iar pe de altă parte, tribunalul care a soluţionat prezenta cerere nu poate fi considerat "instanţă de origine" căreia să i se solicite certificarea hotărârii pronunţate în această procedură.

Textele de lege pe care instanţa de apel îşi întemeiază hotărârea sunt art. 3 şi art. 6 alin. (1) coroborat cu art. 4 pct. 6 din Regulamentul (CE) nr. 805/2004 privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanţele necontestate, texte a căror greşită aplicare o invocă recurenta.

Este necesar a menţiona faptul că titlul executoriu european este un certificat care însoţeşte o hotărâre judecătorească, o tranzacţie judiciară sau un act autentic şi care permite libera circulaţie a acestor înscrisuri în Uniunea Europeană, cu alte cuvinte certificatul constituie în sine un "paşaport judiciar european" al acestora.

Domeniul de aplicare al Regulamentului îl constituie o creanţă necontestată în materie civilă sau comercială.

Potrivit art. 3 alin. (1) din Regulament o creanţă este considerată necontestată în următoarele situaţii: debitorul a recunoscut-o în mod expres, acceptând-o; debitorul nu i s-a opus niciodată, în conformitate cu normele de procedură ale statului membru de origine, în cursul procedurii judiciare; debitorul nu s-a prezentat sau nu a fost reprezentat în cadrul unei şedinţe de judecată privind creanţa după ce a contestat-o iniţial în cursul procedurii judiciare, cu condiţia ca atitudinea acestuia să fie asimilată unei recunoaşteri tacite a creanţei sau a faptelor invocate de creditor în temeiul legislaţiei statului membru de origine.

În cauză nu se poate discuta despre o recunoaştere expresă ori tacită a debitorului, acesta fiind reprezentat pe tot parcursul procesului de către un curator special, formulând întâmpinare prin care s-a opus emiterii unei ordonanţe pentru suma solicitată, contestând acest cuantum în mod expres.

De asemenea, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare şi a dispoziţiilor art. 4 alin. (6) din Regulament, text de lege care defineşte noţiunea de "instanţă judecătorească de origine", respectiv instanţa judecătorească la care s-a introdus acţiunea în momentul în care au fost îndeplinite condiţiile menţionate la art. 3 alin. (1) lit. a), b) sau c (cele referitoare la creanţa necontestată).

Aşa cum s-a reţinut şi mai sus, creanţa solicitată nu doar că nu a fost recunoscută expres de către debitor, dar a fost şi contestată în mod expres de către reprezentantul acestuia, tribunalul care a soluţionat prezenta cerere nu poate fi considerat "instanţă de origine" căreia să i se solicite certificarea hotărârii pronunţate în această procedură.

Sunt lipsite de orice fundament legal susţinerile recurentei în sensul că debitorul a fost de acord cu emiterea unei ordonanţe de plată pentru suma de 7.000.000 Euro. În realitate, intimatul debitor a contestat cuantumul sumei solicitate, manifestare de voinţă suficientă pentru a conduce la respingerea cererii de eliberare a certificatului de titlu european.

În consecinţă, în temeiul art. 497 C. proc. civ. Înalta Curte urmează să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1968 din 7 noiembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 iulie 2020.