Annulment of appeals for failure to state valid cassation grounds in partnership agreement dispute over advertising spaces

Şedinţa publică din data de 22 iulie 2020

Asupra recursurilor de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la 15 iunie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. (fostă S.C. B. S.R.L.) a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Timişoara prin Primarul Municipiului Timişoara, constatarea încetării contractului de asociere nr. x din 24 martie 2000, încheiat între părţile din prezenta cauză la 18 decembrie 2009; constatarea faptului că drepturile şi obligaţiile ce fac obiectul contractului de asociere nr. 2 din 18 decembrie 2009 integrează şi, parţial, suplimentează drepturile şi obligaţiile ce fac obiectul contractului de asociere nr. x din 24 martie 2000, referindu-se la construirea unui număr de 50 de spaţii suplimentare tip "citylight", având dimensiunile de 1,2 x 1,8 m, situate în staţiile de transport în comun din Municipiul Timişoara, din care un număr de 42 spaţii erau deja construite în baza actului adiţional nr. x din 19 iulie 2006; construirea unui număr de 50 de spaţii publicitare tip panou "backlight", având dimensiunile maxime de 6x3 m, situate la adresele indicate de Primăria Municipiului Timişoara, din care un număr de 47 de spaţii erau deja construite în baza actului adiţional nr. x din 19 iulie 2006; exploatarea în comun şi modernizarea amplasamente publicitare astfel cum au fost indicate; cu cheltuieli de judecată.

La 10 iulie 2015, pârâtul Municipiul Timişoara prin Primarul Municipiului Timişoara a depus întâmpinare şi cerere reconvenţională. Pe calea întâmpinării, pârâtul a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, iar pe calea cererii reconvenţionale, a solicitat să se constate încetarea contractului de asociere nr. x din 24 martie 2000, încheiat între Municipiul Timişoara, prin reprezentanţi legali, şi reclamanta din prezenta cauză şi să se constate că drepturile şi obligaţiile ce fac obiectul contractului de asociere nr. 2 din 18 decembrie 2009 (încheiat între aceleaşi părţi), integrează şi, parţial, suplimentează drepturile şi obligaţiile ce fac obiectul contractului de asociere nr. x din 24 martie 2000.

Prin sentinţa civilă nr. 1238/PI din 26 septembrie 2017, Tribunalul Timiş Secăia a II-a Civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. (fostă S.C. B. S.R.L.), în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Timişoara prin Primar, precum şi cererea reconvenţională formulată de pârâtul Municipiul Timişoara prin Primar şi a compensat cheltuielile de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel ambele părţi.

Prin decizia civilă nr. 282/A din 7 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă au fost respinse apelurile.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părţi.

Prin memoriul de recurs, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei recurate, trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel şi obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate de recurenta-reclamantă sunt, în esenţă, următoarele:

În opinia recurentei-reclamante, instanţa de apel nu a indicat temeiul de drept pentru respingerea acţiunii în constatare formulată în cauză şi nu a lămurit de ce a considerat că partea avea la îndemână o acţiune în realizare având în vedere că prin cererea de chemare în judecată s-a dorit numai lămurirea unor aspecte neclare şi nu stabilirea unor pretenţii. Recurenta-reclamantă a subsumat aceste critici motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din acelaşi cod, se arată în memoriul de recurs că soluţia pronunţată în apel este nemotivată din perspectiva probatoriului administrat, respectiv conţinutul contractelor în discuţie, raportul de expertiză tehnică judiciară şi înscrisurile depuse de părţi.

În drept, recurenta-reclamantă a invocat motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Prin recursul formulat, recurentul-pârât Municipiul Timişoara prin Primar a solicitat admiterea căii de atac declarate şi casarea deciziei, cu cheltuieli de judecată.

Motivele invocate de recurentul-pârât sunt, în esenţă, următoarele:

Autorul recursului afirmă că, în mod greşit, a fost respins apelul cu motivarea că pretenţiile nu au fost dovedite cu toate că recurentul-pârât a arătat din ce se compune suma solicitată prin cererea reconvenţională şi apreciază că era îndreptăţită să facă demersuri pentru recuperarea prejudiciului cu atât mai mult cu cât contestaţia împotriva raportului Curţii de Conturi a fost respinsă.

În drept, recurentul-pârât a invocat motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului formulat de recurentul-pârât, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului.

Pe baza cererilor de recurs şi a întâmpinării depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat, prin care s-a reţinut că ambele recursuri sunt nule.

Prin încheierea din 6 noiembrie 2019, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor declarate, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Recurenta-reclamantă a depus puncte de vedere la raport prin care a arătat că este de acord cu admiterea excepţiei nulităţii recursului formulat de recurentul-pârât.

Prin încheierea din 4 martie 2020, întrucât nu s-a întrunit unanimitatea membrilor completului de judecată în vederea soluţionării recursului în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ., au fost admise în principiu ambele recursuri şi s-a fixat termen de judecată la 29 aprilie 2020, cu citarea părţilor, în vederea discutării excepţiei nulităţii recursurilor.

La termenul de la 29 aprilie 2020 s-a constatat suspendată de plin drept judecata cauzei, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 din Decretul nr. 195/2020 şi al art. 63 alin. (11) din Anexa nr. 1 la Decretul nr. 240/2020, iar ulterior prin rezoluţie a fost dispusă citarea părţilor pentru termenul de la 22 iulie 2020.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte, analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursurilor, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reţine următoarele:

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici de nelegalitate privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.

Analizând recursul declarat de recurenta-reclamantă, se constată că autoarea căii de atac a susţinut că decizia recurată nu este motivată deoarece instanţa nu s-a raportat la probele administrate, respectiv la raportul de expertiză tehnică judiciară care atestă numărul de spaţii publicitare care au fost construite şi exploatate de S.C. A. S.R.L. în urma încheierii contractului de asociere cu Municipiul Timişoara. Aducând în discuţie probatoriul, recurenta-reclamantă ignoră caracterul de cale extraordinară de atac a recursului prin intermediul căreia pot fi cenzurate numai aspectele de nelegalitate, iar nu şi cele de netemeinicie ale hotărârii atacate. Instanţa de apel este suverană în ceea ce priveşte administrarea şi interpretarea probatoriului în calitate sa de instanţă cu rol devolutiv. Recursul nu poate fi un prilej de reanalizare a probelor deoarece aceasta ar însemna rejudecarea fondului, demers care excede analizei de legalitate pe care trebuie să o facă instanţa de recurs.

Mai arată recurenta-reclamantă că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. deoarece instanţa a reţinut greşit că trebuia să formuleze acţiune în realizare, iar nu acţiune în constatare încălcând astfel principiul disponibilităţii. În dezvoltarea acestui motiv de recurs a fost indicat art. 35 C. proc. civ., ca fiind norma materiala încălcată de instanţa de apel, şi s-au invocat în detaliu prevederile contractelor încheiate între părţi şi modul în care s-au desfăşurat relaţiile dintre acestea, fără a se arăta cu ce anume a greşit instanţa de apel în construirea raţionamentului său. Aceste afirmaţii tind la o reapreciere a situaţiei de fapt de către instanţa de recurs, reprezentând critici de netemeinicie, care nu pot fi analizate în acest stadiu procesual.

În ceea ce priveşte recursul declarat de recurentul-pârât, prin memoriul de recurs se invocă, cu titlu formal, cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., dar nu se menţionează, în cuprinsul cererii de recurs, care sunt textele de lege care au fost aplicate greşit de către curtea de apel şi nici de ce hotărârea ar fi nemotivată. Recurenta-pârâtă se limitează a reitera împrejurări de fapt rezultate din raportul contractual dintre părţi, transformând această cale de atac într-o veritabilă cale de atac ordinară şi devolutivă sub aspectul situaţiei de fapt şi al probelor.

Faţă de cele de mai sus, instanţa supremă reţine că recurentele nu şi-au respectat obligaţia de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancţiunea nulităţii căii de atac formulate.

În consecinţă, Înalta Curte, văzând dispoziţiile art. 489 alin. (2) şi ale art. 496 alin. (1) teza a III-a C. proc. civ., va admite excepţia invocată şi va anula recursurile declarate de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. şi de recurentul-pârât Municipiul Timişoara prin Primarul Municipiului Timişoara împotriva deciziei nr. 282/A din 7 mai 2018, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 282/A din 7 mai 2018, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Anulează recursul declarat de recurentul-pârât MUNICIPIUL TIMIŞOARA PRIN PRIMARUL MUNICIPIULUI TIMIŞOARA împotriva deciziei nr. 282/A din 7 mai 2018, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 iulie 2020.